Voi cânta dragostea Domnului în veac,
Voi vesti, din neam în neam,
Cu gura mea statornicia Ta,
Pentru că am zis: „este o iubire zidită pe vecie;
În ceruri ai stabilit fidelitatea Ta”.
„Am încheiat un legământ cu alesul meu,
Am jurat lui David, robul Meu.
Voi așeza până în veac pe urmașii tăi,
Din neam în neam voi înălța tronul tău".
Cerurile cântă minunile Tale, Doamne
Și fidelitatea Ta, în adunarea sfinţilor.
Cine este, pe nori, ca Domnul,
Cine este asemenea Domnului, între fiii dumnezeilor?
Dumnezeul este înspăimântător în sfatul sfinților,
Mare și extraordinar între cei care Îl înconjoară.
Cine este asemenea Ție, Doamne Dumnezeul oștirilor?
Puternic Doamne, fidelitatea Ta te înconjură.
Tu stăpâneşti orgoliul mării,
Potolești valurile sale furtunoase.
Tu l-ai rănit și ai trecut peste Rahab,
Cu braț puternic i-ai risipit pe dușmanii Tăi.
Ale Tale sunt cerurile, al Tău este pământul,
Tu ai întemeiat lumea și tot ceea ce conține;
Nordul şi Sudul Tu le-ai creat,
Taborul şi Ermonul cântă numele Tău.
Tu ai un braț puternic,
Mâna Ta este tare și dreapta Ta înaltă.
Justiția și dreptatea stau la temelia tronului Tău,
Dragostea și statornicia merg înaintea feţei Tale.
Fericit este poporul care știe să te aclame:
Va umbla în lumina feței Tale, Doamne;
Se bucură ziua întreagă de numele Tău,
Se entuziasmează de dreptatea Ta.
Pentru că Tu ești strălucirea puterii sale
Și cu bunăvoința Ta înalți fruntea noastră.
Pentru că al Domnului este sprijinul nostru,
Împăratul nostru, a sfântului lui Israel.
Odinioară vorbeai în viziuni credincioșilor Tăi, spunând:
„I-am dat ajutorul meu unui viteaz,
Am ridicat un ales în poporul meu.
L-am aflat pe David, robul meu,
Cu uleiul meu cel sfânt, l-am consacrat;
Mâna mea este sprijinul său,
Brațul meu este puterea lui.
Asupra lui nu va birui dușmanul
Nici nu-l va copleși omul fărădelegii.
Îi voi nimici din calea lui pe vrăjmașii săi
Și îi voi lovi pe cei ce îl urăsc.
Statornicia Mea și iubirea Mea vor fi cu el
Și în numele Meu își va înălța fruntea.
Voi întinde peste mare mâna sa
Și peste râuri dreapta sa.
El mă va invoca: „Tu ești Tatăl meu,
Dumnezeul meu și stânca mântuirii mele”.
Îl voi face Întâiul Meu născut,
Cel mai înalt între împărații pământului.
Îi voi păstra totdeauna dragostea mea,
Legământul meu îi va fi fidel.
Şi voi așeza pe vecie pe urmașii lui,
Tronul său ca zilele cerului.
Dacă vor abandona fii săi legea mea
Și nu vor urma hotărârile mele,
Dacă vor încălca rânduielile mele
Și nu vor respecta poruncile mele,
Voi pedepsi cu nuiaua răzvrătirea lor
Și cu biciu, greșeala lor.
Însă nu voi desființa dragostea mea
Și de la statornicia mea nu mă voi sustrage niciodată.
Nu voi rupe legământul Meu,
Nu îmi voi schimba promisiunea.
Pe sfințenia Mea am jurat o dată pentru totdeauna:
Cu siguranță, nu-l voi minți pe David.
Urmașii lui vor dăinui în veci,
Tronul său va fi înaintea mea cât soarele,
Veșnic statornicit ca luna,
Martor credincios în cer”.
Însă Tu l-ai respins și rușinat,
Te-ai înfuriat împotriva unsului Tău;
Ai rupt legământul cu robul Tău,
Ai pângărit în noroi coroana lui.
Ai deschis spărturi în toate zidurile sale
Și ai redus la ruine toate cetățile lui;
Toți trecătorii l-au prădat,
A ajuns bătaia de joc a vecinilor săi.
Ai înălţat dreapta vrăjmaşilor lui,
Ai făcut să se entuziasmeze toţi duşmanii lui.
Ai tocit ascuțișul sabiei lui
Și nu l-ai sprijinit în bătălie.
Ai pus capăt strălucirii lui
Și ai doborât la pământ tronul său.
Ai scurtat zilele tinereții lui
Și l-ai acoperit de rușine.
Până când, Doamne, Te vei ascunde: pentru totdeauna?
Va arde ca focul mânia Ta?
Adu-Ţi aminte cât de scurtă e viața mea:
Oare, i-ai creat în zadar pe oameni?
Cine este omul care trăiește și nu vede moartea?
Cine va putea scăpa de mâna iadului?
Unde este Doamne, dragostea Ta de odinioară,
Pe care ai făgăduit-o lui David, în statornicia Ta?
Adu-Ţi aminte, Doamne, insultele aduse robilor Tăi:
Port în sânul meu ofensele multor popoare,
Cu care, Doamne, dușmanii Tăi insultă,
Ofensează pașii unsului Tău.
Binecuvântat este Domnul în veci.
Amin, Amin.
Psalmul 88 amintește promisiunile făcute de Domnul lui David și urmașilor săi și aduce laudă puterii nemăsurate a lui Dumnezeu.
Fericit este poporul care știe să te aclame: va umbla în lumina feței Tale, Doamne! Versetul pare să descrie un cântec de victorie la încheierea unei bătălii iar sf. Atanase identifică acest popor cu „poporul lui Dumnezeu care cunoaște misterul lui Cristos și biruința Sa”.
Însă Tu l-ai respins și rușinat, Te-ai înfuriat împotriva unsului Tău Sfântul Eusebiu ne spune că aceste constatări sunt făcute despre succesiunea vizibilă a lui David însă sensul spiritual este dat de versetele anterioare: în ceruri va fi stabilit adevărul Tău și dragostea și adevărul vor fi înaintea feței Tale.
Unde este Doamne, dragostea Ta de odinioară, pe care ai făgăduit-o lui David, în statornicia Ta? Sfântul Eusebiu se întreabă la rândul său unde e dragostea Domnului, când va veni asupra noastră? și transmite un răspuns valabil pentru creștini: „Noi creștinii vedem cu ochii noștri că această dragoste de odinioară s-a împlinit în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Cristos”.
