de Pr. Dan Vișa
Până nu demult s-a crezut că turnul Babel sau turnul din Babilon a fost doar o ficțiune biblică. I s-a atribuit o existență mitică, menită să arate că opera umană nu se poate ridica peste cea divină și că omul, oricât de evoluat ar fi din punct de vedere tehnologic, nu poate să se facă pe sine Dumnezeu. În Cartea Facerii, capitolul 11, aflăm că oamenii dornici de faimă s-au înțeles între ei să facă un turn al cărui vârf să ajunga la cer. Nu l-au construit cu piatră și var cum era obiceiul, ci au dezvoltat o nouă tehnologie: cărămidă arsă zidită cu smoală (bitum). Rezultatele au fost devastatoare pentru omenire. Pentru mândria lor Dumnezeu le-a amestecat limbile, de nu se mai puteau înțelege și oamenii s-au risipit pe tot pământul. Turnul a rămas neterminat.
Descoperiri arheologice din regiunea istorică a Mesopotamiei (Irak), locul unde a fost construită cetatea Babilonului, întreprinse în secolele XIX și XX au dezvăluit existența unor turnuri numite ziggurat. Ziggurat-ele aveau un plan pătrat și forma unei piramide în trei sau șapte trepte. În vârf era un templu pentru observații astronomice. Fiecare treaptă simboliza un astru, dar și credința că zeii se coborau în șapte zile pe pământ. Interpreții Sfintei Scripturi au ascociat aceste construcții cu șapte etaje cu turnul Babel, fără însă a avea dovada că un astfel de turn se găsea în orașul Babilon și a fost cunoscut de autorii Cărții Facerii.
Un studiu recent realizat de Prof. Andrew George de la catedra de Istorie babiloniană din cadrul Universității din Londra asupra unei stele (mic monument comemorativ alcătuit dintr-un singur bloc de piatră și care poatră inscripții și sculpturi) din coleția norvegianului Martin Schøyen, aduce noi dovezi care confirmă faptul că în Babilon a existat un turn, un ziggurat, precum cel descris în capitolul 11 din Cartea Facerii, pe vremea când împăratului Nabucodonosor (Nebucadnețar) al II-lea (604-562 î. H.) i-a adus pe evreii în exil în Babilon.
Stela babilonică din colecția Schøyen este datată 604-562 î. H. Are o mărime de 47x25x11 cm și este rotunjită în partea de sus. În partea stângă este cioplit în basorelief turnul cu formă de piramidă în șapte trepte. Deasupra este incizat planul pătrat al turnului, indicând compartimentarea interiorului. În partea dreptă, tot în basorelief, este cioplită figura lui Nabucodonosor al II-lea, purtând pe cap coroana cu formă conică, ținând șceptrul în mâna stângă și pergamentul cu planurile de reconstrucție a turnului în mâna dreaptă. În partea inferioară a stelei, sub basoreliefuri, este incizat cu caractere cueiforme următorul text:
« ETEMENANKI: ZIKKURAT BABIBLI: „Casa, fundamnetul cerului și al pământului, ziggurat în Babilon”. Reprezentare cu marele ziggurat din Babilon, turnul Babel.
Nabucodonosor, împărat al Babilonului sunt eu. Pentru a putea termina E-TEMEN-ANKI [numele ziggurat-ului din Babilon] și E-UR-ME-IMIN-ANKI [nume ziggurat-ului din Borsippa] am mobilizat toate țările de pretutindeni, pe toți stăpânitorii care au fost ridicați să domnească peste toate popoarele lumii. Fundația am umplut-o ca să fac o terasă înaltă. Structura am construit-o cu smoală și cărămidă arsă. Am terminat-o, ridicându-i vârful către cer, făcând-o să strălucească precum soarele. »
Ziggurat-ul din Babilon a fost construit pe vremea regelui Hammurabi (1792-1750 î. H.). Restaurarea și extinderea lui a început sub regele Nabopolassar și a fost terminat după 43 de ani de regele Nabucodonosor al II-lea între 604-562 î. H. S-a calculat că cel puțin 17 milioane de cărămizi arse au fost utilizate la construcție. Orașul Babilon și turnul au suferit distrugeri sistematice provocate de Kyros în 538 î. H., de Darius I în 519 î. H., de Cyrus în 483 î. H. În 331 î. H. Alexandru cel Mare Macedon a distrus compelt Babilonul.
Se cunoaște că în anul 587 î. H. regele Nabucodonosor al II-lea a reprimat revolta iudeilor condusă de regele Sedechia. Ierusalimul a fost incendiat, Templul distrus, zidurile dărâmate, iar poporul evreu a fost deportat în Babilon (IV Regi 25, 1-11). Acești robi evrei, dintre care mulți preoți, cărturari și scribi la Templu, trebuie să fi fost martori oculari la construcția turnului Babel, iar unii dintre ei chiar la distrugerea Babilonului și risipirea popoarelor după războiul din 538 î. H. Aceste evenimente istorice au fost asimilate de poporul evreu aflat în exil, iar o reflecție moral-teologică ulterioară asupra lor a dus probabil la geneza textului din Facere 11, 1-9. Este de asemenea posibil ca autorii biblici să fi cunoscut textul de pe stela Schøyen.
Există de fapt asemănări mari între textul de pe stela Schøyen și textul din Cartea Facerii, cap. 11. Stela spune că Nabucodonosor a mobilizat toate țările și popoarele pentru construcția ziggurat-ului; Biblia afirmă că oameni de pe tot pământul, care vorbeau atunci aceeași limbă, sau hotărât să construiască un turn (Fac. 11, 1-2). Nabucodonosor a făcut structura turnului din cărămidă arsă și smoală (stela Schøyen); în Biblie avem mărturia: „haidem să facem cărămizi și să le ardem cu foc!”, și au folosit cărămidă arsă în loc de piatră, iar smoală în loc de var (Fac. 11, 3). Nabucodonosor a făcut un turn al cărui vârf să atingă cerul și care să strălucească precum soarele (stela Schøyen); în Scriptura citim: „Haidem să ne facem un orac și un turn al cărui vârf să ajungă la cer și să ne facem faimă ...” (Fac. 11, 4).
