Vecernia și Utrenia Sărbătorii Înălțării Cinstitei și de viață Făcătoarei Cruci

Sărbătoarea Înălțării Cinstitei și de viață Făcătoarei Cruci,

14 septembrie 2016.

(Toate ale sărbătorii; la Utr In 12,23-36; la Lit:

Antifoane speciale; Ap 1 Corinteni 1,18-24; Ev Ioan 19,6-11;13-20;25-28 și 31-35)

Post și ajun

Vecernia

După ce a terminat de rostit Ectenia mare, preotul intră în Altar, pe ușa dinspre miazăzi și se așează în fața Sfintei Mese. Cântăreții, pe versul prescris, cântă primele două versete din Psalmul 140. La versetul Să se îndrepteze rugăciunea mea…, preotul primește cădelnița, binecuvântează tămâia și cădește Sfânta Masa împrejur, apoi altarul, iasă pe ușa dinspre miazănoapte, cădește iconostasul și întreaga biserică, intrând în altar pe ușa dinspre miazăzi.

Psalmul 140, pe versul 6, propriu-zis.

Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!

Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!

Stihurile următoare se citesc.

Pune Doamne, pază gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie.

Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu.

Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii".

Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Mântuieşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).

Se pun Stihirile pe 8.

Pe versul 6 propriu-zis..

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).

Crucea înălțându-se, toată făptura îndeamnă a lăuda preacurată patima Celui ce S-a înălțat pe dânsa; căci întru aceasta, ucigând pe cel ce ne-a ucis pe noi, pe cei omorâți i-a înviat și i-a înfrumusețat, și în ceruri a locui i-a învrednicit ca un milostiv, pentru mulțimea bunătății Sale. Pentru aceea bucurându-ne, să înălțăm numele Lui și să mărim sfințenia Lui cea preaînaltă (de trei ori).

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).

Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).

Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).

Moise mai înainte te-a închipuit pe tine, mâinile întinzându-și spre înălțime și biruind pe Amalec, Cruce cinstită, lauda credincioșilor, întărirea nevoitorilor, frumusețea apostolilor, biruința drepților, mântuirea tuturor cuvioșilor. Pentru aceasta pe tine înălțată văzându-te, făptura se veselește și sărbătorește mărind pe Hristos, Cel ce prin tine a adunat cele risipite, cu bunătatea cea preaînaltă (de 3 ori).

Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).

Cruce preacinstită, căreia îți stau împrejur cetele îngerești bucurându-se, astăzi înălțată fiind cu dumnezeiască voie, înalță pe toți cei ce au fost izgoniți prin amăgirea mâncării, și au alunecat spre moarte. Pentru aceasta pe tine cu inima și cu buzele credincioșii sărutându-te, sfințenie luăm, strigând: Înălțați pe Hristos, pe Preabunul Dumnezeu, și să ne închinăm așternutului picioarelor Lui celor dumnezeiești (de două ori).

Mărire…, Şi acum…, vers 2.

Veniți toate neamurile să ne închinăm binecuvântatului lemn, prin care s-a făcut veșnica dreptate. Căci cel ce a amăgit pe strămoșul Adam prin lemn, prin Cruce se amăgește; și fiind surpat, cade cu cădere cumplită, cel ce a ținut prin tiranie împărăteasca zidire. Cu sângele cel dumnezeiesc, veninul șarpelui se spală; și blestemul s-a dezlegat de osândirea cea pe dreptate, cu nedreaptă judecată Cel drept fiind osândit; căci cu lemnul se cădea să fie vindecat lemnul, și cu Patima Celui fără patimă să fie dezlegate patimile, cele prin lemn, ale celui osândit. Ci mărire, Hristoase, Împărate, înfricoșatei Tale rânduieli celei pentru noi, prin care ai mântuit pe toți ca un bun și iubitor de oameni.

În timp ce se cântă Stihira cu Mărire…, Și acum…, se deschid Ușile Împărătești, preotul îmbracă felonul, primește cădelnița, și face Ieșirea. Se oprește în fața Ușilor Împărătești și spune, cu capul plecat, Rugăciunea Intratului:

Seara și dimineața și la amiază Te lăudăm, Te binecuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm Ție, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca tămâia înaintea Ta, și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuiește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre Tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru Tine am nădăjduit, să nu ne rușinezi, Dumnezeul nostru.

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează Intratul, spre Sfintele Uși, cădește iconostasul, apoi, după terminarea cântării Stihirii, spune cu glas înalt:

Înțelepciune, drepți!

Strana cântă sau rostește imnul:

Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc, a Celui fără de moarte, a Celui sfânt, a Celui fericit, Isuse Hristoase! Venind la apusul soarelui, văzând lumina cea de seara, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu. Vrednic eşti în toată vremea a fi lăudat de glasuri cuvioase, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea Te măreşte!

Când începe să se cânte imnul Lumină lină, se aprind toate luminile în biserică.

Când imnul ajunge la cuvintele: lăudăm pe Tatăl…, atunci preotul cădește spre Sfânta Masă, și intră în altar.

Terminânduse cântarea imnului, preotul din Sfintele Uși, zice:

P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.

C.: Și spiritului Tău.

P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.

Prohimenul şi stihul zilei, vers 1.

Mila Ta, Doamne, să mă însoțească în toate zilele vieții mele.

Stih: Domnul este păstorul meu și nimic nu-mi va lipsi, la pășuni bune m-a sălășluit ).

Mila Ta, Doamne, să mă însoțească în toate zilele vieții mele.

Urmează cele 3 paremii.

P.: Înțelepciune.

C.: De la Ieșire (15,22-27; 16,1), citire.

P.: Să luăm aminte.

Apoi a ridicat Moise pe fiii lui Israel de la Marea Roşie şi i-a dus în pustiul Şur şi au mers trei zile prin pustiu şi n-au găsit apă.

Au ajuns apoi la Mara, dar n-au putut să bea apă nici din Mara, că era amară, pentru care s-a şi numit locul acela Mara.

De aceea cârtea poporul împotriva lui Moise şi zicea: "Ce să bem?"

Atunci Moise a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat un lemn; şi l-a aruncat în apă şi s-a îndulcit apa. Acolo a pus Domnul poporului Său rânduieli şi porunci şi acolo l-a încercat şi i-a zis:

"De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tău şi vei face lucruri drepte înaintea Lui şi de vei lua aminte la poruncile Lui şi vei păzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din bolile pe care le-am adus asupra egiptenilor, că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te vindecă".

Apoi au venit în Elim. Şi erau acolo douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de pomi de finic. Şi au tăbărât acolo lângă apă.

Plecând apoi din Elim, a venit toată obştea fiilor lui Israel în pustiul Sin, câre este între Elim şi între Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua, după ieşirea din Egipt.

P.: Înțelepciune.

C.: De la Pilde (3,11-18), citire.

P.: Să luăm aminte.

Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui,

Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag.

Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere,

Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur.

Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea.

Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi mărire; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă.

Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii.

Pom al vieții este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei care se sprijină pe ea sunt fericiţi.

P.: Înțelepciune.

C.: Din proorocia lui Isaia (60,11-16), citire.

P.: Să luăm aminte.

Așa grăiește Domnul:

Porţile tale mereu vor fi în lături, zi şi noapte vor rămâne deschise, ca să se care la tine bogăţiile neamurilor, iar regii lor în fruntea lor vor fi.

Căci neamul şi regatul care nu vor sluji ţie vor pieri şi neamurile acelea vor fi nimicite.

Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi preamări locul unde se odihnesc picioarele Mele.

Şi feciorii asupritorilor tăi smeriţi la tine vor veni şi se vor închina la picioarele tale toţi cei ce te-au urât şi pe tine te vor numi: cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel.

Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voi face din tine mândria veacurilor, bucurie din neam în neam.

Tu vei suge laptele neamurilor şi vei mânca bunătăţile regilor. Şi vei şti că Eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău, că Cel puternic al lui Iacov este Răscumpărătorul tău.

Apoi, preotul, din fața Sfintei Mese, rostește Ectenia stăruitoare, apoi, rugăciunea:

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta ..., și Ectenia celor șase cereri

Dacă se face Litie.

Stihirile, pe vers propriu-zis.

Vers 1:

Astăzi cu adevărat, cuvântul cel de Dumnezeu grăitor al lui David a luat sfârșit; că iată lămurit ne închinăm așternutului preacuratelor Tale picioare, și în umbra aripilor Tale nădăjduind, întru tot Îndurate, strigăm către Tine: Să se însemneze peste noi lumina feței Tale. Fruntea dreptmăritorului Tău popor înălțându-o, cu înălțarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mult milostive.

Lemnul vieții cu adevărat cel sădit în locul căpățânii, prin care a lucrat mântuire Împăratul veacurilor în mijlocul pământului, înălțat fiind astăzi, sfințește marginile lumii și se înnoiește casa Învierii. Se bucură îngerii în cer și se veselesc oamenii pe pământ, ca David strigând și zicând: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este. Cel ce dă lumii mare milă.

Mai înainte închipuind Crucea Ta, Hristoase, patriarhul Iacov, nepoților dăruindu-le binecuvântare, pe capetele lor cruciș mâinile și-a pus. Pe aceasta, Mântuitorule, noi astăzi înălțându-o strigăm: Dăruiește dreptcredinciosuluiu Tău popor, biruință, ca lui Constantin.

Vers 2:

Dumnezeiasca visterie cea ascunsă în pământ, Crucea Dătătorului de viață, pe cer s-a arătat credinciosului împărat, și biruința cea împotriva vrășmașilor, lămurit a închipuit-o; de care cu credință bucurându-se, și din dumnezeiasca râvnă, spre privirea celor de sus înălțându-se cu sârguință a scos-o din sânurile pământului, spre scăparea lumii și mântuirea sufletelor noastre.

Schimbarea mâinilor patriarhului Iacov, la binecuvântarea fiilor, semnul cel puternic al Crucii Tale mai înainte l-a arătat. Pe aceasta noi avându-o păzitoare tare, ceata demonilor izgonim, și mândria lui Veliar printr-însa surpând, puterea lui Amalec cea atotpăgubitoare biruim. Pe aceasta și acum înălțându-o cu creștinesc gând noi credincioșii, spre iertarea păcatelor o aducem Ție, strigând cu glas mare bunătății Tale: Doamne, miluiește, Cel ce Te-ai întrupat din Fecioară; și Te milostivește, Bunule, spre zidirea înțelepciunii mâinilor Tale.

Tu ești acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei împărțită: sfințește-mă cu puterea ta, ca să mă închin ție și să te măresc cu credință și cu dragoste.

Vers 4:

Să batem din palme cu cântări la sărbătoarea de astăzi, și cu luminată față, cu limbă glăsuitoare să strigăm: Cel ce pentru noi osândă ai suferit, Hristoase, și scuipări și răni, cu haină mohorâtă ai fost îmbrăcat și pe Cruce ai fost răstignit; pe Care văzându-Te, soarele și luna lumina și-au ascuns, și de frică pământul s-a clătinat și catapeteasma Templului s-a rupt în două. Tu și acum dăruiește nouă cinstită Crucea Ta, apărătoare și păzitoare și alungătoare de demoni; ca toți sărutându-o, să strigăm ei: Mântuiește-ne pe noi Cruce cu puterea ta, sfințește-ne cu strălucirea ta, cinstită Cruce, și întărește-ne cu înălțarea ta; că lumină ai fost dăruită nouă și mântuire sufletelor noastre.

Chipul stelelor cel strălucitor, te-a arătat, o, preafântă Cruce, semn de biruință binecredinciosului împărat, a cărui maică Elena aflându-te, lumii te-a descoperit. Pentru aceea, înălțată văzându-te astăzi, credincioșii strigăm: Luminează-ne pe noi cu strălucirea ta, Cruce purtătoare de viață; sfințește-ne cu tăria ta, preacinstită Cruce; și ne întărește pe noi cu înălțarea ta, ceea ce te înalți asupra taberei vrăjmașilor.

Mărire..., Și acum..., vers 4.

Lucrarea cinstitei Crucii Tale, Hristoase, mai înainte închipuind-o Moise, a biruit pe potrivnicul Amalec, în pustiul Sinai. Căci când și-a întins mâinile, făcând chipul Crucii, se întărea Israel. Iar acum săvârșirea lucrurilor la noi s-a plinit. Astăzi Crucea se înalță, și demonii fug. Astăzi toată făptura din stricăciune s-a mântuit, că toate darurile prin Cruce ne-au strălucit nouă. Pentru aceasta bucurându-ne toți, cădem către Tine, zicând: Cât s-au mărit, lucrurile Tale, Doamne, mărire Ție.

Urmează Ectenia specială a Litiei.

Dacă nu se face Litie, îndată după Ectenia celor șase cereri se cântă îndată Stihirile Stihoavnei, vers 5

Bucură-te de viață purtătoare Cruce, biruința creștinilor cea nebiruită, ușa raiului, întărirea credincioșilor, îngrădirea Bisericii; prin care stricăciunea a pierit și s-a sfârșit, s-a călcat puterea morții, și ne-am înălțat de pe pământ la cer, armă nebiruită; ceea ce ești luptătoare împotriva demonilor, cu adevărat lauda mucenicilor și podoaba cuvioșilor, limanul mântuirii care dăruiești lumii mare milă.

Stih: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps. 98,5).

Bucură-te Crucea Domnului, prin care s-a dezlegat omenirea de blestem; ceea ce ești semnul mântuirii cu adevărat,care alungi pe vrăjmași întru înălțarea ta, Preacinstită. Ajutătoarea noastră, stăpânia împăraților, tăria drepților, podoaba preoților, care de nevoi ne mântuiești când te închipuim. Toiagul puterii, prin care suntem păstoriți. Arma păcii, căreia cu frică îi stau împrejur îngerii, dumnezeiască mărire a lui Hristos, Care dă lumii mare milă.

Stih: Dar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului (Ps. 73,13).

Bucură-te povața orbilor, tămăduirea neputincioșilor, învierea tuturor morților, care ne-ai ridicat pe noi cei căzuți în stricăciune, Cruce cinstită, prin care s-a dezlegat blestemul și a odrăslit nestricăciunea, pământenii ne-am îndumnezeit și diavolul cu totul s-a surpat. Astăzi pe tine înălțată văzându-te cu mâinile arhiereilor, înălțăm pe Cel ce s-a răstignit pe tine, și ție ne închinăm, câștigând mare și bogată milă.

Mărire…, Şi acum…, vers 8.

Pe care de demult Moise mai înainte închipuind-o, pe Amalec surpând l-a biruit; și David psalmistul, strigând, a poruncit așternutului picioarelor Tale să se închine. Cinstitei Crucii tale, Hristoase Dumnezeule, astăzi păcătoșii ne închinăm cu buze nevrednice, pe Tine, Cel ce ai suferit a fi pironit pe dânsa, lăudându-te, strigăm împreună cu tâlharul: Doamne, învrednicește-ne pe noi de împărăția Ta.

Apoi, se cântă sau se citește Binecuvântarea dreptului Simeon ( Lc 2,29-32) :

Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor și mărire poporului Tău, Israel.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne iartă fărădelegile noastre. Sfinte cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vie împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

P: Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

C: Amin.

Troparul, vers 1.

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău (de 3 ori).

Preotul face Încheierea.

Stând în fața Sfintei Mese, zice: Înțelepciune.

Cântăreții: Binecuvântează.

Preotul, din Sfintele Uși, zice:

Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururi și în vecii vecilor.

Cântăreții: Amin. Întărește, Dumnezeule, sfânta și dreapta credință a dreptcredincioșilor creștini, și Sfântă Biserica Ta o păzește în veacul veacului.

Preotul, închinându-se spre icoana Maicii Domnului, zice:

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.

Cântăreții: Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, zice:

Mărire Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.

Cântăreții: Mărire Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori). Părinte, binecuvântează.

Preotul, tot din Sfintele Uși, face Dezlegarea:

Cel ce a înviat din morți, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea Cinstitei și de viață Făcătoarei Cruci, pe care o cinstim astăzi, ale sfinților, drepților, dumnezeieștilor părinți Ioachim și Ana, și pentru ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, ca un bun și de oameni iubitor.

Cântăreții: Amin.

Preotul se întoarce spre Sfânta Masă și zice:

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Cântăreții: Amin.

Utrenia

După obișnuitul început, cântăreții pe melodia troparului versului 1:

Dumnezeu este Domnul și s-a arătat nouă ; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).

În unele locuri, mai ales în parohiile mari, unde pregătirea Darurilor de Liturghie necesita mai mult timp, acum, preotul iese în fața iconostasului și face rugăciunile și închinăciunile prescrise în Liturghier.

Troparul, vers 1.

După Ectenia mică, prima serie de Sedelne, vers 1.

Lemnului Crucii Tale ne închinăm, Iubitorule de oameni, că pe el Te-ai pironit, Viața tuturor; raiul ai deschis, Mântuitorule, tâlharului celui ce cu credință a venit la Tine, și desfătării s-a învrednicit, mărturisindu-se Ție: Pomenește-mă, Doamne. Primește-ne precum ai primit pe acela și pe noi care strigăm: Greșit-am toți milostivirii Tale, nu ne trece pe noi cu vederea.

Mărire…, Și acum…, tot aceasta.

Ectenia mică, apoi a doua serie de Sedelne, vers 6.

Îndată ce s-a înfipt lemnul Crucii Tale, Hristoase, temeliile morții s-au clătinat, Doamne, că pe Cel pe care L-a înghițit cu poftă iadul, L-a dat afară cu cutremur. Arătat-ai nouă mântuirea Ta, Sfinte, și Te mărim pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, îndură-Te spre noi.

Mărire…, Şi acum…, tot aceasta.

Îndată se cântă Polieleul.

Psalmul 134, pe antifonul versului 4:

Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Aliluia!

Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru.

Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun.

Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui.

Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii.

Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.

A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale.

El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc.

Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui.

El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici:

Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului.

Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său.

Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam.

Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi.

Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti.

Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea.

Urechi au şi nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.

Asemenea lor să fie toţi cei care ii fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei.

Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul;

Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul.

Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim, Aliluia!

Psalmul 135, pe antifonul versului 8:

Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.

Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.

Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.

Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.

Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.

Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.

Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.

Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.

Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.

Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.

Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.

Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.

Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.

Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.

Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.

Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.

Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.

Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.

Şi ne-a mântuit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.

Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.

Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Îndată Stihurile alese din psalmi cu Mărimurile (Pripelele) polieleului.

Stih 1: Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate ; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine (Ps 34,1).

Pripeală: Dat-ai semn celor ce se tem de Tine, ca să fugă de la fața arcului, zicând: Crucea Ta, Hristoase Dumnezeule.

(Această pripeală se repetă după fiecare stih).

Stih 2: Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne (Ps 4,6).

Stih 3: Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru (Ps 97,5).

Stih 4: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veci a făcut mântuire în mijlocul pământului (Ps 73,13).

Stih 5: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Stih 6: Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta și paște-o pe ea și o sprijinește în veac și în veacul veacului (Ps 27,12).

Mărire…, a Treimii.

Mărire Ție, Treime Sfântă, Părinte, Cuvinte şi Spirite Sfinte, zicând: Mărire Ție, Dumnezeule.

Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu

Bucură-te, ceea ce eşti cu dar dăruită, Marie, Domnul este cu tine, zicând: Și prin tine cu noi.

Aliluia, Aliluia, Aliluia. Mărire Ție, Dumnezeule.

În timpul cântării Polieleului și a Pripelelor, preotul cădește altarul și toată biserica.

Urmează Ectenia mică, cu Exclamațiunea: Că s-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

După Ectenia mică, Sedealna Polieleului, vers 8.

Mai înainte a închipuit cu taină Isus al lui Navi de demult chipul Crucii, mâinile întinzându-și cruciș; și a stat soarele până ce a zdrobit pe vrăjmașii cei ce stăteau împotriva Ta, Dumnezeule; iar acum soarele a apus, văzându-Te pe cruce pe Tine, Cel ce ai stricat stăpânirea morții, și toată lumea împreună ai ridicat, Mântuitorul meu.

Mărire..., Și acum...., tot aceasta.

Apoi, se cântă prima serie a antifonului, vers 4.

Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte, Mântuitorul meu, şi mă mântuieşte.

Cei ce urâţi Sionul, ruşinați veţi fi de Domnul; că precum iarba, de foc veţi fi uscaţi.

Mărire…,

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă; luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Şi acum…,

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc râurile darului, care adapă toată făptura, spre rodire de viaţă.

Prohimen, vers 4.

Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru (Ps 97,5).

Stih: Cântați Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul (Ps. 97,1 ).

Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru.

Exclamaţiunea: Că sfânt ești Dumnezeul nostru și întru sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Cântăreții, pe versul 4:

Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,6)

Toată suflarea să laude pe Domnul!

Toată suflarea şi toată făptura să laude numele Domnului!

Lăudaţi pe Domnul întru sfinții Lui! (Ps 148,1).

Preotul:

Și pentru ca să ne învrednicim noi a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeul nostru să-L rugăm.

Cântăreții: Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

P.: Înțelepciune, drepți, să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor.

C.: Și spiritului tău.

P.: Din Sfânta Evanghelie după Ioan (12,28-36a), citire.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Zis-a Isus: Părinte, preamărește-Ţi numele! Atunci a venit glas din cer: Şi L-am preamărit şi iarăşi Îl voi preamări.

Iar mulţimea care sta şi auzea zicea: A fost tunet! Alţii ziceau: Înger I-a vorbit!

Isus a răspuns şi a zis: Nu pentru Mine s-a făcut glasul acesta, ci pentru voi.

Acum este judecata acestei lumi; acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară.

Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine.

Iar aceasta zicea, arătând cu ce moarte avea să moară.

I-a răspuns deci mulţimea: Noi am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac; şi cum zici Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acesta, Fiul Omului?

Deci le-a zis Isus: Încă puţină vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi Lumina ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde merge.

Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii.

C.: Mărire Ție, Doamne. Mărire Ție.

Preotul poate așeza Sfânta Evanghelie pe tetrapodul din mijlocul bisericii, pentru a fi sărutată de credincioși și cădește Evanghelia.

Cântăreții citesc sau cântă:

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domn, lui Isus unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea Ta o lăudăm şi o mărim. Că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei învierii lui Hristos. Că iată a venit prin cruce bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Îndată, Psalmul 50:

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta

Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.

Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.

Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.

Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai mult decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.

Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.

Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi spirit drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine.

Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu spirit stăpânitor întăreşte-mă.

Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.

Mântuieşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.

Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi adus; arderile de tot nu le vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu: spiritul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci bineplăcută îţi va fi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Cântăreții, pe versul 2, propriu-zis :

Mărire…,

Tu-mi ești acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei împărțită; sfințește-mă pe mine cu puterea ta, ca să mă închin ție și să te măresc cu credință și cu dragoste.

Și acum…, tot aceasta.

Tu-mi ești acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos, cea în trei împărțită; sfințește-mă pe mine cu puterea ta, ca să mă închin ție și să te măresc cu credință și cu dragoste.

Apoi, pe versul 6, propriu-zis :

Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, curățește fărădelegile noastre.

Stihira: Crucea lui Hristos, nădejdea creștinilor, povățuitoarea celor rătăciți, limanul celor înviforați; ceea ce ești în războaie biruință, lumii întărire, bolnavilor vindecare, celor morți înviere, îndură-te spre noi.

Preotul rostește Ectenia :

Mântuiește, Dumnezeule poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; cercetează lumea Ta cu milă și cu îndurări; înalță fruntea creștinilor dreptcredincioși, și trimite peste noi milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile preacuratei Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, a cărei naștere o sărbătorim astăzi, cu puterea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor, cereștilor netrupești Puteri; cu rugăciunile cinstitului, măritului prooroc înaintemergător și botezător Ioan; cu ale sfinților, măriților și întru tot lădaților Apostoli Petru și Pavel; cu ale celor între sfinți părinților noștri și mari dascăli ai lumii și ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Liciei, făcătorul de minuni; cu ale celui între sfinți părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; cu ale sfinților, măriților și bine învingătorilor Mucenici; cu ale preacuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor Părinților noștri; cu ale sfinților și drepților dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, și cu ale tuturor sfinților, rugămu-Te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoșii, care ne rugăm Ție, și Te îndură spre noi.

Cântăreții : Doamne, îndură-Te spre noi (de trei ori).

Preotul, cu glas înalt :

Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care împreună ești binecuvântat, cu preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântăreții : Amin.

Urmează cântarea Canonului.

Catavasia I

Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.

Catavasia III

Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum, Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi întărire.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna, vers 8.

În rai de demult, lemnul m-a golit prin mâncare, vrăjmașul pricinuindu-mi omorârea; iar lemnul Crucii, aducând haina vieții oamenilor, s-a înfipt în pământ și lumea toată s-a umplut de toată bucuria. Pentru aceasta văzându-o înălțată, lui Dumnezeu cu credință popoare să strigăm: plină este de mărire casa Ta.

Mărire…, Și acum…, tot aceasta.

Catavasia IV

Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am preamărit dumnezeirea Ta.

Catavasia V

O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.

Catavasia VI

În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii, mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind, a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că Tu ești Împăratul păcii și Mântuitorul sufletelor noastre și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Apoi, Condacul , vers 4.

Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruiește-i, Hristoase Dumnezeule. Veselește cu puterea Ta pe dreptcredincioșii creștini, dăruindu-le biruință asupra celui potrivnic; având ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruință.

Icos

Cel ce până la al treilea cer a fost răpit în rai și a auzit cuvinte nespuse și dumnezeiești, care nu este cu putință de limbi omenești a fi grăite, scrie către galateni: Ca niște râvnitori ai Scripturilor, ați citit și ați cunoscut: Mie, zice, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului, pe care pătimind a omorât patimile. Deci și noi cu osârdie să ținem Crucea Domnului, lauda tuturor: Lemnul ce ne este nouă dat spre mântuire, armă de pace, nebiruită biruință.

Catavasia VII

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru ești binecuvântat.

Catavasia VIII

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântând, şi să-L preaînălţăm pe Dânsul întru toţi vecii.

Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu- Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii întru cântări cinstindu-o să o mărim.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Se cântă troparele Cântării a 9-a a Canonului, vers 2:

Pripeală: Mărește suflete al meu pe preacinstită Crucea Domnului.

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Să se bucure toți copacii dumbrăvii, pentru că li s-a sfințit firea de la Săditorul lor, Hristos, Cel ce a fost răstignit pe lemn; acela înălțându-se acum, ne închinăm lui și îl mărim.

Crucea lui Hristos, capul tuturor, s-a înălțat corn sfințit celor binecredincioși; întru care se sfarmă toate coarnele viclenilor diavoli. Pentru aceasta, acum fiind înălțată, închinându-ne ei, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Altă Stih.

Mărește, suflete al meu, înălțarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci a Domnului.

Moartea, ce a venit neamului omenesc prin mâncarea din pom, prin Cruce s-a stricat astăzi; pentru că blestemul strămoașei cel a tot neamul s-a dezlegat prin Odrasla Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, pe care toate puterile cerești o măresc.

Nemailăsând amărăciunea lemnului a fi pierzătoare, desăvârșit prin Cruce ai vindecat-o, Doamne. Pentru aceasta, și lemnul ce a prefăcut oarecând amărăciunea apelor Marei a închipuit lucrarea Crucii; pe care toate puterile cerești o măresc.

Pe noi, cei căzuți pururi prin greșeala strămoșului, astăzi ne-ai ridicat prin Crucea Ta, Doamne. Și, precum prin neînfrânare se cuprinsese firea omenească de înșelăciune, așa iarăși pe toți ne-a mântuit lumina Crucii Tale, pe care credincioșii o mărim.

Ca să arăți că preamăritul chip al Crucii Tale, Doamne, se cuvine a fi închinat de toată lumea, cu lumina necuprinsă l-ai închipuit pe cer, înaintea credinciosului împărat armă nebiruită; pentru aceasta puterile cerești te măresc.

Catavasia IX

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu mântuiește-ne pe noi.

Ectenia mică, cu Exclamațiunea:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cerești, și Ție mărir înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururi ți în vecii vecilor. Amin.

Apoi Luminătoarea, pe melodie specială.

Crucea este păzitoare a toată lumea; Crucea podoaba Bisericii; Crucea întărirea credincioșilor; Crucea mărirea îngerilor, iar demonilor rană (de două ori).

Mărire…, Și acum…,

Crucea se înalță astăzi și lumea se sfințește. Că Cel ce șede împreună cu Tatăl și cu Spiritul Sfânt, pe dânsa mâinile Și-a întins; și toată lumea ai tras-o la cunoștința Ta, Hristoase. Deci pe cei ce nădăjduiesc în Tine, învrednicește-i de dumnezeiasca Ta mărire.

Îndată, pe versul 8, propriu-zis, se cântă Stihirile de Laudă, precedate de Stihurile lor.

Toată suflarea să laude pe Domnul (Ps 150,6). Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cei de sus! (Ps 148,1) Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui (Ps 148,2). Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule! (Ps 64,1)

Stih : Ca să facă între dânșii judecată scrisă ; mărirea aceasta este a tuturor cuvioșilor Lui ( Ps 149,9).

Stih : Lăudați pe Domnul întru sfinții Lui ; lăudați-L pe El întru tăria puterii Lui (Ps 150,1).

Se pun Stihirile pe 4, vers 8.

Stih: Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L după mulţimea măririi Lui (Ps 150,2).

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L în psaltire şi alăută (Ps 150,3).

O, preamărită minune! Pomul cel de viață purtător, preasfânta Cruce, la înălțime ridicată se arată astăzi. Toate marginile o măresc; și toți demonii se îngrozesc. O, ce dar s-a dăruit pământenilor! Prin care, Hristoase, mântuiește sufletele noastre, ca un milostiv (de două ori).

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi hore, lăudaţi-L în strune şi organe (Ps 150,4).

O, preamărită minune! Crucea ce a purtat pe Cel preaînalt, ca pe un Strugure plin de viață se înalță astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toți am fost trași și moartea de tot s-a potopit. O, preacinstite lemn, prin care ne împărtășim de nemuritoarea haină, cea din Eden, pe Hristos mărind.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul! (Ps 150,5-6).

O, preamărită minune! Lățimea și lungimea Crucii cu a cerului se aseamănă, căci cu dumnezeiescul dar sfințește toate. În aceasta neamurile păgâne se biruiesc; întru acesta sceptrurile împăraților se întăresc. O, dumnezeiască scară, prin care ne-am suit la ceruri, înălțând întru cântări pe Hristos Domnul.

Mărire..., Și acum…, vers 6.

Astăzi înainte merge Crucea Domnului, și credincioșii o primesc pe ea cu dragoste și câștigă tămăduiri sufletului și trupului. Pe aceasta o sărutăm cu bucurie și cu frică; cu frică pentru păcat, că nevrednici suntem; iar cu bucurie, pentru mântuirea pe care o dă lumii Cel ce a fost pironit pe ea, Hristos Domnul, Care are mare milă.

Se deschid ușile Împărătești, se aprind toate luminile, iar preotul, îmbrăcat în toate ornatele, stând în fața Sfintei Mese, primind cădelnița și cădind, zice cu glas mare::

Mărire Ție, Celui ce ne-ai arătat nouă lumina.

Preotul cădește altarul și toată biserica.

Cântăreții: Doxologia mare.

Mărire întru cele de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Lăudămu-Te, Te binecuvântăm, ne închinăm Ţie, Te mărim pe Tine, îţi mulţumim Ţie pentru mare mărirea Ta.

Doamne, Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţiitorule, Doamne, Fiule, unule născut, Isuse Hristoase şi Spirite Sfinte.

Doamne, Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatele lumii: miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui şi Te îndură spre noi.

Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn, Isus Hristos: întru mărirea lui Dumnezeu-Tatăl. Amin.

În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului.

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, fără de păcat a ne păzi.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am sperat şi noi întru Tine.

Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit Ţie.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii: întru lumina Ta vom vedea Lumina.

Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de trei ori)

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Puterile cerurilor strigă Ție:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Cântăreții: Troparul Sărbătorii, vers 1.

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

La ultimul Sfinte Dumnezeule… se face rânduiala scoaterii Sfintei Cruci, spre închinarea credincioșilor, rostind în jurul analogului pe care este depusă Crucea împodobită, Ectenia specială, după care se cântă: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim, însoțită de Ectenie și de cuvenitele metanii.Preotul, după ce sărută Crucea, intră în sfântul altar, iar credincioșii, doi câte doi, vin, se închină și sărută crucea expusă. În acest timp, strana cântă următoarele stihiri:

Pe versul 2, proipriu-zis:

Veniți credincioșilor să ne închinăm lemnului celui de viață făcător, pe care Hristos, Împăratul măririi, de bunăvoie mâinile întinzându-și, ne-a înălțat la fericirea cea dintâi, pe noi, care mai înainte fiind amăgiți de vrăjmașul prin dulceață, am fost alungați de la Dumnezeu. Veniți, credincioșii, să ne închinăm lemnului prin care ne-am învrednicit a sfărâma capetele vrăjmașilor nevăzuți. Veniți, toate moștenirile neamurilor, să cinsti Crucea Domnului cu cântări. Bucură-te Cruce, mântuirea cea desăvârșită a lui Adam cel căzut. Întru tine dreptcredincioșii se laudă, că prin puterea ta biruiesc pe cei potrivnici. Pe tine acum cu frică creștinii sărutându-te, pe Dumnezeu, Cel ce a fost pironit pe tine, îl preamărim, zicând: Doamne, Cel ce Te-ai răstignit pe ea, îndură-Te spre noi, ca un bun și iubitor de oameni.

Pe versul 5, propriu-zis:

Veniți, popoare, preamărita minune văzând, puterii Crucii să ne închinăm; că lemnul, în rai oarecând, moarte a odrăslit, iar aceasta, viață acum a înflorit, având pe Domnul cel fără de păcat răstignit pe ea. De la care toate neamurile, nestricăciune luând, grăim: Cel ce prin crucea moartea ai surpat și ne-ai mântuit, mărire Ție.

Tot pe versul 5, propriu-zis:

S-a plinit, Dumnezeule, glasul proorocilor Tăi, al lui Isaia și al lui David, care zice: Veniți toate neamurile, și se vor închina înaintea Ta, Doamne; că iată poporul care s-a umplut de darul Tău, Bunule, în curțile Ierusalimului Tău s-au adunat, Cel ce Crucea ai răbdat pentru noi și cu învierea Ta ne-ai înviat, păzește-ne și ne mântuiește pe noi.

Pe versul 6, propriu-zis:

Astăzi pomul vieții, din sânurile pământului fiind scos, adeverește învierea lui Hristos, Cel ce a fost pironit pe ea; și, înălțat fiind prin mâinile preoților, vestește înălțarea Lui la ceruri, prin care firea omenească, din căderea cea de pe pământ înălțându-se, în ceruri viețuiește. Pentru aceasta, cu mulțumire grăim: Doamne, Cel ce Te-ai înălțat pe cruce și împreună ne-ai înălțat pe noi, învrednicește de bucuria Ta cea cerească pe cei ce Te laudă pe Tine.

Același vers:

Crucea Ta cea cu patru părți înălțându-se astăzi, Hristoase Dumnezeul nostru, cele patru margini ale lumii le sfințește; și frumtea credincioșilor creștini împreună se înalți, sfărâmând într-însa coarnele vrăjmașului. Mare ești, Doamne, și minunat întru lucrurile Tale, mărire Ție.

Crucea lui Hristos, nădejdea creștinilor, îndreptarea celor rătăciți, limanul celor înviforați, în lupte biruință, întărire a lumii, vindecare a celor neputincioși, învierea morților, îndură-te spre noi.

Glasurile proorocilor pe acest sfânt lemn mai înainte l-au vestit. Prin care s-a mântuit Adam din blestemul morții cel de demult; și, fiind înălțată astăzi, înalță glas împreună și făptura, cerând de la Dumnezeu multă milă. Cel ce ești Însuți întru milă nemăsurată, Stăpâne, curățire fii nouă și mântuire sufletelor noastre.

Mărire..., Și acum..., pe versul 8, propriu-zis:

S-a împlinit glasul proorocului Tău Moise, Dumnezeule, care zice: Vedea-veți Viața voastră spânzurată înaintea ochilor voștri. Astăzi Crucea se înalță și lumea din înșelăciune se eliberează; astăzi învierea lui Hristos se înnoiește și marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ție aducând, și zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule, Crucea și Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Atotputernice Doamne, mărire Ție.

Crucea rămâne expusă până la încheierea sărbătorii, adică până pe 21 septembrie.

La Liturghie

Antifoane speciale.

Antifon 1:

Stih 1: Dumnezeul meu, Dumnezeule meu, ia aminte la mine pentru ce m-ai părăsit! (Ps 21, 1a)

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Mântuitorule, mântuiește-ne pe noi.

Stih 2: Departe sunt de mântuirea mea, cuvintele greșelilor mele (Ps 21,1b).

Stih 3: Dumnezeul meu, striga-voi ziua și nu vei auzi, și noaptea și nu Te vei gândi la mine (Ps 21,2).

Stih 4: Iar Tu întru cele sfinte locuiești, lauda lui Israel (Ps 21,3).

Mărire...,

Pentru rugăciunile...

Și acum...,

Pentru rugăciunile...

Antifon 2:

Stih 1: Pentru ce, Dumnezeule, ne-ai lepădat pe noi până în sfârșit? (Ps 73,1a)

Mântuiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul Te-ai răstignit. Pe cei ce-Ți cântăm Ție, Aliluia.

Stih 2: Adu-Ți aminte de sfânt locașul Tău pe care l-ai câștigat de la început (Ps 73,2)..

Stih 3: Muntele Sionului, acesta este în care ai locuit (Ps 73,3b).

Stih 4: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a făcut mântuire în mijlocul pământului (Ps 73,13).

Mărire...

Mântuiește-ne pe noi...

Și acum...

Unule-Născut, Fiule și Cuvânt al lui Dumnezeu...

Antifon 3:

Stih 1: Domnul împărățește; să tremure popoarele (Ps 98,1a).

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

Stih 2: Domnul în Sion este mare și înalt peste toate popoarele (Ps 98,2).

Stih 3: Să se laude numele Tău cel mare, că înfricoșător și sfânt este (Ps. 98,3)

Ieșirea cu Evanghelia.

Preotul: Înțelepciune, drepți!

Stih 4: Înălțați pe Domnul Dumnezeul nostru, și vă închinați așternutului picioarelor Lui, că sfânt este (Ps 98,5).

Mântuiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce cu trupul Te-ai răstignit. Pe cei ce-Ți cântăm Ție, Aliluia.

Pe tropar vers 1.

Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta; biruință binecredincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește; și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău.

Mărire..., Și acum..., pe tropar vers 4.

În loc de Sfinte Dumnezeule... se cântă: Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfântă învierea Ta o lăudăm și o mărim.

La Axion:

Mărește, suflete al meu, pe preacinstită Crucea Domnului.

Pr. Ioan Fărcaș