Aceste ostii miraculoase continuă să îi uimească pe sceptici
Biserica Catolică învață dogma „transsubstanțierii”, pe care Catehismul o explică astfel: „Prin consacrarea pâinii și a vinului se preschimbă întreaga substanță a pâinii în substanța Trupului lui Cristos, Domnul nostru, și întreaga substanță a vinului în substanța Sângelui Său” (CBC 1376).
Acesta înseamnă că deși speciile pâinii și vinului rămân, substanța se preschimbă complet (prin puterea lui Dumnezeu) în Trupul și Sângele lui Cristos. Învățătura aceasta se bazează pe Scripturi și Tradiție, și a rămas neschimbată în esență din vremurile Apostolice.
Cu toate acestea, Biserica recunoaște anumite ocazii, în care Dumnezeu intervine într-un mod mai vizibil și preschimbă chiar speciile pâini și vinului în Trupul și Sângele Său. Sau Dumnezeu păstrează în mod miraculos o ostie consacrată pentru o durată de timp care depășeste timpul normal de alterare al pâinii.
Deși Biserica nu își fundamentează învățăturile pe aceste miracole, ci pe Cuvântul lui Cristos, atunci când Dumnezeu alege să facă asemenea miracole, se produce de regulă o înflorire a credinței în Prezența Euharistică a lui Isus Cristos.
Iată patru miracole euharistice incredibile, examinate de oameni de știință de vârf din lumea întreagă, care au ajuns la concluzia că știința nu poate explica fenomenul miraculos.
1. Lanciano, Italia
În secolul al VIII-lea, un preot se îndoia de prezența reală a lui Cristos în Euharistie. Într-o zi, în timpul Liturghiei, după consacrare, pâinea și vinul s-au preschimbat vizibil în carne și sânge. Între 1970-’71 și apoi în 1981, s-a făcut o examinare științifică condusă de savantul Odoardo Linoli, profesor de anatomie și histologie patologică, chimie și microscopie clinică. A fost asistat de prof. Ruggero Bertelli de la Universitatea din Siena.
Savanții au ajuns la concluzia că acea carne este țesut cardiac, care conține arteriole, vene și fibre nervoase. Grupa sanguină (aceeași ca și în cazul celorlalte miracole euharistice aprobate) este AB. Potrivit publicației Zenit, Consiliul Superior al Organizației Mondiale a Sănătății a desemnat o comisie științifică care să verifice concluziile medicului italian. Verificarea a durat 15 luni, însumând în total de 500 de examinări... [și a confirmat] incapacitatea științei de a explica fenomenul”.
2. Legnica, Polonia
În 2013, Monseniorul Zbigniew Liernikowski, Episcop al Diecezei de Legnica afirma următoarele:
La 25 decembrie 2013, în timpul distribuirii Sfintei Împărtășanii, o ostie consacrată a căzut pe podea; a fost luată și pusă într-un recipient cu apă. Imediat au apărut firicele de culoare roșie. Fostul Episcop de Legnica, Stefan Cichy, a constituit o comisie care să urmărească fenomenul. În februarie 2014, a fost frântă o părticică roșie din ostie și așezată pe un corporal. Comisia a dispus să fie luate mostre și supuse testelor la institute de cercetare renumite.
După investigații, Departamentul de Medicină Legală a făcut următoarea declarație:
Din imaginea histopatologică reiese că țesutul conține părți fragmentate de mușchi striat. (...) Întregul (...) este similar mușchiului inimii, prezentând modificări care apar deseori în stări de agonie. Cercetarea genetică indică originea umană a țesutului.
3. Buenos Aires, Argentina
La 18 august 1996, pe când Fr. Alejandro Pezet sfârșea Liturghia în parohia Santa Maria y Caballito Almagro, o femeie a informat că o ostie profanată se află pe un sfeșnic din spatele bisericii. Neputând consuma ostia, Fr. Pezet a pus-o într-un vas cu apă, pe care l-a închis în tabernacol.
Lunea următoare, când preotul a deschis tabernacolul, a observat că ostia se transformase într-o substanță însângerată. A fost informat Cardinalul Jorge Bergoglio (viitorul Papă Francisc), care a condus o investigație a miracolului după ce ostia însângerată a fost păstrată în mod miraculos mai mulți ani.
Potrivit revistei Miłujcie się!, „La 5 octombrie 1999, în prezența reprezentanților Cardinalului, savantul Dr. Ricardo Castañón Gómez a prelevat o mostră din fragmentul însângerat, pe care l-a trimis la New York pentru analize.”
Unul dintre acești oameni de știință a fost Dr. Frederic Zugiba, un binecunoscut cardiolog și medic legist. El a stabilit că substanța analizată este carne adevărată și sânge adevărat, ambele conținând ADN uman. Zugiba a mărturisit că „materialul analizat este un fragment de mușchi cardiac, care se găsește în peretele ventriculului stâng, în apropierea valvelor. Acest muschi asigură contracția inimii. Trebuie avut în vedere că ventricului stâng al inimii pompează sânge în tot organismul. Mușchiul cardiac este într-o stare inflamatorie și conține un număr mare de celule sanguine albe. Acest lucru indică că inima era vie în momentul prelevării mostrei. Susțin că inima era vie, deoarece celulele sanguine albe mor în afara unui organism viu. Mai mult decât atât, celulele sanguine albe au penetrat țesutul, ceea ce indică faptul că inima a suferit o traumă puternică, ca și când posesorul ar fi fost bătut puternic peste piept”.
4. Tixtla, Mexico
La 21 octombrie 2006, în timpul Liturghiei, pe o ostie care urma să fie dată spre cuminecare a apărut o substanță roșiatică. Episcopul locului, Reverendisimul Alejo Zavala Castro, a convocat o comisie teologică de investigație, care să stabilească dacă este vorba despre o înșelătorie sau despre un miracol adevărat. În octombrie 2009 Dr. Ricardo Castañón Gómez a fost invitat să conducă o cercetare științifică împreună cu o echipă de savanți, și să verifice natura miraculoasă a fenomenului. Dr. Gómez tocmai terminase investigația miracolului de la Buenos Aires.
Cercetarea științifică condusă între octombrie 2009 și octombrie 2012 a lansat următorul comunicat:
Substanța roșiatică analizată corespunde sângelui, prezentând hemoglobină și ADN de origine umană.
Două studii conduse de experți legiști remarcabili, folosind metodologii diferite, au demonstrat că substanța își are originea în interior, excluzând ipoteza că cineva ar fi putut să o pună din exterior.
Grupa sanguină este AB, asemănătoare cu cea găsită în Ostia de la Lanciano și în Sfântul Giulgiu de la Torino. O analiză microscopică de magnificare și penetrație a arătat că partea superioară a sângelui era coagulată din 2006. Mai mult decât atât, straturile interne subiacente demonstrează prezența de sânge proaspăt, apărut în februarie 2010.
Fenomenul nu are nicio explicație științifică.
Traducere: Pr. Dan Vișa
