Fapt unic în istoria aparițiilor, cele de la Banneux au urmat imediat după cele de la Beauraing, și foarte aproape de acestea. Aparițiile precedente s-au încheiat la 3 ianuarie 1933 în dieceza de Namur; cele noi începeau la data de 15 ianuarie în dieceza de Liege.
S-a întamplat în Ardenii valoni, pe un platou mlăștinos ( la "Fagne"), la 25 km sud-est de marele oraș princiar Liege. Este vorba despre un sat de 300 locuitori, pe numele sau Banneux-Notre Dame. Apoziția Notre Dame a fost dată ca recunoștintă pentru protecția acordată satului de către Sfânta Fecioară in 1914.
Neprihănita a ales de două ori Belgia pentru că era o țară creștină, catolică, neutră, deci pașnică, punct de trecere - și, din pacate, de invazii - între două națiuni opuse de multă vreme: Franța și Germania; punct nevralgic al unor mari interese europene moderne. Insistența mariană se referea mai ales la preocupările imediate ale populației încercate de criza economică venită din America...
Sfânta Fecioară a aparut nu la cinci copii, ci unei singure fetițe, Mariette Beco, 11 ani, cea mai mare dintre șapte, și apoi dintre unsprezece frați și surori. Părinții săi, muncitori simpli, locuiau într-o casă obișnuită de pe marginea unui drum și a unei păduri de brazi. Erau catolici dar nu practicanți; copila chiar a încetat să mai meargă la catehism la Părintele Louis Jamin, Capelanul (Domnul paroh).
Era la jumătatea lui ianuarie 1933, an plin de pericole, decretat, de Papa Pius XI, An jubiliar al Mântuirii. În perioada aceea, totalitarismele și naționalismele tindeau să înece totul, respingând Salvarea care nu poate proveni decât de la Mântuire. "Cei fără Dumnezeu" (bolșevicii) din Rusia doborau crucile și închideau bisericile, iar naziștii își puneau ambiția frenetică în crucea încârligată.
Apariții senine
Contrar climatului european vătămător, a zgomotului tot mai puternic de mărșăluit de cizme și amenințărilor de război abia voalate, iată că Sfânta Fecioară n-a venit să dea un mesaj sever, de punere în gardă, ci să transmită copiilor Săi blândețe, pace, încredere. În mijlocul tumultului oamenilor, Ea s-a manifestat ca o Mamă atentă la nevoile spirituale și domestice ale copiilor Săi.
Ea a continuat, deci, întâlnirile Sale de la Beauraing, aducându-le la sinteza evanghelică cea mai pură, cea mai densă, cea mai necesară.
Aparițiile care s-au redus de la 33 (la Beauraing) la 8 (la Banneux), s-au desfășurat de duminica - 15 ianuarie, până joi - 2 martie (4 în ianuarie, 3 în februarie, 1 în martie), în fața casei familie Beco, apoi peste drum, în boschetul din față.
Sfânta Fecioară venea de dincolo de vârfurile spinoase, mică, apoi se apropia, mărindu-Se, și se prezenta fetiței aproape de suprafața pământului, cu picioarele așezate pe un nor, îmbracată asemănător apariției de la Lourdes, cu o panglică albastră înnodată în talie, un trandafir galben la piciorul gol, cu mâinile împreunate, cu rozariul pe brațul drept, cu capul aureolat de lumină, cu chipul surâzător, tot corpul Său era strălucitor iar frumusețea și tinerețea Sa de nedescris. Apărea de fiecare dată la căderea serii, la ora 19, în mod mai degrabă neregulat, în frigul iernii accentuat de platoul local.
Când Sfânta Fecioară a apărut, Mariette - "mica Maria" a simțit o nevoie irezistibilă să-I fie aproape, a ieșit, s-a așezat în genunchi și și-a spus Rozariul ( pe care îl găsise într-o zi "din întamplare" pe drum).
În total, Sfânta Fecioară a vorbit foarte puțin, mai puțin decât la Beauraing, Lourdes sau Rue du Bac. Ea s-a făcut cu adevărat "mai mică" decât oricând. Reținem esențialul:
Dialogul nu a început decât la 18 ianuarie, la a doua apariție. Preacurata a condus fetița de-a lungul drumului, și după vreo sută de metri, i-a arătat un izvor la marginea talazului și i-a spus:
"Cufundați-vă mâinile în apă... Acest izvor este rezervat pentru Mine."
Impresionat, tatăl Mariettei s-a spovedit chiar a doua zi și a revenit la credință.
În ziua urmatoare, la sugestia anturajului, fetița a obținut identitatea Doamnei: "Eu sunt Fecioara săracilor..." și sensul izvorului: "El este rezervat pentru toate națiunile pentru a-i alina pe bolnavi." Și i-a mai spus: "Mă voi ruga pentru tine."
Pe 20 ianuarie, în pofida unei indispoziții, fetița s-a sculat ca să meargă la întalnire. După ce a început să recite Rozariul, tot în genunchi, a văzut-O pe Sfânta Fecioară venind către ea, ca de obicei. A întrebat-O:
- "Ce doriți, frumoasă Doamnă?"
- "O micuță capelă", a răspuns Sfânta Fecioară, care apoi i-a impus mâinile și a binecuvantat-o; Mariette s-a întins la pământ, ca leșinată. Un medic prezent a dus-o acasă la ea. Informat, parohul a sfătuit-o să rămână acasă, dar fetița a protestat: "Am văzut-O! Am auzit-O!" De fapt, ea nu O va mai vedea până în 11 februarie, deși venea în fiecare seară să o aștepte în frig și ninsoare.
Între timp, în pofida bunăvoinței sătenilor, niște băieți au râs de ea, încercând s-o sperie în pădure... A înțeles atunci de ce-i spusese Fecioara că se va ruga pentru ea.
Sfânta Fecioară a revenit sâmbătă - 11 februarie, aniversarea primei apariții de la Lourdes. Ea a condus-o din nou pe fetiță la izvor, mărturisindu-i:
"Eu vin să alin suferința." Și, ca de fiecare dată: "La revedere."
Fetița i-a relatat totul parohului căruia îi va cere sa primească prima împărtășanie, pe care o va și primi fericita, a doua zi dimineața.
A șasea apariție a avut loc abia miercuri - 15 februarie. Ca răspuns la semnul solicitat de Capelan, Sfânta Fecioară a răspuns:
"Credeți în Mine, Eu voi crede în voi." Apoi i-a încredințat fetiței un secret pe care să nu-l divulge "nimănui, nici chiar tatălui și mamei." Și a adăugat: "Rugați-vă mult..."
Luni, 20 februarie, după al doilea Rozariu recitat de fetiță, Sfânta Fecioară a revenit și a insistat, surâzând: "Draga Mea copilă, rugați-vă mult." Apoi a încetat să surâdă, spunându-i "La revedere."
De acum, împărtășindu-se și rugându-se cu o ardoare nouă, Mariette o așteptă cu nerăbdare pe vizitatoare. În seara de joi - 2 martie, ploua în averse; pe la mijlocul celui de-al doilea Rozariu, Sfânta Fecioară a apărut pentru a opta oară, în mijlocul unui cer înseninat brusc, pe care se vedeau stelele. Ea și-a revelat, în sfârșit, identitatea Sa completă și profundă: "Eu sunt Mama Mântuitorului, Mama Lui Dumnezeu." Cu gravitate și o anume tristețe, Ea i-a recomandat cu insistență: "Rugați-vă mult." Apoi i-a spus "Adio!" Deci nu va mai reveni. Și a plecat, impunându-i mâinile și binecuvântând-o. Ridicandu-se, Mariette și-a unit plânsul cu ploaia care revenise în forță.
