Duminica a 25-a după Rusalii
(Pilda samarineanului milostiv).
13 noiembrie 2016; Sfântul Ioan Gură de Aur (+407).
(V 4; L 10; Ap Efseni 4,1-7; Ev Luca 10,25-37)
Vecernia
Psalmul 140, pe versul 4, propriu-zis.
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10.
3 Stihiri ale Învierii și 4 Stihiri ale lui Anatolie, pe versul 4 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Crucii Tale celei făcătoare de viață neîncetat închinându-ne, Hristoase Dumnezeule, Învierea Ta cea de a treia o mărim, că printr-însa ai înnoit firea noastră cea stricată, Atotputernice, și suirea la ceruri ne-ai arătat, ca un bun și de oameni iubitor.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Osânda lemnului neascultării ai dezlegat-o, Mântuitorule, pe lemnul crucii de bună voie pironindu-Te, și în iad coborându-Te, Puternice, legăturile morții ca un Dumnezeu le-ai rupt. Pentru aceasta ne închinăm Învierii Tale celei din morți, întru bucurie strigând: Atotputernice Doamne, mărire Ție.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Porțile iadului le-ai sfărâmat, Doamne, și cu moartea Ta împărăția morții ai stricat, și neamul omenesc din stricăciune l-ai eliberat, dăruind lumii viață, nestricăciune și mare milă.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Veniți popoare, să lăudăm, Învierea cea de a treia zi a Mântuitorului, prin care ne-am mântuit din legăturile iadului cele nedezlegate, și nestricăciune și viață am luat toți, cei care strigăm: Cel ce Te-ai răstignit și Te-ai îngropat și ai înviat, mântuiește-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Îngerii și oamenii, Mântuitorule, laudă Învierea ta cea de a treia zi, prin care s-au luminat marginile lumii, și din robia vrășmașului toți ne-am mântuit, cei care strigăm: Făcătorule de viață, Atotputernice Mântuitorule, mântuiește-ne pe noi cu Învierea Ta, Unule iubitorule de oameni.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Porțile cele de aramă le-ai sfărâmat și încuietorile le-ai zdrobit, Hristoase Dumnezeule, și neamul omenesc cel căzut l-ai înviat. Pentru aceasta cu un glas strigăm: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Doamne, nașterea Ta cea din Tatăl, este fără de ani și veșnică; iar întruparea din Fecioară, negrăită și neînțeleasă de oameni; și coborârea la iad înfricoșătoare a fost pentru diavol și pentru slugile lui; că moartea călcând, a treia zi ai înviat, nestricăciune dăruind oamenilor și mare milă.
Apoi 2 Stihiri ale Ierarhului, vers 4.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Trâmbița cea cu aur ferecată, organul cel de Dumnezeu insuflat, noianul dogmelor cel nedeșertat, întărirea Bisericii, mintea cea cerească, adâncul înțelepciunii, paharul cel cu totul de aur, care varsă din sine râuri de învățături cu miere curgătoare și adapă făptura, cu dulce cântare să-l lăudăm.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Steaua cea neapusă, care cu razele învățăturilor luminează toată partea cea de sub soare, pe propovăduitorul pocăinței, buretele cel cu totul de aur, care șterge umezeala relei deznădăjduiri și rourează inimile cele topite de păcate, pe Ioan Gură de Aur, după vrednicie să-l cinstim.
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Îngerul cel pământesc și omul cel ceresc, rânduneaua cea bine grăitoare și mult glăsuitoare, visteria bunătăților, piatra cea nezdrobită, pilda credincioșilor, cel cu mucenicii asemenea, întocmai-stătător cu sfinții îngeri, cel asemenea la obicei cu apostolii, întru cântări Gură de Aur să fie mărit.
Mărire…, a Ierarhului, vers 6.
Cuvioase de trei ori fericite, preasfinte părinte, păstorule cel bun și ucenic al lui Hristos mai-marele Păstor, cel ce ți-ai pus sufletul pentru oi, însuți și acum, prealăudate Ioane Gură de Aur, cere cu rugăciunile tale să se dăruiască nouă mare milă.
Și acum…, Stihira dogmatică, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 4 .
Proorocul David, care dinspre tine este al lui Dumnezeu părinte, cu dulce cântare despre tine mai înainte a glăsuit, mărire ție făcându-ți: Stătut-a împărăteasa aproape de-a dreapta Ta. Că pe tine, Maică, pricinuitoarea Vieții te-a arătat Dumnezeu, care, fără de Tată, din tine a se face om a binevoit, ca iarăși să zidească chipul omului cel stricat de patimi; și oaia cea rătăcită, pierdută prin munți, aflând-o, pe umeri ridicând-o, la Tatăl să o aducă și, după voia Sa, cu puterile cerești să o unească de Dumnezeu Născătoare; și lumea să mântuiască Hristos, Cel ce are mare și bogată milă.
Prohimenul şi stihurile zilei, vers 6.
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat! (Ps 92,1a)
Stih 1: Îmbrăcatu-s-a Domnul întru putere şi s-a încins (Ps 92,1b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 2: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stih 3: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat!
Stihoavna
După Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, antifon vers 4.
Doamne, suindu-Te pe cruce, blestemul nostru cel strămoșesc l-ai șters; și coborându-Te în iad, pe cei legați din veac i-ai eliberat, nestricăciune dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta, cântând, mărim Învierea Ta cea făcătoare de viață și mântuitoare.
Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins (Ps 92,1).
Fiind răstignit pe lemn, Cel ce ești Atotputernic, toată zidirea ai mișcat; iar pus fiind în mormânt, pe cei ce sălășluiau în morminte i-ai înviat, nestricăciune și viață dăruind neamului omenesc. Pentru aceasta, cântând, mărim Învierea Ta cea de a treia zi.
Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti (Ps 92,2).
Poporul cel fără de lege dându-Te lui Pilat, Hristoase, Te-a osândit la răstignire, nemulțumitor Făcătorului de bine arătându-se. Dar, de bunăvoie răbdând îngropare, ai înviat a treia zi, Puternice, ca un Dumnezeu, dăruindu-ne nouă viață fără de sfârșit și mare milă.
Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile (Ps 92,7b).
Cu lacrimi, femeile ajungând la mormânt, pe Tine Te-au căutat, iar neaflându-Te, plângând cu tânguire, au strigat zicând: Amar nouă, Mântuitorul nostru, Împăratul tuturor! Cum Te-au furat? Ce loc ține trupul Tău cel de viață purtător? Iar îngerul către dânsele a răspuns: Nu plângeți, ci mergeți de vestiți, că a înviat Domnul, dându-ne nouă bucurie, ca un îndurat.
Mărire…, a Ierarhului, vers 6.
Trâmbiță cu glas de aur te-ai arătat, cel cu cuvinte de aur, Hrisostoame, aurind inimile credincioșilor cu învățăturile tale cele cu osteneli ca aurul. Că după proorocie a ieșit vestirea dogmelor tale, cuvioase părinte, și marginile a toată lumea ai luminat.
Și acum…, a Născătoarei, același vers.
Făcătorul şi Răscumpărătorul meu, Preacurată, Hristos Domnul, din pântecele tău ieşind. întru mine îmbrăcându-se, din blestemul cel de demult pe Adam l-a mântuit. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, fără tăcere strigăm, ca şi îngerul: Bucură-te! Bucură-te Stăpână, ajutătoarea şi acoperemântul şi mântuirea sufletelor noastre.
Troparele
Troparul Învierii, vers 4.
Predicarea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului, și lepădând tânguirea strămoșilor, Apostolilor, lăudându-se, au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-s-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Mărire..., al Ierarhului, vers 8.
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, toată lumea a luminat. Visteriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Dar cu cuvintele tale învățându-ne, părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
La Dezlegarea finală se pomenesc și Sfinții zilei !
Utrenia
După partea de început strana cântă pe melodia troparului versului de rând 4:
Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă (Ps 117,27a); binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (Ps 117,26a) (de trei ori).
Se cântă troparele cu care am încheiat vecernia.
Troparul Învierii, vers 4.
Predicarea Învierii cea luminată înțelegând-o de la înger ucenițele Domnului, și lepădând tânguirea strămoșilor, Apostolilor, lăudându-se, au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-s-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Mărire..., al Ierarhului, vers 8.
Din gura ta ca o lumină de foc strălucind harul, toată lumea a luminat. Visteriile neiubirii de argint lumii a câștigat. Înălțimea gândului smerit nouă ne-a arătat. Dar cu cuvintele tale învățându-ne, părinte Ioane Gură de Aur, roagă pe Cuvântul Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei, același vers.
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat, şi înviere ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta; arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce Te-a născut pe Tine, care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.
După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, pe antifon vers 4.
Căutând la intrarea mormântului și nerăbdând strălucirea îngerului, mironosițele, cu cutremur s-au mirat, zicând: Au doar a fost furat Cel ce a deschis tâlharului raiul? Au doar s-a sculat Cel ce și mai înainte de patimă a vestit Învierea? Cu adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viață și înviere.
Mărire…,
Cu sfatul Tău cel de bunăvoie crucea ai răbdat, Mântuitorule, și în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine, Cel ce cu cuvântul ai așezat marginile lumii. Pentru aceasta, vrăjmașul fiind înlănțuit, moartea cumplit s-a prădat și cei din iad toți au strigat Învierii Tale celei de viață purtătoare: Hristos a înviat, Dătătorul de viață, Cel ce rămâne în veci.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Spăimântatu-s-a Iosif, lucrarea cea mai presus de fire văzând; și a socotit cu mintea la ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea mai presus de fire, de Dumnezeu Născătoare, la rugul cel nears în foc, la toiagul lui Aron ce a odrăslit; și mărturisind logodnicul și păzitorul tău preoților, a strigat: Fecioara naște și după naștere iarăși rămâne fecioară.
După Ectenia mică, a doua serie de Sedelne, pe antifon vers 4.
Înviat-ai din iad ca un nemuritor, Mântuitorule, și împreună ai ridicat lumea Ta întru Învierea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru; zdrobit-ai întru tărie puterea morții, arătat-ai, Îndurate, tuturor învierea. Pentru aceasta Te și mărim, Unule, Iubitorule de oameni.
Mărire…,
Dintru înălțimile cele de sus coborându-se Gavriil, și la piatră venind, unde era Piatra vieții, cu albe veșminte fiind îmbrăcat, a strigat celor ce plângeau: Încetați voi tânguirea cea cu plângere, cele ce aveți pururea bună dorire dimpreună, că Cel pe care il căutați a înviat cu adevărat. Pentru aceasta, spuneți Apostolilor că a înviat Domnul.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu.
Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngerești de înfricoșătoarea taină a nașterii tale; cum Cel ce ține toate numai cu voia, în brațele tale ca un om se ține, și primește început Cel mai înainte de veci; cu lapte se hrănește Cel ce hrănește toată suflarea cu negrăită bunătate. Pe tine, ca pe Maica lui Dumnezeu, după adevăr, lăudându-te, te mărim.
Îndată, Binecuvântările Învierii, pe tropar vers 5.
În timpul cântării Binecuvântărilor Învierii, preotul cădește altarul și toată biserica.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale (Ps 118,12).
Adunarea îngerească s-a mirat văzându-Te pe Tine între cei morți socotit fiind, și puterea morții stricând, Mântuitorule, și împreună cu Tine pe Adam ridicându-l, și din iad pe toți slobozindu-i.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Pentru ce miruri, din milostivire, cu lacrimi amestecați, o ucenițelor? Grăit-a îngerul cel ce a strălucit la mormânt, către mironosițe; vedeți voi mormântul și înțelegeți, că Mântuitorul a înviat din mormânt.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Foarte de dimineață mironosițele au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; dar înaintea lor a stat îngerul, și a zis: Vremea tânguirii a încetat, nu mai plângeți, ci spuneți apostolilor Învierea.
Binecuvântat ești, Doamne, învață-mă îndreptările Tale.
Mironosițele femei, cu miruri venind la mormântul Tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit, zicând: De ce socotiți pe Cel viu cu cei morți? Că a înviat din mormânt ca un Dumnezeu.
Mărire…, a Treimii.
Închinămu-ne Tatălui și Fiului acestuia și Spiritului celui Sfânt, Sfintei Treimi întru o ființă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Doamne.
Și acum…, a Născătoarei.
Pe Dătătorul de viață născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit și bucurie Evei în locul întristării i-ai dăruit, și pe cei căzuți din viață la aceeași i-a îndreptat, Cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu și om.
Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule!
După Ectenia mică, se citește Ipacoiul.
Mironosițele alergând, au vestit Apostolilor cele ce au fost mai înainte spuse despre Învierea Ta, Hristoase; că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Treptele, vers 4.
Antifonul I.
Din tinerețile mele multe patimi se luptă cu mine, ci Însuți mă sprijinește și mă mântuiește, Mântuitorul meu.
Cei ce urâți Sionul, rușina-vă-va însuși Domnul; că așa veți fi uscați, precum iarba de foc.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază și prin curăție se înalță; se luminează întru Unimea Treimii, cu sfințenie de taină.
Antifonul II.
Strigat-am către Tine, Doamne, cu căldură, dintru adâncul sufletului meu; și să-mi fie mie spre auzire dumnezeieștile Tale urechi.
Tot cel ce și-a pus nădejdea în Domnul, mai presus este decât toți cei ce-l întristează.
Mărire…, Şi acum…
Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura, spre rodire de viață.
Antifonul III.
Inima mea către Tine, Cuvântule, să se înalțe, și nimic nu mă va amăgi din frumusețile lumii, spre dorirea celor de jos.
Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste suntem datori.
Mărire…, Şi acum…,
Prin Sfântul Spirit este bogăția cunoștinței de Dumnezeu, a privirii la cele înalte și a înțelepciunii; că întru Dânsul toate poruncile Tatălui le descoperă Cuvântul.
Prohimen, vers 4.
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău (Ps 43,28).
Stih: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit și părinții noștri ne-au spus nouă (Ps 43,1).
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă și ne mântuiește pe noi, pentru mărirea numelui Tău.
După Exclamaţiune, cântăreții, pe antifon vers 4:
Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)
Toată suflarea să laude pe Domnul!
Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!
Lăudaţi pe Domnul din ceruri! (Ps 148,1).
Evanghelia Învierii (a 10-a): (Ioan 21,1-14).
Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.
Cântăreții citesc sau cântă: Învierea lui Hristos…
Apoi, Psalmul 50:
Urmează cântarea Canonului, pe antifon vers 4.
Catavasia I
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Spiritul, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maice, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Catavasia III
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, care s-au împreunat ceată sufletească, întăreşte-i în dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.
După Ectenia mică, Sedealna Ierarhului, antifon vers 8.
Din înțelepciunea cea negrăită, prin dumnezeiască vedere luând bogăția cea tainică, tuturor ai adunat apele Dreptei Credințe, cele ce veselesc dumnezeiește inimile credincioșilor; iar învățăturile necredincioșilor, precum li se cuvine le-ai cufundat. Pentru aceasta din amândouă, cu sudori evlavioase, te-ai arătat nebiruit apărător al Treimii, Ioane Gură de Aur. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greșeli să dăruiască celor ce sărbătoresc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Mărire…, Și acum…, a Născătoarei.
De văpaia gheenei și de arderi, de plângerea și de tânguirea cea de acolo, de despărțirea cea mult ticăloasă și prea amară, de moștenirea și de adunarea sfinților aducându-ți aminte, înfricoșează-te suflete ale meu și suspină, și zapisele datoriilor tale cele cu miile, nevoiește-te a le șterge cu lacrimile umilinței. Ajutătoare nemitarnică având pe Preacurata Maică a lui Dumnezeu, că pentru dânsa se dă iertare de greșeli celor ce cu bună credință o preamăresc, Născătoare de Dumnezeu.
Catavasia IV
Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al întrupării tale celei de sus şi din Fecioară, proorocul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!
Catavasia V
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate, şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă.
Catavasia VI
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi această sărbătoare dumnezeiască şi cu totul cinstită a Maicii lui Dumnezeu, veniţi să înălţăm mâinile, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.
Ectenia mică, apoi, Condacul , vers 4.
Mântuitorul și Izbăvitorul meu din mormânt ca un Dumnezeu a ridicat din legături pe pământeni, și porțile iadului a zdrobit, și ca un Stăpân a înviat a treia.
Icos
Pe Hristos, Dătătorul de viață, Cel ce a înviat din morți a treia zi din mormânt, și porțile morții astăzi le-a sfărâmat cu puterea Sa, și iadul l-a omorât și acul morții 1-a tocit și pe Adam dimpreună cu Eva i-a slobozit, să-L lăudăm toți pământenii, cu mulțumită strigându-i cântare cu deadinsul. Că El însuși, ca un singur Dumnezeu puternic și Stăpân, a înviat a treia zi.
Catavasia VII
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, fără numai Ziditorului, iar îngrozirea focului bărbăteşte călcându-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor şi Doamne, eşti binecuvântat!
Catavasia VIII
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum plinită, pe toată lumea o ridică să cânte Ţie: Lăudaţi pe Domnul toate făpturile Lui şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!
Apoi: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu îndură-te spre noi!
Catavasia IX
Tot neamul pământesc să salte, fiind luminat cu spiritul şi să serbeze firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta sărbătoare a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită, Născătoare de Dumnezeu, pururea curată Fecioară.
Ectenia mică,
Apoi Luminătorile, pe melodie specială.
Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru (Ps 98,10c) (de două ori).
Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).
Marea Tiberiadei, odinioară, pe fiii lui Zevedei, pe Natanael, cu Petru şi cu alţi doi şi pe Toma, i-a avut la pescuire; care după porunca lui Hristos, în partea dreaptă aruncând mrejele, au prins mulţime de peşti. Pe Care Petru cunoscându-L, a înotat către Dânsul. Cărora, a treia oară arătându-se, şi pâine le-a arătat şi peşte pe cărbuni.
Mărire..., a Ierarhului.
Cu cuvintele tale cele cu raze de aur Biserica lui Hristos se luminează și strălucește, o părinte Ioane Gură de Aur. Și sufletele credincioșilor se veselesc, cinstind preasfânta pomenire a ta. Că tu, tuturor te-ai arătat povățuitor al pocăinței și îndreptător al mântuirii.
Şi acum..., a Născătoarei.
Pe Domnul, Care a înviat a treia zi din mormânt, roagă-L Fecioară pentru cei ce te laudă pe tine și cu dragoste te fericesc; că pe tine te avem toți scăpare și mijlocitoare spre mântuire la El; că moștenirea ta și robii tăi suntem, Născătoare de Dumnezeu, și spre a ta mijlocire toți privim.
Îndată, pe versul 4, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.
Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)
Se pun Stihirile pe 8.
Ale Învierii 4, ale lui Anatolie 4, pe vers 4.
Stih: Ca să facă între ei judecată scrisă. Mărirea aceasta este dată tuturor cuvioşilor Lui (Ps 149,9).
Cel ce crucea și moartea ai suferit și ai înviat din morți, Atotputernice Doamne, mărim Învierea Ta.
Stih: Lăudaţi-L pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).
Cu crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel de demult ne-ai slobozit pe noi și cu moartea Ta pe diavolul care chinuia firea noastră l-ai surpat și întru Învierea Ta toate le-ai umplut de lumină. Pentru aceasta strigăm către Tine: Cel ce ai înviat din morți, Doamne, mărire Ție.
Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).
Cu crucea Ta, Hristoase, Mântuitorule, povățuiește-ne pe noi la adevărul Tău și ne mântuiește de cursele vrăjmașului. Cel ce ai înviat din morți ridică-ne pe noi cei căzuți prin păcat, tinzând mâna Ta, iubitorule de oameni, Doamne, pentru rugăciunile Sfinților Tăi.
Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).
Din sânurile Părintelui Tău nedespărțindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ din iubire de oameni, om făcându-Te fără schimbare, și cruce și moarte ai răbdat cu trupul, Cel ce ești fără de patimi cu dumnezeirea; și înviind din morți, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un Atotputernic.
Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).
Moarte ai luat cu trupul, iar nouă nemurire dându-ne, Mântuitorule; și în mormânt Te-ai sălășluit, ca să ne eliberezi pe noi din iad, împreună înviindu-ne cu Tine. Pătimit-ai ca un om, dar ai înviat ca un Dumnezeu. Pentru aceasta strigăm: Mărire Ție, Dătătorule de viață, Doamne, Unule, Iubitorule de oameni.
Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).
Pietrele s-au despicat, Mântuitorule, când s-a înfipt crucea Ta în locul Căpățânii. Portarii iadului s-au înfricoșat, când ai fost pus în mormânt ca un mort; pentru că, zdrobind puterea morții, tuturor celor morți nestricăciune le-ai dăruit cu Învierea Ta, Mântuitorule, Dătătorule de viață, Doamne, mărire Ție.
Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul nostru, înalță-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit (Ps 9,32).
Dorit-au femeile să vadă Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeule. Venit-au, apucând înainte, Maria Magdalena, aflat-au piatra răsturnată de pe mormânt și pe înger șezând și grăind: Ce căutați pe Cel viu cu cei morți? Înviat-a ca un Dumnezeu, ca să mântuiască toate.
Stih: Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale (Ps 9,1).
Unde este Isus pe Care ați gândit că-L veți păzi? Spuneți, iudeilor, unde este Acela, pe care L-ați pus în mormânt, pecetluind piatra? Dați pe Cel mort, voi care v-ați lepădat de Viață! Dați pe Cel îngropat, sau credeți Celui ce a înviat! Că, chiar de veți tăinui voi Învierea Domnului, pietrele vor striga, mai ales cea răsturnată de pe mormânt. Mare este mila Ta, mare este taina rânduielii Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.
Mărire…, Stihira Evangheliei, vers 1 propriu-zis.
După coborârea la iad şi după învierea din morţi, întristaţi fiind învăţăceii, pe cum se cădea pentru despărţirea Ta, Hristoase, la meseria lor s-au întors; şi iarăşi, luntrea şi mrejele, dar, de pescuit, nimic! Ci Tu Mântuitorule, ca un Stăpân al tuturor arătându-Te, ai poruncit să arunce mrejele de-a dreapta. Și îndată cuvântul faptă s-a făcut şi mulţime mare de peşti şi cină minunata gata pe uscat; din care împărtăşindu-se atunci învăţăceii Tăi, învrednicește-ne și pe noi să ne desfătăm acum cu sufletul, Iubitorule de oameni, Doamne.
Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, pe antifon, vers 4.
Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, că prin Cel ce s-a întrupat din tine iadul s-a zdrobit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!
Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::
Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.
Preotul cădește altarul și toată biserica.
Cântăreții: Doxologia mare. Doxologia mare, după buna rânduială, ar trebuie să se cânte pe antifonul versului de rând.
Apoi troparul, pe vers 4:
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm Celui ce a înviat din mormânt și Începătorului vieții noastre; că stricând cu moartea pe moarte, biruință ne-a dăruit nouă și mare milă.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
