De Sara Fornari
În concatedrala din Ierusalim aplauzele au depăşit notele lui Te Deum la 21 septembrie 2016, după-amiază, când Monseniorul Pierbattista Pizzaballa a intrat în procesiune, pentru a celebra vesperele care au marcat începerea funcţiei sale. Cu autorităţile civile locale erau prezenţi consulii de Franţa, Italia, Belgia şi Spania, şi în prezbiteriu, cardinalul O'Brien, Mare Maestru a Ordinului Ecvestru al Sfântului Mormânt, şi mons. Lazzarotto, nunţiu apostolic în Israel şi Cipru şi delegat apostolic în Ierusalim şi Palestina.
Franciscanul, pe care papa Francisc l-a numit în iunie administrator apostolic al Patriarhiei Latine sede vacante, şi-a făcut aşadar intrarea solemnă la Poarta din Jaffa, aşa cum este prevăzut de ceremonialul din Ierusalim. Între saluturi şi strângeri de mâna ale conducătorilor diferitelor Biserici, ale călugărilor şi creştinilor locali, şi misionarele carităţii, care i-au pus la gât o ghirlandă de flori galbene şi albe.
Cu puţin înainte s-a desfăşurat conferinţa de presă de începere a misiunii noului episcop, consacrat la Bergamo sâmbătă 10 septembrie. Cine este un administrator apostolic şi ce face. Mons. Pizzaballa a voit să clarifice presei înainte de toate de ce această funcţie ecleziastică: "Nu este prima dată pentru Patriarhia Latină de Ierusalim, ultimul administrator apostolic a fost Gustavo Testa în 1948-1949 şi această figură se găseşte în multe alte locuri în Biserică, a explicat el numeroşilor jurnalişti, reafirmând că "este vorba de o soluţie temporară", care are obiectivul primar de "a pregăti terenul pentru viitorul patriarh şi de a da timp pentru a găsi candidatul cel mai potrivit, pentru un discernământ mai bun". În acest sens, "nu există un schimb de reguli: ultimii doi candidaţi erau locali şi sperăm că va fi la fel". Cât priveşte durata mandatului său, perioada nu poate să fie prea lungă, nici scurtă. Va depinde şi de situaţia locală şi de munca ce va fi făcută, dar "nu există o scadenţă definită: când va fi ales candidatul, atunci funcţia se va încheia".
Episcopul din Bergamo expune cu simplitate priorităţile care îl vor angaja: "nu este un secret, trebuie reorganizată administraţia patriarhiei, care trebuie actualizată urmând noile norme". Primul focus este intern, aşadar, adică bilanţuri şi calcule, "lucruri nu foarte importante, dar care trebuie să fie făcute". Există apoi alte chestiuni urgente de înfruntat în această regiune, "unică şi foarte diferită, ca toate realităţile din Orientul Mijlociu. Faţă de alte ţări, avem un calm relativ, dar şi aici echilibrele se schimbă şi creştinii plătesc preţul, cei dintâi".
Dieceza Patriarhiei Latine cuprinde Iordania, Israel, Palestina şi Cipru, şi fiecare ţară prezintă provocări pastorale diferite. "Deci este important mai întâi a asculta, pentru a organiza răspunsurile în funcţie de necesităţile care voi reieşi din diferitele contexte", a continuat episcopul, care aminteşte de criza refugiaţilor, de provocările unităţii familiilor şi a tinerilor, de emigraţie, de proiectele de cazare, de viaţa spirituală care trebui însufleţită. Există problema enormă a refugiaţilor: "în Iordania ca Biserică, prin Caritas şi alte organizaţii, suntem foarte implicaţi în primirea a mii de refugiaţi, din Irak şi Siria, nu numai creştini; o situaţie critică ce va cere mulţi ani pentru a se reface".
Nu am un program specific şi sistematic, reafirmă mons. Pizzaballa, care se consideră "abia sosit": "Trebuie să învăţ, eram la Ierusalim, dar într-un context diferit, deci vin cu umilinţă pentru a înţelege şi a cunoaşte înainte de toate pe episcopi şi pe preoţi, pentru a asculta".
În cursul conferinţei de presă subliniază de mai multe ori importanţa de a lucra uniţi, căutând armonia dintre Biserici. "Nu pot presupune să lucrez singur - afirmă el - una dintre problemele principale, în tot Orientul Mijlociu, sunt diviziunile; fiecare vrea să găsească soluţii singur - şi desigur ar fi mai uşor - dar nu acesta este drumul. Ca Biserică trebuie să contribuim la dialog înainte de toate între noi, apoi să invităm autorităţile să lucreze pentru a găsi soluţiile cele mai bune; acesta este programul unei vieţi, dar din totdeauna, este proiectul Bisericii, şi va fi mereu".
Cu cei 26 de ani ai săi petrecuţi în Ţara Sfântă, din care doisprezece drept custode - deci cu multă experienţă în relaţiile ecumenice din cauza status quo-ului - noul păstor cunoaşte bine dificultăţile dialogului ("lucrăm încontinuu dar vedem puţine rezultate..."). Însă aminteşte de paşii făcuţi în relaţiile cu Bisericile greco-ortodoxă şi armeano-ortodoxă, care au dus la acordul pentru restaurarea Bazilicii din Betleem şi a mausoleului de la Sfântul Mormânt, "rezultat al unei încrederi reciproce, care nu exista în trecut". Mesajul său este clar: "Ca Biserică nu putem da lumii lecţii de dialog dacă nu dialogăm între noi".
Într-un context sfâşiat şi divizat, "care nu permite să ne facem iluzii", afirmă apoi administratorul apostolic, "prima veste care trebuie dată este unitatea, care începe de la noi, în interiorul casei noastre".
Gândul franciscanului se îndreaptă imediat spre prezenţa Papei marţi, la Assisi. "Este evident că astăzi unul dintre aspectele principale ale misiunii Bisericii este dialogul. Din păcate, în Ţara Sfântă religiile sunt văzute ca surse de conflict... Nu putem schimba situaţia în mod decisiv, dar asemenea Papei putem face gesturi care creează o mentalitate. Fundamentalismul vrea să boicoteze orice tip de dialog: pentru a-l combate trebuie să lucrăm în fiecare context - şcoli, comunităţi, familii - pentru a construi posibilităţi de dialog şi întâlnire".
După diferitele ceremonii de început de slujire, informează Pizzaballa, printre primele angajări vor fi vizitele la toţi conducătorii Bisericilor şi apoi la liderii comunităţilor religioase ebraice şi islamice, "pentru a mă prezenta; este important de a împărtăşi opinii şi viziuni - subliniază el - şi sper că vom putea face asta în mod mai puţin formal. Voi întâlni şi şefii de stat, pe preşedintele Statului Palestina şi pe preşedintele Israelului, şi vom vedea... cu umilinţă şi cu îndărătnicie vrem să prezentăm viziunea noastră".
Cât priveşte negocierile dintre Sfânt Scaun şi Israel, precizează el: "Şi predecesorul meu a insistat pentru a ajunge la o concluzie; în curând, la jumătatea lui noiembrie, va fi următoarea întâlnire a negocierilor dintre Israel şi Sfântul Scaun; cu privire la cea mai mare parte a chestiunilor există deja acord, rămân numai două sau trei puncte deschise, cred că dacă de ambele părţi va fi bunăvoinţă, s-ar putea conclude".
La întrebarea despre ce îşi doreşte, răspunde: "Experienţa mea în Ierusalim a fost aceea a unui dialog rodnic cu celelalte Biserici: sper că pot continua acest dialog şi să-l aprofundez, pentru a da nu numai o aparenţă, ci adevărata imagine de Biserici care, în pofida diferenţelor, au o singură faţă, o unică abordare, pentru că asta e ceea ce cer credincioşii, creştinii locali".
În ceremonia de luare în primire a catedralei el aminteşte că numirea a avut loc la 244 iunie, ziua sărbătorii sfântului Ioan Botezătorul, al cărui nume îl poartă: "Inspirându-mă din figura sa - spune episcopul - am gândit începutul slujirii mele ca o pregătire a căii. Căi deschise, netezite, libere de tot ceea ce împiedică întâlnirea cu El şi între noi". Şi reafirmă: "aş vrea să pornească din nou de la Ierusalim, pentru noi şi pentru toată Biserica, capacitatea de a ne întâlni şi de a ne primi unii pe alţii, construind drumuri şi punţi nu ziduri. A primi, a asculta, a discerne şi, împreună, a orienta drumul Bisericii pentru următorii ani".
(După Zenit)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
