Adevărata dreptate se realizează numai prin legea iubirii, care inaugurează ”revoluția creștină”: a spus papa Francisc la rugăciunea ”Angelus”, recitată duminică 19 februarie 2017 împreună cu romanii și pelerinii prezenți în Piața San Pietro. Vremea caldă și cerul însorit a încurajat venirea a mii de credincioși la tradiționala întâlnire duminicală cu episcopul Romei, care în cursul după amiezii efectuează o vizită pastorală în parohia ”Sf. Maria Iosefina” din cartierul Lunghezza, la periferia diecezei. După o reflecție despre evanghelia duminicii, Sfântul Părinte a făcut un apel la pace în R. D. Congo, unde noi violențe au început să distrugă pacea fragilă a țării africane, dar și în Pakistan, unde populația este încă o dată supusă unei serii de atacuri teroriste.
Comentând evanghelia duminicii (Mt 5,38-48), a șaptea din timpul liturgic de peste an potrivit calendarului roman sau latin, Sfântul Părinte a pus accentul pe ”revoluția” creștină pe care Isus a început-o prin cuvântul și jertfa vieții sale: ”adevărata dreptate” se realizează ”prin legea iubirii care depășește legea talionului, adică ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Această regulă din vechime, a observat Sfântul Părinte, impunea aplicarea celor care încălcau legea a unor pedepse echivalente cu paguba provocată: moartea, celui a ucis, amputarea, celui care l-a rănit pe cineva și așa mai departe.
Papa Francisc: ”Isus nu cere discipolilor săi să sufere răul, dimpotrivă, le cere să reacționeze, dar nu cu un alt rău, ci prin bine. Numai în acest fel se frânge lanțul răului și se schimbă cu adevărat lucrurile. Răul, în realitate, este un «gol» de bine și nu poate fi înlocuit cu o altă lipsă, ci numai printr-un «plin», adică prin bine. Represaliile nu conduc niciodată la soluționarea conflictelor”.
Pentru Isus, a continuat papa în cuvântul său, ”refuzul violenței poate comporta și renunțarea la un drept legitim; și face câteva exemple: a întoarce celălalt obraz, a ceda propria haină sau banii, a accepta alte renunțări (vv. 39-42). Dar această renunțare nu înseamnă că exigențele justiției sunt ignorate sau contrazise; dimpotrivă, iubirea creștină, care se manifestă într-un mod special în milostivire, reprezintă o realizare superioară justiției. Ceea ce Isus vrea să învețe este deosebirea clară pe care trebuie să o facem între justiție și răzbunare. Ne este permis să cerem dreptate, este datoria noastră să practicăm dreptatea. Ne este interzis, în schimb, să ne răzbunăm sau să alimentăm orice fel de răzbunare, întrucât expresie a urii și a violenței”.
Desigur, a recunoscut Sfântul Părinte, ”Isus nu vrea să propună o nouă orânduire civilă, ci mai degrabă porunca iubirii de aproapele, care cuprinde și iubirea față de dușmani: «iubiți-i pe dușmanii voștri și rugați-vă pentru cei care vă persecută» (v. 44). Aceste cuvinte nu trebuie înțelese ca aprobare a răului făcut de dușman, ci ca un îndemn la o perspectivă superioară, mărinimoasă, asemănătoare cu cea a Tatălui ceresc, care «face să răsară soarele său peste cei răi și peste cei buni și să plouă peste cei drepți și peste cei nedrepți» (v. 45). Chiar și dușmanul, în realitate, este o persoană umană, creată ca atare după chipul lui Dumnezeu, cu toate că în prezent acest chip este umbrit de o conduită nedemnă”.
Papa Francisc: ”Când vorbim de dușmani nu trebuie să ne gândim la cine știe ce persoane diverse și îndepărtate de noi; vorbim și de noi înșine, care putem intra în conflict cu aproapele nostru, uneori chiar cu rudele noastre. Dușmani sunt cei care vorbesc rău despre noi, care ne calomniază și ne fac nedreptăți. Acestora suntem chemați să răspundem prin bine, care are la rândul său strategiile sale, inspirate de iubire”.
În fine, Sfântul Părinte a invocat ajutorul Fecioarei Maria pentru ”a-l urma pe Isus pe această cale exigentă, care cu adevărat înalță demnitatea umană și ne face să trăim ca fii ai Tatălui nostru care este în ceruri”.
(rv – A. Dancă)