Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Kristina, asistenta medicală care aplica „moartea blândă” pacienților, luptă acum în prima linie împotriva eutanasiei

 
Kristina, asistenta medicală care aplica „moartea blândă” pacienților, luptă acum în prima linie împotriva eutanasiei
  • 19 Iun 2017
  • 3177
  • 0

Asistenta medicală canadiană a devenit un alt om după ce a suferit un atac cerebral și a fost în comă

Și-a început cariera ca asistentă medicală, salvând vieți. Apoi, fără să-și schimbe meseria, a început să efectueze proceduri pentru o „moarte blândă” într-un sanatoriu, chiar și asupra bolnavilor care nu erau în faze terminale. După agonia de zece zile a unei femei, decedate din cauza deshidratării, și a unei vârstnice, al cărei fiu ceruse întreruperea tratamentelor, Kristina a spus „nu” procedurilor de eutanasiere. A fost concediată.

Apoi un accident vascular cerebral și o comă de unsprezece zile au convins-o definitiv că ceea ce făcuse a fost greșit.

Acum Kristina Hodgetts este vicepreședinta Coaliției pentru prevenția eutanasiei.

Povestea de viață a Kristinei este simplă: a fost asistentă medicală în armata canadiană, apoi asistentă-șefă într-o unitate de primiri urgențe. În cele din urmă a devenit directoarea asistentelor într-un sanatoriu. Aici munca ei se schimbă. „De la a da totul pentru a salva viețile pacienților, s-a ajuns la accelearea procesului de moarte, în modul cel mai eficient, în modul cel mai sigur”.

A fost un salt făcut „cu bună credință” și pentru „a atenua durerea”. Treptat însă, facilitarea morții a devenit o rutină.

Prima îndoială a asistentei apare în cazul unei femei slăbite și în vârstă. Au loc recuperarea, pierderea cunoștinței, rețeta medicului „morfină; întreruperea hranei și a apei” și afimațiile colegelor: „sperăm să moară înainte să se trezi din nou”. Nu era vorba de cruzime. „Toți eram convinși că făcusem ce era bine”. Femeia însă nu a murit. Sugea apa din buretele așezat pe buze. Femeia a murit după nouă zile de sete și de foame.

Kristinei i-au rămas în minte cuvintele unei colege tinere din tura de noapte: „Ce facem noi aici?”.

Apoi s-a întâmplat din nou: o femeie în vârstă, internată pentru un atac cerebral minor. O fiică disperată, un fiu, singurul împuternicit, aprobă eutanasierea. Fiica a rămas la patul mamei pentru ca pămânii să nu i se „înece” în morfină. E momentul când Kristina se revoltă. În timpul unei ședințe a conducerii spitalului, în care s-a discutat obligativitatea execuției oridenlor de a ucide pacienții în acel mod, Kristina și-a exprimat dezacordul: a fost concediată.

La câtva timp după aceea Kristina a suferit un atac cerebral și a stat unsprezece zile în comă. Este în viață datorită soțului ei, care a fost în permanență lângă ea și a împiedicat să fie „terminată”. Astăzi poartă în sine semnele acelei traume, dar după recuperare a intrat în Euthanasia Prevention Coalition, devenind vice-președintă.

„Dacă nu ar fi fost soțul meu, m-ar fi ucis”. Abia după ce s-a trezit, a început pentru ea o viață nouă: misiunea de a povesti în cadrul Coaliției prentru Prevenția Eutanasiei experiențele prin care a trecut. În ciuda parezei parțiale în urma atacului cerebral, își spune povestea oricărei persoane care dorește să o asculte și își exprimă temerea că ceea ce a văzut în Canada se întâmplă și în alte țări.

Traducere: Pr. Dan Vișa



Sursa:it.aleteia.org

Adaugă un comentariu


3 - = 2
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii