de Pr. Andrew Pinsent
O perspectivă științifică nu exclude minunile. Trebuie să rămânem deschiși explorării necunoscutului.
Întrebarea din titlu sugerează faptul că răspunsul așteptat este „nu”, dar ca fost fizician al particulelor, răspunsul meu este „De ce nu?” Contrar unei prejudecăți comune, o perspectivă științifică nu exclude minunile; și evenimentul de la Fatima este, în opinia multora, deosebit de credibil.
În ceea ce privește minunile în general, prejudecățile obișnuite împotriva lor au una din două forme. Prima este aceea de a pretinde că o viziune științifică asupra lumii exclude miracolele – definite în mod eronat ca încălcătoare ale legilor naturii sau, mai ales, ale fizicii. Această prejudecată se bazează pe înțelegerea greșită a domeniului de aplicare al legilor științifice, care descriu modul în care sistemele simple, idealizate, se comportă într-un mediu izolat. Astfel de legi ne permit să facem fapte extraordinare, cum ar fi călătoria finală a navei Cassini, care are loc acum printre inelele lui Saturn.
Dar astfel de legi nu spun nimic despre ceea ce se întâmplă atunci când un sistem nu este izolat, mai ales când intervine un agent personal liber. Pentru a da un exemplu, dacă arunc un măr în aer, traiectoria lui va aproxima o parabolă, care poate fi prezisă pe baza poziției sale originale și a impulsului generat, dar această predicție nu spune nimic despre decizia mea de a prinde sau nu mărul. Și dacă eu pot interveni pentru a schimba traiectoria unui măr, probabil că Dumnezeu, care este atotputernic, poate face același lucru, și mult mai mult. Prin urmare, nu există o problemă reală cu miracole din perspectiva legilor științifice, deoarece descrierea modului în care un sistem se comportă în absența unei intervenții exterioare, nu spune nimic despre posibilitatea desfășurării unei astfel de intervenții.
O a doua formă a prejudecăților este aceea de a susține că o combinație de cauze naturale, poate fi și ar trebui găsită, pentru a explica ceea ce pare a fi miraculos, reducând miraculosul la providențial. Pentru a oferi unul din multele exemple, nu este neobișnuit ca clericii și învățătorii de o anumită vârstă, care găsesc miraculosul ușor jenant, să pretindă că hrănirea celor 5000, de către Isus, era pur și simplu o chestiune de morală, oamenii fiind îndemnați să împartă mâncarea pe care o aveau la ei.
Dar asemenea explicații rareori se potrivesc cu faptele reale, în special cu reacțiile martorilor oculari. Astfel de explicații nu sunt nici necesare, nici utile. Evident, trebuie să ne folosim gândirea critică, atunci când analizăm rapoarte despre minuni deosebite, care sunt semne excepționale într-o lume a ființelor create, care au puteri proprii, naturale. Dar a decide, înainte de orice dovadă, că miracolele sunt imposibile sau nu s-au întâmplat niciodată, este împotriva spiritului de cercetare critică și este un semn de resemnare. La urma urmei, dacă nicio minune nu s-a petrecut cu adevărat, atunci suntem prinși într-o lume a puterilor naturale, inadecvate fericirii noastre, și condamnați la decăderea individuală și în cele din urmă cosmică, și la moarte.
Așadar, cum ar trebui să evaluăm Fatima și în special Miracolul Soarelui, petrecut pe 13 octombrie 1917? Acest eveniment a însoțit ultima dintre cele șase apariții dinaintea Fericitei Lucia Santos de 10 ani și a verișorilor ei Jacinta și Francisco Marto (despre care se așteaptă să fie declarați sfinți, în curând). Adunarea martorilor se ridica la ordinul zecilor de mii; și avem numeroase mărturii, inclusiv de la profesori universitari și reporteri, mai târziu adunate într-o carte a lui John Haffert, „Meet the Witnesses of the Miracle of the Sun”. De exemplu, Avelino de Almeida de la O Século, un ziar guvernamental anti-clerical și care batjocorise anterior copiii, a scris că soarele a făcut mișcări bruște, incredibile „în afara tuturor legilor cosmice”.
Astăzi, Biserica nu ne cere să acceptăm miracolul, ci doar afirmă că înseși aparențele Doamnei noastre sunt vrednice de credință. Cu toate acestea, având în vedere numărul și sfera largă de martori oculari, și șocul politic și eclezial pentru Portugalia, care a urmat acestui eveniment, tot ceea ce știm este compatibil cu definiția unui miracol public, de cel mai extraordinar fel și credibilitate.
Din perspectiva anului 2017, sincronizarea pare, de asemenea, favorabilă. Aparițiile au avut loc la patru secole de la începutul Reformei Protestante, în 1517 și la două secole după înființarea primei Mari Loje a Francmasonilor din Londra, în 1717; repere ale trecerii de la catolicism la indiferentismul religios. În chiar ziua miracolului soarelui din 1917, sovietul de la Petrograd a preluat controlul militar în Rusia, deschizând calea pentru comunismul ateu, care și-a început dominația distructivă a unei mari părți a lumii, persecutând Biserica și ducând la moartea crudă a zeci de milioane de oameni.
Prin urmare, nu trebuie să ne surprindă faptul că Dumnezeu ne-a dat un miracol spectaculos, cu avertismente stricte, despre pocăința și penitența, cu care trebuie să răspundem darului său de har, pentru mântuirea sufletelor noastre și a lumii întregi.
Părintele Andrew Pinsent este director de cercetare al Centrului de Știință și Religie Ian Ramsey, de la Universitatea Oxford și preot al Diecezei de Arundel și Brighton.
Traducere: Ștefan Munteanu
