Duminică seara
Vecernia zilei liturgice de Luni
27 februarie 2017;
Cuviosul Procopie Decapolitul (+sec IX),
Cuviosul Talaleu (+ 460).
(Vecernia supranumită a Duminicii iertării,
la lăsatul Postului Mare)
La : Doamne, strigat-am…
Psalmul 140, pe versul 3, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
4 Stihiri de pocăinţă, pe versul 3 propriu-zis (versul de rând al săptămânii)..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Laudă de seară aducem Ție, Hristoase, cu tămâie și cu cântări spirituale; miluiește, Mântuitorule, sufletele noastre.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Mântuiește-mă, Doamne, Dumnezeul meu, că Tu ești mântuirea tuturor. Viforul patimilor mă tulbură și greutatea fărădelegilor mă cufundă; dă-mi mână de ajutor și la lumina umilinței mă ridică, ca un milostiv și iubitor de oameni.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Adună gândul meu cel risipit, Doamne, și inima cea înțelenită curățește-o; dă-mi pocăință ca lui Petru, ca vameșului suspinare și ca desfrânatei lacrimi; ca să mă rog Ție cu mare glas: Dumnezeule mântuiește-mă ca un milostiv și iubitor de oameni!
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
De multe ori săvârșind cântarea, m-am aflat făcând păcat, cu limba spunând cântări, iar cu sufletul gândind cele necuvioase. Ci, îndreaptă-le pe amândouă, Hristoase Dumnezeule, prin pocăință și mă miluiește.
Apoi, 3 stihiri ale Triodului, vers 2.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Cu înfrânare să ne sârguim toţi a smeri trupul, trecând dumnezeiasca măsură a Postului celui fără prihană. Şi cu rugăciuni şi cu lacrimi să căutăm pe Domnul, Cel ce ne mântuieşte pe noi, şi uitare răutăţii desăvârşit să facem, strigând: Greşit-am Ţie, mântuieşte-ne ca odinioară pe niniviteni, Hristoase Împărate, şi ne fă părtaşi împărăţiei cereşti, mult-Îndurate.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mă deznădăjduiesc, aducându-mi aminte de lucrările mele, Doamne, cele vrednice de toată pedeapsa; că iată neuitându-mă la cinstitele Tale porunci, Mântuitorule, rău mi-am cheltuit viaţa mea. Pentru aceasta curăţindu-mă cu ploile pocăinţei, Te rog, luminează-mă prin post şi prin rugăciuni, ca un îndurat, şi nu Te scârbi de mine, Făcătorule de bine al tuturor şi preabunule.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Vremea Postului să o începem cu bucurie, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor spirituale. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate, aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu virtuţile Spiritului. Întru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstită patima lui Hristos Dumnezeu, şi Sfintele Paşti, spiritual bucurându-ne.
Apoi, 3 stihiri din Minei, vers 4.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Vrednicia chipului cel de la începutul zidirii, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, Te-ai nevoit, preafericite, a o păzi prin cugetul dreptei credințe și prin curăția gândului, cu neprihănire, cu înfrângerea patimilor și cu paza poruncilor lui Hristos și a dreptei credințe, prealăudate.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
La sihăstria pe care ai luat-o mai întâi, adăugând în urmă și nevoința micenicească, cu cuget dumnezeiesc ai bineplăcut prin amândouă Celui ce te-a zidit, Care cere de la noi numai curăție și bunătate sufletească. A Cărui venire în trup preamărind-o te închinat sfintei icoane a omenirii Sale.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Pe cei ce cu rea credință se lepădau de întruparea Cuvântului tu i-ai înfruntat, cuvioase, întărind adevărul prin chinul bătăilor, prin toată pătimirea cea rea, prin legături și prin temniță. Pentru aceasta ai ajuns moștenitor al împărăției lui Hristos, al bucuriei celei de negrăit și al strălucirii celei veșnice.
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei, vers 4.
Ceea ce ai încăput în pântece pe Dumnezeu cel neîncăput, Care făcându-se om din iubire de oameni și luând aluatul nostru, l-a îndumnezeit cu adevărat, nu mă trece cu vederea acum pe mine, preacurată, cel ce sunt necăjit; ci te milostivește degrab și mă eliberează din toată vrejmășia și de răutatea celui viclean.
Prohimenul mere şi stihurile, vers 8.
Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pe el (Ps 68, 20-21a).
Stih: Mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească (Ps 68, 33b).
Stih: Să râdă săracii şi să se veselească (Ps 68, 36a).
Stih: Cântaţi lui Dumnezeu şi va fi viu sufletul vostru (Ps 68, 36b).
Să nu-Ţi întorci faţa Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrab mă auzi. Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pe el
La Stihoavnă
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 4.
Strălucit-a harul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. (Ps 122,1-2).
Strălucit-a harul Tău Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bineprimită, iată vremea pocăinţei. Să lepădăm lucrurile întunericului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al Postului, să ajungem la învierea cea de a treia zi a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, Cel ce mântuieşte sufletele noastre.
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că prea mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri. (Ps 122,3-4).
Cel ce eşti preamărit întru pomenirea sfinţilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, fiind rugat de dânşii, trimite-ne nouă mare milă.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei, vers 4.
Cetele îngerilor te preamăresc pe tine, Maica lui Dumnezeu. Că pe Dumnezeu, Preacurată, L-ai născut, pe Cel ce este pururea cu Tatăl şi cu Spiritul şi Care a aşezat oştile îngereşti din nefiinţă cu voia Sa; pe Care roagă-L să mântuiască şi să lumineze sufletele celor ce te laudă pe tine cu dreaptă credinţă, Preacurată.
Apoi: Acum slobozeşte…,, Sfinte Dumnezeule..., cu trei metanii, Preasfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia….
După aceste rugăciuni se cântă următoarele tropare, pe vers 5:
Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Hristos Mântuitorul sufletelor noastre (o metanie).
Mărire...,
Botezătorule al lui Hristos, pe noi pe toţi ne pomeneşte, ca să ne mântuim de fărădelegile noastre; că ție s-a dat har de a te ruga pentru noi (o metanie).
Şi acum...,
Rugaţi-vă pentru noi Sfinţilor Apostoli şi toţi sfinţii, ca să ne mântuim de primejdii şi de necazuri; că pe voi călduroşi mijlocitori către Mântuitorul v-am câştiga (o metanie).
Apoi preotul, cu glas lin, spune: Sub îndurarea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea întru ispite, ci din primejdii ne mântuieşte pe noi, una curată, una binecuvântată.
Îndată: Doamne, îndură-Te spre noi (de 40 de ori),
Mărire..., Şi acum..., Ceea ce eşti mai cinstită...,
Întru numele Domnului, binecuvântează, părinte:
Preotul zice ecfonisul: Cel ce este binecuvântat, Hristos Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururi şi în vecii vecilor. Amin.
Apoi, rugăciunea: Împărate ceresc, pe binecredinciosul nostru popor păzeşte-l; credinţa întăreşte-o; pe păgâni îmblânzeşte-i; lumea în pace o păzeşte; sfânt locaşul acesta bine îl ocroteşte; pe cei mai înainte adormiţi părinţii şi fraţii noştri în corturile drepţilor aşează-i; şi pe noi întru pocăinţă şi mărturisire ne primeşte, ca un bun şi iubitor de oameni.
Se fac trei metanii mari, zicând rugăciunea cuviosului Efrem Sirul:
Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie (o metanie).
Iar spiritul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei dăruieşte-l mie slugii Tale (o metanie).
Aşa, Doamne Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşelile mele şi să nu osândesc pe fratele meu; că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin (o metanie).
Preotul face Încheierea.
Stând în fața Sfintei Mese, zice: Înțelepciune.
Cântăreții: Binecuvântează.
Preotul, din Sfintele Uși, zice:
Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântăreții: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a dreptcredincioșilor creștini, și Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.
Preotul, închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice:
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Cântăreții: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice:
Mărire Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Cântăreții: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte, binecuvântează.
Preotul, tot din Sfintele Uși, face Dezlegarea:
Cel ce a înviat din morți, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, pentru ale cuviosului Procopie Decapolitul și le cuviosului Talaleu, pe care le sărbătorim astăzi, ale sfinților, drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.
Cântăreții: Amin.
Preotul se întoarce spre Sfânta Masă și zice:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Cântăreții: Amin.
În parohii, după oficierea Vecerniei, preoții (Dacă sunt mai mulți la celebrare), în ornatele cu care a celebrat (care trebuie să fie de culoare roșie) și cu Sfânta Cruce în mână, se pleacă în fața credincioșilor, cerând iertare. Credincioșii se pleacă în fața preoților, cerând iertare, apoi trec, pe rând, pe la preot sărutând Sfânta Cruce. După aceasta se îmbrățișează între ei, cerându-și unul altuia iertare.
Așa începem Postul cel Mare și Sfânt!
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
