(Duminica Samarinencei)
Fântânile sunt locurile de întâlnire ale celor însetați. Sunt de aceea și locurile în care multe căsătorii își au originea, paginile Sfintei Scripturi descriind multe astfel de exemple. De aceea alegerea lui Isus nu este întâmplătoare, întreaga discuție cu samarineanca descriind de fapt o întâlnire de taină a sufletului nostru cu Dumnezeu. Totul se învârte în jurul unei alternanțe de adevărați și falși adoratori, de adevărați și falși miri. Femeia din evanghelie a avut cinci bărbați și nici unul dintre ei nu îi este cu adevărat soț. La fel suntem și noi atunci când căutăm împlinirea pe acest pământ în lucruri care nu pot satisface pe deplin setea sufletului nostru și de aceea vagabondăm între o mie și una de realități rămânând mereu însetați. Căutările samarinencei se opresc atunci când îl întâlnește pe Cristos. El, trimisul lui Dumnezeu, este singura alegere care împlinește căutările noastre, devenind El însuși izvor de apă vie. Experiența apei trebuie să fie însă personală. La sfârșitul evangheliei îi descoperim pe samarineni edificați nu doar pentru mărturia femeii ci convinși de propria întâlnire cu Cristos.
La fel se întâmplă și cu noi. Isus ne așteaptă acolo unde noi căutăm împlinirile acestei lumi. Avem posibilitatea să alegem între sursele noastre obișnuite și adevăratul Izvor. Dumnezeu nu se impune, se pune doar la dispoziția noastră. Samarineanca putea să se întoarcă la apa și la bărbații ei, continuând o căutare sisifică de-a lungul întregii sale vieți. Dumnezeu în schimb este singurul Mire al vieții noastre, unicul izvor ce poate stinge setea sufletului nostru. Sfântul Augustin spunea: „pentru tine ne-ai făcut, Doamne, şi neliniştită este inima noastră până se va odihni în tine”.
Îndurarea lui Dumnezeu este tot timpul lângă noi, însă nu face rabat de la adevăr. Cei cinci bărbați plus unul, cel actual, formează numărul șase, semn al omului. Îndârjirea în el și repetarea riscă să devină de mai multe ori șase, ceea ce implică jugul păcatului și al celui rău. Dimpotrivă, deschiderea înspre Mântuitorul, împlinește numărul uman în numărul divin, 7, și umanitatea își împlinește căutările în adevăratul Mire al sufletului nostru.
Și noi suntem samarineni, și noi suntem păcătoși. Însă pe fiecare dintre noi Isus ne așteaptă la fântânile existenței noastre. Atunci când vom fi dispuși să punem cu simplitate și onestitate viața noastră, așa cum e ea, la picioarele lui, lăsând la o parte gălețile noastre obișnuite, apa vie va fi darul Cerului ce va împlini viața noastră pe acest pământ, deschizându-o înspre veșnicie.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 4,5-42
In vremea aceea a venit Isus la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; si era acolo fântâna lui Iacov. Iar Isus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Isus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Isus a răspuns şi i-a zis: dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Isus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Isus i-a zis: mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Femeia a răspuns şi a zis: n-am bărbat. Isus i-a zis: bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să ne închinăm. Şi Isus i-a zis: femeie, crede-Mă că vine ceasul când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi căruia nu ştiţi; noi ne închinăm Căruia ştim, pentru că mântuirea din iudei este. Dar vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în spirit şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte. Spirit este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în spirit şi în adevăr. I-a zis femeia: Ştim că va veni Mesia care se cheamă Cristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Isus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau că vorbea cu o femeie. Însă nimeni n-a zis: ce o întrebi, sau: ce vorbeşti cu ea? Iar femeia şi-a lăsat găleata şi s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Cristosul? Şi au ieşit din cetate şi veneau către El. Între timp, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă. Iar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi. Ziceau deci ucenicii între ei: Nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Isus le-a zis: mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată zic vouă: Ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade spre viaţa veşnică, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Şi mulţi samarineni din cetatea aceea au crezut în El, pentru cuvântul femeii care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut. Deci, după ce au venit la El, samarinenii Îl rugau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Cristosul, Mântuitorul lumii.
