Cotidianul catolic Osservatore Romano a încercat să analizeze apartenenţa religioasă, mai mult sau mai puţin explicită, a eroilor din filme.
Este suficientă prezenţa unui rozariu în mâna cuiva pentru a o numi „catolică”?
Cu siguranţă este suficient pentru a spune că regizorul a vrut ca eroul verde Hulk să fi catolic, dacă ne gândim că acesta, în film, s-a căsătorit într-o biserică catolică, iar un „preot” le-a oficiat „cununia religioasă”.
Acest personaj nu este singurul erou „credincios” de pe marile ecrane. Fără a face o incursiune mult prea amănunţită în această lume de poveste, vă spunem că încă din anii ’30 ai secolului trecut există această tendinţă de a conferi eroului cineast o apartenenţă religioasă.
Tendinţa de a introduce religia în lumea fantastică a eroilor este evidentă, încât unele titluri despre acest subiect sunt concludente: Sfinţii Super-eroi (Holy Superheroes deGreg Garrett ), Evanghelia după Lumea incredibilă a celor mai mari super-eroi mondiali (The Gospel According to the World’s Greatest Superhero di Stephen Skelton) etc.
Interesul pentru religia eroilor din filme pare din ce în ce mai mare, unii dintre ei fiind de-a dreptul semi-dumnezei, semi-zei, unii ar exagera spunând că sunt „sfinţi ai filmelor” pentru că restabilesc ordinea într-o lume debusolată şi plină de nedreptate.
Dar nu toţi eroii din filme sunt catolici: unii sunt protestanţi, metodişti sau aparţin unor altor religii. Religia lor este influenţată mai ales religia publicului căruia i se adresează filmul sau de intenţiile simbolice pe care vrea regizorul să le transmită prin personajul său.
Care este de fapt valoarea şi importanţa acestor super-eroi imaginari pentru lumea de astăzi rămâne de văzut, însă cu siguranţă violenţa prin care ei „readuc” blândeţea şi dreptatea pe făgaşul normalităţii nu este un semn de bun augur.
Traducere: Andrei Hrișman
Sursa:
tempi.it
