Vecernia și Utrenia Bunei Vestiri

Bunavestire

Sâmbătă (vineri seara), 25 martie 2017

(Ev la Utr: Lc 1,39-49 și 56; la Liturghia Sf Ioan Gură de Aur:

Antifoane speciale; Ap Evr 2,11-18; Ev Lc 1,24-38; Dezlegare la pește)

Sărbătoarea patronala a Seminarului Teologic Major din Blaj

Vecernia Sărbătorii

În acest an, sărbătoarea Buneivestiri cade în sâmbăta a patra a Postului mare. În acest caz, conform indicațiilor tipiconale, Vineri (de vecernie) se săvârșește Vecernia unită cu Liturghia Înaintesfinţitelor, după Rânduiala acestei Liturghii.

Se deschid Ușile Împărătești. Preotul face trei închinăciuni, sărută Evanghelia, Sfanta Masă și Crucea și spune cu glas înalt:

Binecuvântată este împărăția Tatășui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântăreţii: Amin.

Se inchid uşile împărăteşti.

Îndată:

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru.

Cântăreții citesc Psalmul 103, al Creației:

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină;

Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;

Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;

Cel ce faci pe îngerii Tăi spirite şi pe slugile Tale pară de foc;

Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.

Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.

Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.

Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;

Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;

Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.

Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.

Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.

Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.

Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;

Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.

Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.

Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.

Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.

Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.

Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.

Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;

Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei spiritul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.

Trimite-vei Spiritul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.

Fie gloria Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.

Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.

Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Și iarăși:

Soarele şi-a cunoscut apusul său. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut!

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Aliluia, Aliluia, Aliluia!

În acest timp, preotul, stând în faţa Sfintei Mese, citeşte din Liturghier Rugăciunile Vecerniei (de la Rânduiala Vecerniei), începând cu Rugăciunea a IV-a, pentru că primele trei  rugăciuni se citesc la cele trei antifoane ale Liturghiei.

Rugăciunea IV

Cel ce cu cântări fără de tăcere și cu doxologii fără de încetare ești lăudat de Sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda Ta, ca să dăm mărire numelui Tău celui sfânt; și ne dă nouă parte și moștenire cu toți cei ce se tem de Tine întru adevăr și păzesc poruncile Tale, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților Tăi.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V

Doamne, Doamne, Cel ce cu palma Ta cea preacurată cuprinzi toate, care  ești îndelung-răbdător cu noi toți și-Ți pare rău de răutățile noastre, adu-Ți aminte de îndurările Tale și de mila Ta. Cercetează-ne întru bunătatea Ta și cu harul Tău dă-ne ca, și în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile vicleanului cele de multe feluri, și fără de bântuială păzește viața noastră, cu harul Preasfântului Tău Spirit.

Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care ești binecuvântat împreună cu Preasfântul și Bunul și de viață Făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI

Dumnezeule cel mare și minunat, care cu bunătatea cea nespusă și cu purtarea de grijă cea multă toate le chivernisești și ne-ai dăruit bunătățile Tale cele din lume și ne-ai chezășuit împărăția cea făgăduită, prin bunătățile cele promise nouă; Cel ce ne-ai ajutat și în partea cea trecută a zilei, să fim feriți de tot răul, dăruiește-ne ca și pe cea rămasă să o săvârșim fără de prihană înaintea sfintei Tale măriri, ca să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel singur bun și de oameni iubitor.

Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VII

Dumnezeule cel mare și preaînalt, Cel ce singur ai nemurire și locuiești întru lumina cea neapropiată; care ai făcut toată zidirea cu înțelepciune; Cel ce ai despărțit lumina de întuneric și ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna și stelele spre stăpânirea nopții; care ne-ai învrednicit pe noi păcătoșii și în ceasul de acum să întâmpinăm fața Ta cu mărturisire și să-Ți aducem lauda cea de seara; Însuți, Iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta și o primește ca pe o mireasmă cu bun miros. Seara de acum și noaptea ce vine, liniștite dăruiește-ni-le nouă; îmbracă-ne cu armele luminii; mântuiește-ne de frica nopții și de tot lucrul ce umblă întru întuneric. Și ne dăruiește somnul pe care l-ai dat spre odihna neputinței noastre, ferit de toată nălucirea diavolească. Așa, Stăpâne, dătătorule al bunătăților, ca și în așternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele Tău, și cu gândul la poruncile Tale luminându-ne, să ne ridicăm întru bucurie sufletească, spre lauda bunătății Tale, aducând rugăciuni și cereri milostivirii Tale, pentru păcatele noastre și ale întreg poporului Tău, pe care, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, întru milă îl cercetează.

Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

După ce cântăreții au terminat de citit Psalmul 103,  preotul, după ce a terminat de citit în taină rugăciunile vecerniei, de acolo, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia mare.

Dacă se celebrează Liturghia cu diacon, acesta iese pe uşa dinspre miazănoapte, se aşază în faţa iconostasului între sfeşnicele împărăteşti şi cere binecuvântarea pentru Liturghie. Rămâne acolo până se termina Psalmul 103, şi tot din faţa iconostasului rosteşte Ectenia Mare, după exclamaţiunea căreia intră în altar pe uşa dinspre miazăzi.

P.: Cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pentru pacea de sus şi pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici şi pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru Sfântul nostru Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscopul (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.), pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime, pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm!.

P.: Pentru conducătorii ţării noastre, pentru toţi cei ce deţin autoritate şi pentru oastea ţării, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ţara noastră, pentru oraşul (satul) acesta, pentru toate oraşele şi satele şi pentru cei ce cu credinţă locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru bună liniştea aerului, pentru înmulţirea roadelor pământului şi pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Exclamaţiunea:

P.: Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

Acum se citeşte Catisma a XVIII-a din Psaltire, în trei stări, stări care se constituie în cele trei antifoane, în timpul cărora, preotul săvârşeşte diferite rituri, după care citeşte câte una din primele trei rugăciuni ale Vecerniei.

Strana citeşte Catisma XVIII, starea 1.

Psalmul 119.

Către Domnul am strigat când m-am necăjit şi m-a auzit.

Doamne, mântuieşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană.

Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană?

Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel puternic.

Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar!

Mult a pribegit sufletul meu.

Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

Psalmul 120.

Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu.

Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte.

Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel.

Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta.

Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea.

Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău.

Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în veac.

Psalmul 121.

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: "În casa Domnului vom merge!"

Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime!

Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns-unite.

Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului.

Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David.

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine.

Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale.

Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.

Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.

Psalmul 122.

Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei.

Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi.

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare,

Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.

Pentru ca să nu fie prea lung Oficiul, am îngroşat psalmii care sunt obligatoriu de citit!

Psalmul 123.

De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel!

De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră,

De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră.

Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru.

Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare.

Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinţilor lor.

Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am mântuit.

Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

În timp ce la strană se citeşte starea 1 a Catismei XVIII, în altar, preotul pregăteşte la proscomidiar discul, steluţa şi acoperământul pentru disc, şi le aduce pe Sfânta Masă. Apoi citeşte Rugăciunea I a Vecerniei.

Rugăciunea I

Doamne, îndurate și milostive, îndelung-răbdătorule și mult-milostive, ascultă rugăciunea noastră și ia aminte la glasul cererii noastre. Fă cu noi semn spre bine; îndreptează-ne pe calea Ta, ca să umblăm întru adevărul Tău; veselește inimile noastre, ca să ne temem de numele Tău cel sfânt, pentru că mare ești Tu și faci lucruri minunate. Tu singur ești Dumnezeu și nu este nimeni asemenea Ție, Doamne: puternic întru milă și bun întru tărie, spre a ajuta și a mângâia și a mântui pe toți cei ce nădăjduiesc întru numele Tău cel sfânt.

După terminarea lecturii primei părţi a Catismei, preotul (sau diaconul din faţa iconostasului) rosteşte Ectenia mică.  Dacă se consideră, la Ecteniile mici se poate spune doar Exclamaţiunea.

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

P.: Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. 

C.: Amin.

Strana citeşte acum Catisma XVIII, starea 2.

Psalmul 124.

Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim.

Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac.

Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor.

Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima;

Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!

Psalmul 125.

Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere.

Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: "Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!"

Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie.

Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi.

Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera.

Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

Psalmul 126.

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte.

În zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi.

Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui.

Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri.

Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

Psalmul 127.

Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui.

Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi!

Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale.

Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul.

"Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale.

Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

Psalmul 128.

De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel!

De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit.

Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor;

Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor.

Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul.

Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat,

Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii,

Şi trecătorii nu vor zice: "Binecuvântarea Domnului fie peste voi!" sau: "Vă binecuvântăm în numele Domnului!"

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

În timpul citirii părţii a doua din Catisma XVIII, preotul ridică Evanghelia de pe antimis şi o pune alături; desface antimisul, se închină şi scoate cupa cu Sfântul Agneţ din chivot şi îl cădeşte. Apoi, pune discul pe antimis şi ia, cu mare grijă, Sfântul Agneţ din cupă şi-l aşează pe disc, cu pecetea în sus. Cădeşte steluţa şi o pune pe disc; cădeşte acoperământul şi acoperă discul; apoi le cădeşte. Dă cădelniţa şi face trei metanii mari.

Apoi citeşte Rugăciunea a II-a a Vecerniei.

Rugăciunea II

Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți, ci fă cu noi, după  bunăvoința Ta, doctorule și vindecătorule al sufletelor noastre. Îndreptează-ne la limanul voii Tale; luminează ochii inimilor noastre spre cunoașterea adevărului Tău; și ne dăruiește cealaltă vreme a zilei de acum și toată vremea vieții noastre în pace și fără de păcat a o petrece, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor sfinților.

După terminarea starii a doua a Catismei XVIII, preotul rosteşte Ectenia mică.

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

P.: Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

C.: Amin.

Se citeşte apoi Catisma XVIII, starea 3.

Psalmul 129.

Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu!

Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele.

De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi?

Că la Tine este milostivirea.

Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,

Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul.

Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El

Şi El va mântui pe Israel din toate fărădelegile lui.

Psalmul 130.

Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine,

Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu.

Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!

Psalmul 131.

Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui.

Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob:

Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă,

Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele,

Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob.

Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar.

Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.

Strana se opreşte din cititul psalmului. Preotul se închină de trei ori în faţa Sfintei Mese, ridică discul cu Sfântul Agneţ la nivelul frunţii şi ocoleşte Sfânta Masă prin partea dinspre miazăzi, mergând la proscomidiar. În faţa preotului merge diaconul (dacă este), cu lumânarea aprinsă şi cu cădelniţa. Pe tot acest parcurs, îngrijitorul sună din clopoţel. După ce preotul a aşezat discul la proscomidiar, se încetează sunatul din clopoţel şi se continuă citirea parţii a treia a Catismei XVIII.

Ajungând la proscomidiar, preotul aşează discul în partea dreaptă, iar potirul în partea stângă. Toarnă vin şi puţină apă în potir, nimic zicând; acoperă potirul cu acoperământul potirului, pe care-l tămâiază; tămâiază aerul şi acoperă discul şi potirul. Apoi le cădeşte şi face trei închinăciuni.

Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale.

Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura.

Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău.

Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: "Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău,

De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău".

Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui.

"Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el.

Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine.

Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura.

Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu.

Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea".

Psalmul 132.

Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!

Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui.

Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.

Psalmul 133.

Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru.

Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul.

Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.

Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Preotul se întoarce la Sfânta Masă, împătură antimisul şi aşază peste el Evanghelia. Apoi citeşte Rugăciunea a treia a Vecerniei.

Rugăciunea III

Doamne, Dumnezeul nostru, adu-Ți aminte de noi păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, când chemăm numele Tău cel sfânt, și să nu ne lași pe noi rușinați în așteptarea milei Tale, ci ne dăruiește, Doamne, împlinirea tuturor cererilor cele spre mântuire. Și ne învrednicește să Te iubim și să ne temem de Tine, din toată inima noastră și să facem întru toate voia Ta.

Terminându-se de citit partea a treia a Catismei, preotul rosteşte Ectenia mică.

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

P.: Că Tu eşti Dumnezeul nostru, Dumnezeul milei şi al mântuirii şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

La Doamne, strigat-am…

Psalmul 140, pe versul 7, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Se pun Stihirile pe 10.

Stihira zilei din Triod (de două ori), vers 7.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Făcând vrednicia sufletului mau roabă patimilor, m-am asemănat dobitoacelor și nu mă pot uita spre Tine, Preaînalte; ci plecându-mă în jos, Hristoase, ca vameșul mă rog strigând către Tine: Dumnezeule, milostivește-Te spre mine și mă mântuiește (de două ori).

Apoi, 8 stihiri ale Sărbătorii, repetându-le, vers 6.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Stih:  De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Sfatul cel mai înainte de veci Gavriil descoperindu-l ție, Fecioară, a stat înaintea ta, închinându-se și zicând: Bucură-te pământ nesemănat! Bucură-te rug nears! Bucură-te adânc cu anevoie de privit! Bucură-te pod, care duci către ceruri și scară înaltă până la cer, pe care a văzut-o Iacob! Bucură-te năstrapă dumnezeiască a manei! Bucură-te dezlegare a blestemului! Bucură-te chemarea lui Adam, Domnul este cu tine (de trei ori).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Te arăți mie ca un om, zis-a curata Fecioară către marele voievod, și cum îmi grăiești mie cuvinte mai presus de înțelegere? Că ai zis că Dumnezeu va fi cu mine și se va sălășlui în pântecele meu. Dar cum voi fi sălaș desfătat, spune-mi, și loc de sfințenie al Celui ce șade mai presus de heruvimi? Nu mă amăgi pe mine cu înșelăciune, căci n-am cunoscut pofta. Nu cunosc nimic din cele ale nunții, deci cum voi naște prunc? (de trei ori).

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Acolo unde Dumnezeu voiește, a zis cel fără de trup, se biruiește rânduiala firii și lucrează cele ce sunt mai presus de înțelegere. Crede cuvintelor mele celor adevărate, preasfântă, ceea ce ești cu totul fără prihană. Iar aceea a strigat: Fie mie, acum, după cuvântul tău și voi naște pe Cel fără de trup, Care va lua trup din mine, ca să ridice, ca un Puternic, pe om la cinstea cea dintâi, prin împreunarea cu trupul (de două ori).

Mărire…,  Şi acum…,  vers 6.

Trimis a fost din cer Gavriil arhanghelul să binevestească Fecioarei zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune spăimântându-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioara va să se nască? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul în pântece de fecioară încape. Spre Care cei cu câte șase aripi și cu ochi mulți a privi nu pot, Acela numai prin cuvânt a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! Bucur-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă care nu știi de mire! Bucură-te Maica Vieții! Binecuvântat este rodul pântecelui tău!

În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.

Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

Prohimenul şi stihul zilei, din Triod, vers 4.

Cel ce paști pe Israel, ia aminte! Cel ce povățuiești ce pe o oaie pe Iosif (Ps 79,1).

Stih: Cel ce șezi pe Heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim și Beniamin și Manase (Ps 79,2).

Și iarăși: Cel ce paști pe Israel, ia aminte! Cel ce povățuiești ce pe o oaie pe Iosif .

Paremiile Triodului.

Preotul: Înţelepciune!

Strana: De la Facere, citire (12,1-7).

După aceea a zis Domnul către Avram: "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu.

Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare.

Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului".

Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, şi s-a dus şi Lot cu el. Avram însă era de şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran.

Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile ce agonisiseră ei şi toţi oamenii, pe care-i aveau în Haran, şi au ieşit, ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în Canaan.

Apoi a străbătut Avram ţara aceasta de-a lungul până la locul numit Sichem, până la stejarul Mamvri. Pe atunci trăiau în tara aceasta Canaaneii.

Acolo S-a arătat Domnul lui Avram şi i-a zis: "ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi". Şi a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui ce Se arătase.

Se cântă al doilea prohimen, vers 2.

C.: Bucurați-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru (Ps 80,1).

Stih: Cântați psalmi și bateți din timpane (Ps 80,2).

Bucurați-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru.

În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:

Înţelepciune. Drepţi!

Şi întorcânduse spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:

Lumina lui Cristos luminează tuturor!

Apoi, spune:

Înţelepciune.

Citeţul: De la Pilde (14,15-26), citire.

Preotul: Să luăm aminte!

Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi.

Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.

Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte.

Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă.

Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi.

Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.

Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.

Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.

Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.

Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana color nebuni este nebunia.

Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.

Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.

Atunci când sărbătoarea Buneivestiri cade în zi de sâmbătă, după ce s-au citit paremiile zilei, din Triod, se citesc cele 5 paremii ale Sărbătorii.

P.: Înțelepciune.

C.: Din cartea Ieșirii (3,1-8a), citire.

P.: Să luăm aminte!

În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb;

Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia.

Atunci Moise şi-a zis: "Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte".

Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: "Moise! Moise!". Şi el a răspuns: "Iată-mă, Doamne!"

Şi Domnul a zis: "Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!"

Apoi i-a zis iarăşi: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!" Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu.

Zis-a Domnul către Moise: "Am văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu.

M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din tara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte.

P.: Înțelepciune.

C.: De la Pilde (8,22-30), citire.

P.: Să luăm aminte!

Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult.

Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul.

Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă.

Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă.

Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume,

Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului,

Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug,

Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului,

Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui.

P.: Înțelepciune.

C.: De la Facere (28,10-17), citire:

P.: Să luăm aminte!

Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran.

Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela.

Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea.

Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi.

Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului.

Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus".

Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: "Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!"

Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: "Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!"

P.: Înțelepciune.

C.: Din proorocia lui Iezechiel (43,27; 44,1-4), citire:

P.: Să luăm aminte!

Așa grăiește Domnul: Iar după sfârşitul acestor zile, în ziua a opta şi mai departe, preoţii vor înălţa, pe jertfelnic, arderile de tot ale voastre şi jertfele de împăcare şi Eu Mă voi milostivi spre voi", zice Domnul Dumnezeu.

Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă.

Şi mi-a zis Domnul: "Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.

Cit priveşte pe rege, el se va aşeza acolo, ca să mănânce pâine înaintea Domnului; pe calea porţii va intra şi pe aceeaşi cale va ieşi".

După aceea m-a dus pe calea porţii de la miazănoapte, în faţa templului, şi am privit, şi iată slava Domnului umplea templul Domnului, şi am căzut cu faţa la pământ.

P.: Înțelepciune.

C.: De la Pilde (9,1-11), citire.

P.: Să luăm aminte!

Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi,

A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa.

Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii:

"Cine este neînţelept să intre la mine!" Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice:

"Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii.

Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!"

Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara.

Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi.

Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui.

Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt.

Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.

Sfârşindu-se de citit paremiile, preotul se întoarce în faţa Sfintei Mese, având lumânarea şi cădelniţa. Se aşează în genunchi, şi odată cu el toţi credincioşii, cântând:

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.

Preotul se ridică, şi odată cu el şi credincioşii din partea dreaptă a navei bisericii. Preotul, cădind, rămâne tot în faţa Sfintei Mese până ce strana dreaptă cântă:

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.

Apoi, preotul trece în latura dinspre miazăzi a Sfintei Mese cădind şi spunând:

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1).

Partea dreaptă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din  partea stângă a navei bisericii se ridică. Strana  stângă cântă:

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.

Preotul trece în latura dinspre răsărit a Sfintei Mese şi, cădind, zice:

Pune, Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele (Ps 140,3).

Partea stângă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din  partea dreaptă a navei bisericii se ridică. Strana dreaptă cântă:

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.

Preotul trece în partea dinspre miazănoapte a Sfintei Mese şi, cădind, zice:

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele (Ps 140,4).

Partea dreaptă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din  partea stângă a navei bisericii se ridică. Strana  stângă cântă:

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.

Preotul cădeşte înspre proscomidiar, apoi trece în faţa Sfintei Mese şi, cădind, zice:

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Partea stângă a navei credincioşilor îngenunchează, iar credincioşii din  partea dreaptă a navei bisericii se ridică. Strana dreaptă cântă:

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.

Preotul îngenuchează, şi cu el toţi credincioşii. Preotul cântă:

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta.

Preotul şi toţi credincioşii se ridică şi continuă cântarea:

Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară.

Preotul dă cădelniţa şi lumânarea, apoi face, dimpreună cu toţi credincioşii, trei metanii mari.

Apoi, din faţa Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare.

P.: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Doamne atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Rugăciunea cererii stăruitoare, în taină.

Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte de la robii Tăi această rugăciune stăruitoare, şi trimite îndurările Tale peste noi şi peste tot poporul Tău, care aşteaptă de la Tine mila Ta cea bogată.

Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părintele nostru Arhiepiscop (N.), pentru Preasfinţitul Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitorii sfintei bisericii acesteia şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri dreptcredincioşi, care întru cucernicie odihnesc aici şi pretutindenea.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, a fraţilor sfintei bisericii acesteia.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfântă şi preacinstită biserica aceasta; pentru cei ce se ostenesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce stă de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

P.: Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

În Postul Mare, întru aducerea aminte a pregătirilor pentru primirea Tainei Sfântului Botez, în vechimea Bisericii, se spune Ectenia pentru cei chemaţi. În timpul rostirii Ecteniei, preotul desface antimisul.

D.: Rugaţi-vă cei chemaţi, Domnului.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Cei credincioşi, pentru cei chemaţi să ne rugăm,

Ca Domnul să-i miluiască pe ei,

Să-i înveţe cuvântul adevărului,

Să le descopere Evanghelia dreptăţii,

Să-i unească cu sfânta Sa catolică şi apostolică Biserică.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

D.: Mântuieşte-i, miluieşte-i, apără-i şi-i păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

D.: Cei chemaţi, capetele voastre Domnului să le plecaţi.

C.: Ţie, Doamne.

După desfacerea antimisului, preotul spune în taină rugăciunea pentru catehumeni.

Dumnezeule, Dumnezeul nostru, Ziditorule şi Făcătorule a toate, Cel ce voieşti ca toţi oamenii să se mântuiască şi să ajungă la cunoştinţa adevărului, caută spre robii Tăi cei chemaţi şi-i mântuieşte de rătăcirea cea veche şi de vicleşugul potrivnicului. Cheamă-i la viaţa cea veşnică; luminează sufletele şi trupurile lor; numără-i împreună cu turma Ta cea cuvântătoare, peste care a fost chemat numele Tău cel sfânt.

Preotul, cu glas înalt:

P.: Ca şi aceştia împreună cu noi să mărească preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

Apoi, preotul sau diaconul, zice:

(Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi.

Cei chemaţi ieşiţi.

Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi.

Ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână).

Câţi suntem credincioşi, iar şi iară cu pace , Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Şi se continuă cu prima Ectenie pentru credincioşi.

Aceasta se face aşa doar până în miercurea de la mijlocul Postului. Din această miercuri, după ce preotul rosteşte Exclamaţiunea: Ca şi aceştia împreună cu noi…, preotul sau diaconul continuă aşa:

(Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi.

Cei chemaţi ieşiţi).

Câţi sunteţi pentru luminare apropiaţi-vă.

Rugaţi-vă cei pentru luminare Domnului.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

D.: Credincioşilor, pentru fraţii care se pregătesc pentru sfânta liminare şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ca Domnul Dumnezeul nostru să-i întărească şi să le dea putere.

Să-i lumineze cu lumina cunoştinţei şi a evlaviei.

Să-i învrednicească, la vremea cuvenită, de baia naşterii de a doua, de iertarea păcatelor şi de veşmântul nestricăciunii.

Să-i nască din nou prin apă şi prin Spirit.

Să le dăruiască plinirea credinţei.

Să-i numere împreună cu sfânta şi aleasa Lui turmă, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Mântuieşte-i, miluieşte-i, apără-i şi-i păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Cei pentru luminare, capetele voastre Domnului să le plecaţi.

C.: Ţie, Doamne.

Rugăciunea pentru cei ce se pregătesc pentru sfânta luminare, în taină:

Arată, Stăpâne, faţa Ta peste cei care se pregătesc pentru sfânta luminare şi doresc să scuture întinăciunea păcatului; luminează gândul lor; fă-i statornici în credinţă; întăreşte-i în nădejde; desăvârşeşte-i în dragoste; fă-i mădulare cinstite ale Hristosului Tău, Care s-a dat pe Sine răscumpărare pentru sufletele noastre.

Preotul, cu glas înalt:

P.: Că Tu eşti luminarea noastră şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

Apoi, preotul sau diaconul:

(Câţi sunteţi pentru luminare ieşiţi.

Cei pentru luminare ieşiţi.

Cei chemaţi ieşiţi.

Ca nimeni din cei chemaţi să nu rămână).

Câţi suntem credincioşi, iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

(Dacă se consideră, la nevoie, atât Ectenia pentru cei chemaţi cât şi Ectenia pentru cei chemaţi la sfânta luminare, se pot suprima. În acest caz, după Ectenia stăruitoare se spune Ectenia mică pentru credincioşi. Sunt două Ectenii mici, cu două Rugăciuni pentru credincioşi. Prima dintre ele se poate suprima, spunându-se doar Ectenia a doua, dinainte de Heruvic).

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Rugăciunea întâi pentru credincioşi, în taină.

Dumnezeule cel mare şi lăudat, Cere, prin moartea cea făcătoare de viaţă a Hristosului Tău, din stricăciune în nestricăciune ne-ai mutat, eliberează toate simţurile noastre din moartea patimilor, punându-le lor povăţuitor bun cugetul cel dinăuntru; şi ochiul nostru să fie ferit de toată privirea cea rea, auzul să nu asculte cuvinte deşarte,  iar limba să nu fie spurcată de vorbe necuvioase. Curăţă buzele noastre, cu care Te lăudăm, Doamne; fă ca mâinile noastre să fie ferite de fapte rele şi să lucreze numai cele plăcute Ţie, toate mădularele şi gândurile noastre întărindu-le cu harul Tău.

Preotul sau diaconul:

Înţelepciune!

Preotul, cu glas înalt:

Că Ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

Apoi, Ectenia a doua pentru credincioşi.

P.: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Maria, cu toţi sfinţii pomenindu-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Rugăciunea a doua pentru credincioşi, în taină.

Stăpâne, Sfinte, Preabunule, rugămu-Te pe Tine, Cel bogat întru îndurare: Milostiv fii nouă, păcătoşilor, şi ne fă vrednici de primirea Unuia-Născut Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, a Împăratului măririi. Că iată, preacuratul Lui Trup şi de viaţă făcătorul Lui Sânge, de mulţimea oştilor cereşti în chip nevăzut înconjurate, în acest ceas intrând, pe această masă de taină se vor pune înainte; a cărora împărtăşire fără de osândă dăruieşte-ne-o nouă, ca printr-însele ochiul minţii luminându-se, fii ai luminii şi ai zilei să ne facem.

P.: Înţelepciune.

P.: După darul Hristosului Tău, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

Strana cântă Heruvicul acestei Liturghii: Acum puterile cereşti împreună cu noi nevăzut slujesc. Că iată intră Împăratul măririi. Iată Jertfa cea de taină săvârşită se înconjoară. Cu credinţă şi cu iubire să ne apropiem, ca să fim păraşi vieţii de veci. Aliluia. Aliluia. Aliluia.

Preotul, primeşte cădelniţa şi cădeşte Sfânta Masă împrejur, altarul şi toată biserica, spunând în taină Psalmul 50. Intrând în Sfântul Altar, cu mâinile ridicate, rosteşte de trei ori, în taină heruvicul: Acum puterile cereşti…

Sărută antimisul, Sfânta Cruce şi Sfânta Masă, se înclină spre popor şi merge la proscomidiar. Aici, ridică aerul şi-l pune pe umeri, ia discul cu Sfintele Taine cu mâna dreaptă şi-l ridică în dreptul frunţii, apoi potirul, cu mâna stângă, ţinându-l în dreptul pieptului, şi face Ieşirea mare. În faţa preotului, cu cădelniţa şi cu lumânarea merge, fie îngrijitorul, fie diaconul, fie un alt preot. Ieşirea mare se face fără a spune ceva. Doar, după ce strana a cântat prima parte a Heruvicului, ajungând la: Iată Jertfa cea de taină săvârşită se înconjoară, se face tăcere deplină, preotul, binecuvântează poporul cu Sfântul Disc, apoi se întoarce şi intră în altar. Strana continuă cântarea Heruvicului.

Pe tot parcursul Ieşirii mari, credincioşii stau în genunchi.

Intrând în altar, preotul pune Sfântul Disc și potirul pe antimis, le descopere de acoperămintele lor, ia aerul de pe umăr, îl cădeşte, acoperă cu el Sfintele, pe Care apoi le cădeşte.

Dă cădelniţa îngrijitorului, şi face trei metanii mari.

Apoi spune Ectenia.

P.: Să plinim rugăciunile noastre cele de seara, Domnului.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pentru cinstitele şi mai înainte sfinţitele Daruri ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Ca iubitorul de oameni, Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit în sfântul şi cel mai presus de ceruri şi înţelegătorul Său altar, întru miros de bună mireasmă spirituală, să ne trimită nouă dumnezeiasca milă şi darul Sfântului Spirit, să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Pentru ca să ne mântuim de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul se roagă în taină:

Dumnezeule al tainelor celor negrăite şi nevăzute, la care sunt ascunse vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei, Cel ce ne-ai descoperit slujba acestei Liturghii şi, pentru iubirea Ta de oameni, ne-ai rânduit pe noi păcătoşii să aducem Ţie daruri şi jertfe pentru păcatele noastre şi pentru cele din neştiinţă ale poporului; însuţi, nevăzutule Împărate, Cel ce faci lucruri mari şi nepătrunse, preamărite şi minunate şi cărora nu este număr, caută spre noi nevrednicii robii Tăi, cei ce stăm înaintea sfântului Tău jertfelnic ca înaintea tronului de heruvimi, pe care odihneşte Unul-Născut Fiul Tău şi Dumnezeul nostru, prin înfricoşătoarele Taine ce sunt puse înainte; şi curăţindu-ne pe noi şi pe credinciosul Tău popor de toată necurăţia, sfinţeşte sufletele şi trupurile noastre, ale tuturor, cu sfinţire statornică. Pentru ca, întru curată conştiinţă, cu faţă neînfruntată şi cu inimă luminată, împărtăşindu-ne cu aceste dumnezeieşti Taine şi, printr-însele, vii făcându-ne, să ne unim cu însuşi Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, Care a zis: Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru Mine rămâne şi Eu întru el; ca aşezându-se şi petrecând întru noi Cuvântul Tău, Doamne, să fim biserică preasfântului şi vrednicului de închinare Spiritului Tău, scăpând de toată uneltirea diavolească, care cu fapta, ori cu cuvântul, ori cu gândul se lucrează, şi bunătăţile cele făgăduite să le dobândim, dimpreună cu toţi sfinţii Tăi, care din veac  Ţi-au bineplăcut.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Ziua toată, desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate; înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

C.: Dă-ne, Doamne.

P.: Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre; cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem.

C.: Dă-ne, Doamne.

P.: Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi întru pocăinţă a o săvârşi; sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, neînfruntat, cu pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

C.: Dă-ne, Doamne.

P.: Unirea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Spirit cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Credincioşii se ridică.

Preotul, cu glas înalt:

P.: Şi ne învredniceşte, Stăpâne, cu îndrăznire, fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tată, şi a zice:

Toată adunarea spune Rugăciunea Domnească. Preotul cu mâinile ridicate.

C.: Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

Preotul, cu glas înalt:

P.: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

Preotul, din sfintele uşi, binecuvântează poporul.

P.: Pace (†) tuturor.

C.: Şi spiritului tău.

P.: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.

C.: Ţie, Doamne.

Preotul se roagă în taină:

Dumnezeule, Cel singur bun şi milostiv, Cel ce locuieşti întru cele de sus şi spre cele smerite priveşti, caută cu ochiul Tău cel milostiv spre tot poporul Tău şi-l păzeşte; şi ne învredniceşte pe noi pe toţi să ne împărtăşim cu aceste făcătoare de viaţă Taine; că Ţie am plecat capetele noastre, de la Tine aşteptând mila Ta cea bogată.

Cu glas înalt:

P.: Cu darul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului Tău, cu care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

Credincioşii îngenunchează, iar preotul se roagă în taină, cu mâinile ridicate:

Ia aminte, Doamne Isuse Hristoase Dumnezeul nostru, din sfânt locaşul Tău şi de pe scaunul măririi împărăţiei Tale şi vino de ne sfinţeşte pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi, şi aici împreună cu noi nevăzut petreci; şi ne învredniceşte, prin mâna Ta cea puternică, a ni se da preacurat Trupul şi cinstit Sângele Tău şi prin noi, la tot poporul.

Apoi preotul se închină de trei ori, zicând în taină:

Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

Apoi diaconul, din locul în care se află, zice cu glas înalt:

P.: Să luăm aminte.

Sfintele Taine fiind acoperite cu aerul, preotul introduce mâna dreapta pe sub el, atinge Sfintele, cu toată evlavia, zicând cu glas înalt:

P.: Sfintele cele mai înainte sfinţite, (se dau) sfinţilor!

C.: Unul sfânt, unul Domn: Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Apoi, preotul ia aerul de pe cele Sfinte, îl împătură şi-l aşază împreună cu celelate acoperăminte. De asemenea ia şi steluţa, pe care o pune cu acoperămintele.

Strana cântă cuminecarul: Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul. Aliluia. Aliluia. Aliluia.

Preotul frânge cu mare grijă Sfântul Agneţ, zicând:

Se frânge şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce se frânge şi nu se împarte, Cel ce se mănâncă totdeauna şi niciodată nu se sfârşeşte; ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte. ISUS HRISTOS NI KA (ÎNVINGE)!

Apoi pune părticica IS în potir, în chipul crucii, nimic zicând.

Preotul, luând şi el o părticică din Sfântul Trupşi Sânge, zice:

Cinstitul şi preasfântul Trup şi Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos se dă mie preotului (N.), spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci.

Cu toţii, celebranţi şi credincioşi, spun rugăciunile înainte de Sfânta Împărtăşanie:

Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, între care cel dintâi sunt eu. Cred că ce iau este cu adevărat însuşi preacurat Trupul Tău şi însuşi preacinstit Sângele Tău. Deci mă rog Ţie: miluieşte-mă şi-mi iartă greşelile, cele de voie şi cele fără de voie, pe care le-am făcut cu cuvântul, sau cu lucrul, cu ştiinţa şi cu neştiinţa; şi mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă: că nu voi spune duşmanilor Tăi taina Ta, nici sărutare îţi voi da, ca Iuda; ci ca tâlharul mărturisesc Ţie: pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta.

Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea sfintelor Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului meu. Amin.

Preotul nu gustă din potir, ci spune, în taină, rugăciunea de mulţumire:

Mulţumim Ţie, Mântuitorule, Dumnezeul tuturor, pentru toate bunătăţile care ni le-ai dăruit şi pentru împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Hristosului Tău, şi ne rugăm Ţie, Stăpâne, Iubitorule de oameni, păzeşte-ne sub acoperământul aripilor Tale şi ne dă, până la suflarea cea de pe urmă, cu vrednicie să ne împărtăşim cu Sfintele Tale, spre luminarea sufletului şi a trupului şi spre moştenirea împărăţiei cerurilor.

Apoi preotul, având Sfintele în mâinile sale, invită pe credincioşi la cuminecare, din uşile împărăteşti, spunând:

P.: Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi.

C.: Amin. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă.

În timp ce preotul îi cuminecă pe credincioşi, se cântă priceasna. Apoi, spune:

P.: Iată, a atins buzele voastre, va şterge fărădelegile voastre şi de păcatele voastre vă va curăţi.

Preotul rosteşte cu glas înalt, binecuvântând pe credincioşi cu sfântul potir:

P.: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi (†) binecuvântează moştenirea Ta.

C.: Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururi lauda Lui în gura mea. Pâinea cea cerească şi paharul vieţii. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul. Aliluia.

Preotul aşează Sfintele pe antimis şi le tămâiază, zicând în taină:

Înalţă-Te la ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta!

Dă cădelniţa, ia Sfintele cu toate acoperămintele, se întoarce spre popor şi le duce la proscomidiar, zicând:

P.: Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Credincioşii se ridică din genunchi.

C.: Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu Sfintele, cele fără de moarte, cu preaonoratele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi întru sfinţenia Ta, toată ziua să ne învăţăm dreptatea Ta. Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Preotul adună cu mare grijă toate părticelele de Împărtăşanie care au rămas pe antimis, apoi îl împătură. Apoi spune ectenia.

P.: Drepţi! Împărtăşindu-ne cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, cele fără de moarte, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Apără, mântuieşte, îndură-Te şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

P.: Seara toată, desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

C.: Ţie, Doamne.

Făcând semnul crucii cu Sfânta Evanghelie deasupra antimisului, preotul spune cu glas înalt:

P.: Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

P.: Cu pace să ieşim.

C.: Întru numele Domnului.

P.: Domnului să ne rugăm.

C.: Doamne, îndură-Te spre noi.

Rugăciunea Amvonului preotul o spune ieşind în faţa iconostasului, sub candelabru.

P.: Stăpâne Atotţiitorule, Cel ce cu înţelepciune ai zidit toată făptura şi, pentru nespusa Ta purtare de grijă şi multă bunătatea Ta, ne-ai adus întru aceste preacinstite zile, spre curăţirea sufletelor şi a trupurilor, spre înfrânarea poftelor şi spre nădejdea învierii; Cel ce, în patruzeci de zile, ai dat în mâna slujitorului Tău Moise, tablele cele cu dumnezeieştile porunci, dă-ne şi nouă, Bunule, lupta cea bună să luptăm, calea postului să o săvârşim, credinţa nedespărţită să o păzim, capetele nevăzuţilor vrăjmaşi să le sfărâmăm, biruitori asupra păcatului să ne arătăm şi fără osândă să ajungem a ne închina şi sfintei Învieri. Că s-a binecuvântat şi s-a preamărit preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururi şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

C.: Amin. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac! (de 3 ori)

Preotul intră în altar pe uşile împărăteşti, se îndreaptă spre Sfintele de la proscomidiar şi spune în taină:

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ne-ai adus întru aceste preacinstite zile şi ne-ai făcut părtaşi înfricoşătoarelor Tale Taine, uneşte-ne cu turma Ta cea cuvântătoare li ne arată moştenitori ai împărăţiei Tale, acum şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul, din sfintele uşi, binecuvântează credincioşii, zicând:

P.: Binecuvântarea Domnului (†) să vină peste noi, cu al Său dar şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururi şi în vecii vecilor.

C.: Amin.

P.: Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ţie.

C.: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, şi acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de 3 ori). Părinte, binecuvântează.

P.: Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor apostoli, ale celui între sfinţi părintele nostru Grigorie Dialogul, papă al Romei şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.

C.: Amin.

Preotul, întorcându-se spre icoana Mântuitorului, şi întrând în altar, spune:

Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, ândură-Te spre noi.

C.: Amin.

Preotul merge la proscomidiar şi consumă Sfintele din potir cu mare cuviinţă, purificând potirul atât cât este nevoie. Lasă în ordine proscomidiarul.

Apoi sărută Sfânta Masă şi spune în taină:

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: Lumină spre descoperirea neamurilor şi mărire poporului Tău, Israel.

Apoi troparul şi condacul Sfântului Grigorie Dialogul:

Cel ce, de sus, de la Dumnezeu, ai luat dumnezeiescul har, mărite Grigorie şi, cu puterea Aceluia întărindu-te, de bunăvoie ai urmat Sfintei Evanghelii a lui Hristos, de la care ai luat plata ostenelilor tale, întru tot fericite. Pe Acela    roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Mărire…, condacul.

Ca un păstor te-ai arătat lui Hristos, Începătorul păstorilor, şi părtaş călugărilor te-ai făcut, părinte Grigorie, povăţuindu-i către cetatea cea cerească, de unde ai învăţat turma lui Hristos poruncile Lui, iar acum cu ei te bucuri şi dănţuieşti în corturile cereşti.

Utrenia Sărbătorii Buneivestiri

 Preotul, cu epitrahil, stând in fața Sfintei Mese, Ușile Împărătești fiind închise, rostește cu glas înalt:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântăreții: Amin.

După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului 4:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă  (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului  (Ps 117,26a)  (de trei ori).

Troparul Sărbătorii Buneivestiri, vers 4.

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, fiu al Fecioarei se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! (de trei ori)

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe tropar vers 1.

Marele voievod al cetelor celor fără de trup, venind în cetatea Nazaretului, ți-a vestit ție, Curată, pe Împăratul veacurilor și Domnul: Bucură-te!, grăind ție, binecuvântată Marie, minunată, necuprinsă și netâlcuită, chemarea din nou a oamenilor.

Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.

După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe tropar vers 3.

Astăzi toată făptura se veselește, că îngerul îâi zice ție: Bucură-te ceea ce ești binecuvântată, cinstită și curată, fără prihană. Astăzi îngâmfarea șarpelui se întunecă, că legătura blestemului strămoșului s-a dezlegat. Pentru aceasta, totdeauna strigăm ție: Bucură-te ceea ce ești plină de har!

Mărire…, Şi acum…, tot  aceasta.

Îndată, Polieleul.

În timpul cântării Polieleului, preotul cădește altarul și toată biserica.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4: 

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia! 

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. 

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. 

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. 

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. 

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. 

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. 

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. 

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. 

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: 

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. 

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. 

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. 

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. 

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. 

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. 

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor. 

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. 

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; 

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. 

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

Psalmul 135, pe antifonul versului 8: 

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. 

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. 

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. 

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. 

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. 

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. 

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. 

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. 

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. 

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. 

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. 

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. 

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. 

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. 

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. 

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. 

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui. 

Îndată Pripelele cu Stihurile lor (pe melodie proprie).

Stih 1: Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului și dreptatea Ta fiului împăratului.

Pripeala: Veniți toți, cu glasul arhanghelului să strigăm : Bucură-te, fecioară ceea ce ești plină de dar, (zicând) : Domnul este cu tine.

(Această pripeală sa cântă după fiecare stih).

Stih 2: Cântați Domnului ! Binecuvântați numele Lui și vestiți zi de zi mântuirea Lui.

Stih 3:Jurat-a Domnul credincioșie lui David și nu se va lepăda de jurământul Său. Pe tronul tău, a zis El, voi pune un rod al pântecelui tău.

Stih 4: Ca să se închine înaintea Lui toți regii și toate popoarele să-i slujească Lui.

Stih 5: Binecuvântat să fie numele Lui în veac. Mai înainte de soare rămâne numele Lui.

Stih 6: Și se va umple tot pământul de mărirea Lui.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Mărire Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte și Spirite Sfinte, (zicând): Mărire Ție, Dumnezeule !

Și acum și totdeauna și în vecii vecilor. Amin.

Bucură-te ceea ce ești cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, (zicând): Și prin tine cu noi.

Aliluia, aliluia, aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule ! 

După Ectenia mică,  se cântă Sedealna Polieleului, pe antifon vers 4.

Gavriil, din cer, a strigat către cea cinstită: Bucură-te, că vei zămisli în pântece pe Dumnezeul cel mai înainte de veci, care, prin cuvânt, a alcătuit marginile. Pentru care Maria a răspuns: Fără de bărbat sunt eu și cum voi naște Fiu? Naștere mai presus de fire cine a văzut? Și tâlcuindu-i aceasta îngerul a zis către Născătoarea de Dumnezeu și Fecioara: Spiritul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui preaînalt te va umbri.

Mărire…, Și acum…,

Trimis a fost Gavriil către fecioara și curata, și i-a tâlcuit ei bucuria cea de negrăit, că va zămisli mai presus de fire și va rămâne mai departe fecioară. Că va naște Fiu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, care va mântui pe popor de greșelile lui. Și mărturie este Cel ce m-a trimis pe mine să-ți zic ție binecuvântată: Bucură-te Fecioară; vei naște și după naștere iarăși vei rămâne fecioară.

După aceasta, Antifonul 1, al versului 4.

Antifonul I.

Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.

Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.

Mărire…, Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.

Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.

Prohimen, vers 4.

Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Stih: Cântați Domnului cântare nouă. Cântați Domnului tot pământul.

Binevestiți din zi în zi mântuirea Dumnezeului nostru.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe antifon vers 4:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).

Preotul:

Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.

C.: Și spiritului tău.

P.: Din Sfânta Evanghelie după Luca (1,39-49 și 56), citire.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

În zilele acelea, sculându-se Maria…

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Apoi, Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta 

Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. 

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. 

Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. 

Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. 

Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. 

Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. 

Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi. 

Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. 

Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. 

Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. 

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine. 

Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă. 

Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. 

Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. 

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. 

Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi. 

Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. 

Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. 

Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei

Apoi, pe versul 2 propriu-zis.

Mărire…,

Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Și acum…,

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Îndurate, curățește mulțimea greșelilor noastre.

Pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre (cf Ps 50,1-2).

Stihira: Astăzi vestește Gavriil celei pline de har: Bucură-te Fecioară care nu știi de mire și ești neispitită de nuntă! Nu te mira de chipul meu cel neobișnuit și nici nu te spăimânta! Că arhanghel sunt. Șarpele a amăgit pe Eva oarecând; iar acum, eu âți vestesc ție bucurie; și vei râmîne neatinsă și vei naște pe Domnul, preacurată.

Ectenia specială din Liturghier…

Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.

Catavasia I

Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Catavasia III

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

După Ectenia mică, Sedealna pe antifon vers 8.

Cuvântul lui Dumnezeu pe pământ acum s-a coborât. Îngerul a stat înaintea Fecioarei strigând: Bucură-te binecuvântată, ceea ce singură ți-ai păstrat pecetea primind în pântece pe Cuvântul cel mai înainte de veci și Domnul, ca să mântuiască din înșelăciune, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Mărire…, Și acum…, pe antifon vers 4.

Trimis a fost Gavriil către fecioara și curata, și i-a tâlcuit ei bucuria cea de negrăit, că va zămisli mai presus de fire și va rămâne mai departe fecioară. Că va naște Fiu pe Dumnezeu cel mai înainte de veci, care va mântui pe popor de greșelile lui. Și mărturie este Cel ce m-a trimis pe mine să-ți zic ție binecuvântată: Bucură-te Fecioară; vei naște și după naștere iarăși vei rămâne fecioară.

Catavasia IV

Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Catavasia V

Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.

Catavasia VI

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

Ectenia mică, apoi, Condacul , tropar vers 8.

Pe Cel de o ființă cu Tatăl și cu Dumnezeiescul Spirit, pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, L-ai zămislit, curată, cu venirea Preasfântului Spirit, spre înnoirea neamului omenesc, ceea ce ești fără prihană, când arhanghelul ți-a strigat ție, glasul cel de veselie lumii: Bucură-te Mireasă nenuntită!

Alt Condac, vers 8.

Apărătoare Doamnă, pentru biruințe mulțumiri, mântuindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi  robii tăi. Ci, ca ceea ce ai străpânire nebiruită, liberează-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te mireasă pururi fecioară!

Icos

Îngerul cel mai întâistătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Şi împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat şi a stat, strigând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, prin care răsare bucuria; Bucură-te, prin care piere blestemul; Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-te, mântuirea lacrimilor Evei; Bucură-te, înălţime la care cu anevoie ajung cugetele omeneşti; Bucură-te, adâncime care nu te poţi lesne vedea nici cu ochii îngerilor; Bucură-te, că eşti scaun al Împăratului; Bucură-te, că porţi pe Cel ce poartă toate; Bucură-te, stea care arăţi Soarele; Bucură-te, pântecele dumnezeieştii întrupări; Bucură-te, prin care se înnoieşte zidirea; Bucură-te, prin care ne închinăm Ziditorului; Bucură-Te, Mireasă pururea  Fecioară!

Catavasia VII

Înţelepţii  lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată  lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Stihurile (Cântarea Mariei: Lc 1,46-55):

Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ca de un sicriu însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor; iar buzele credincioșilor, fără tăcere, glasul îngerului cântând, să strige cu bucurie Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine.

(Acest tropar se repetă după fiecare stih)

Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!

Catavasia IX

Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi Luminătorile, pe melodie specială.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).

Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Marele voievod al puterilor îngerești a fost trimis de Dumnezeu atotțiitorul către curata și Fecioara, să-i binevestească minunea cea neobișnuită și nespusă: că Dumnezeu se va face din ea prunc, ca om, mai presus de fire, ca să zidească din nou tot neamul omenesc. Popoarelor vestiți înoirea lumii!.

Mărire..., Şi acum..., asemenea.

Bucură-te Născătoare de Dumnezeu, mântuirea blestemului lui Adam! Bucură-te cinstită Maică a lui Dumnezeu! Bucură-te rug însuflețit; bucură-te făclie; bucură-te scaun! Bucură-te scară și ușă; bucură-te carul cel dumnezeiesc! Bucură-te nor ușor; bucură-te biserică; bucur-te năstrapă cu totul de aur! Bucură-te munte; bucură-te cort și masă! Bucură-te dezlegarea Evei!

Îndată, pe versul 1, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Se pun Stihirile pe 8.

Ale sărbătorii, vers 1.

 Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Din bolțile cerești Gavriil zburând în jos, a venit în Nazaret la Fecioara Maria, strigându-i: Bucură-te! Că vei zămisli Fiu, pe Cel mai de demult decât Adam, pe Făcătorul și Mântuitorul celor ce-ți strigă ție: Bucură-te curată! (de două ori).

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

Gavriil aducând Fecioarei bunavestire din cer, i-a strigat: Bucură-te! Vei zămisli în pântecele tău pe Cel ce, încăpând întru tine, este neîncăput de lume, și te vei arăta purtând în pântece pe Cel ce a răsărit din Tatăl, mai înainte de luceafăr (de două ori).

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

Cuvântul cel împreună-veșnic cu Tatăl cel fără de început, nedespărțindu-se de cele de sus, a avenit acum la cele de jos, din milostivirea cea nesfârșită arătând îndurare față de alunecarea noastră. Și luând asupră-și sărăcia lui Adam s-a arătat în chip străin (de două ori).

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).

Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).

Cel ce este din veci din Tatăl, din Maică arătându-se sub vremi lumii, Cuvântul cel mai presus de ființă, chipul robului primește și se face trup nedespărțindu-se de Dumnezeire, și pe Adam îl zidește din nou în pântecele celeia ce L-a zămislit pe El mai presus de fire (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, vers 2 propriu-zis.

Taina cea din veac se descopară astăzi și Fiul lui Dumnezeu Fiu al omului se face, ca părtaș fiind la ceea ce este mai rău, să mă împărtășească pe mine din ceea ce este mai bun. Amăgit a fost odinioară Adam și dorind să fie Dumnezeu, nu a fost. Iar Dumnezeu se face om, ca pe Adam să-l facă Dumnezeu. Să se veselească făptura și să salte firea, că arhanghelul stă cu frică înaintea Fecioarei și-i aduce veste de bucurie, împotriva întristării. Cel ce Te-ai întrupat din milostivirea milei, Dumnezeul nostru, mărire Ție!

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare.

Apoi troparul Sărbătorii, pe vers 4:

Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac: Fiul lui Dumnezeu, fiu al Fecioarei se face, și Gavriil harul îl binevestește. Pentru aceasta și noi, împreună cu dânsul, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!

La Liturghie, antifoanele din Orologhion sau din Mineiul pe martie.

Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș