”Creștinismul poate să fie redus la o minoritate vizibilă, dar nu va putea fi șters niciodată”: a spus cardinalul Angelo Bagnasco, președintele Conferinței Episcopilor Italieni, la Sfânta Liturghie celebrată în ziua comemorării liturgice a Sfântului Laurențiu, diacon și martir, patronul ceresc al orașului italian Genova. Prelatul a denunțat tentativele de omologare culturală din partea așa numitei ”gândiri unice” în ziua în care de la contul Papei pe Twitter, @Pontifex, a fost trimis un mesaj în care se citește: ”O societate formată din culturi diverse trebuie să caute unitatea în respect”.
Sfântul diacon Laurențiu a fost ucis pe 10 august 258 din porunca împăratului roman Valerian care căuta să întărească unitatea imperiului în jurul cultului păgân. Creștinii se deosebeau prea mult de ceilalți și trebuia să fie eliminați pentru că minau ideologia unică a statului. Pornind de la această premisă istorică, prelatul italian a făcut referință la persecuțiile anti-creștine din timpurile noastre: ”În timp ce continuă cele clasice, pe care le cunoaștem dintr-o istorie pe care o credeam îndepărtată”, a remarcat cardinalul Bagnasco, ”astăzi se adaugă forme rafinate dar nu mai puțin crude, legalizate dar nu mai puțin injuste”. ”Bătrânul nostru continent”, a continuat, ”este expert în această privință, bolnav cum e din cauza propriilor ideologii falimentare: continentul drepturilor discriminează din ce în ce mai mult creștinismul”, dar cu toate acestea, ”nimeni dintre mai marii acestui pământ nu va putea să pună stăpânire pentru totdeauna pe inima omului folosindu-se de propaganda minciunii, promisiuni trucate sau democrații aparente”.
”În zilele noastre”, a mai spus arhiepiscopul Angelo Bagnasco, ”în numele unor valori precum egalitatea, toleranța sau drepturile omului, se pretinde marginalizarea creștinismului și se dorește instaurarea unei ordini mondiale fără Dumnezeu, în care diversitățile sunt preamărite pe de o parte iar pe de alta sunt încălcate”. ”Există voința prepotentă de a omologa, de a vrea condiționarea viziunilor profunde asupra vieții și comportamentelor, reducerea la zero în mod sistematic a identităților culturale”. Toate acestea nu reprezintă ”un drum respectuos spre o Uniune Europeană armonioasă și solidară, care este desigur necesar, ci mai degrabă spre o păguboasă refondare continentală pe care popoarele o simt ca apăsătoare și arogantă, în care creștinismul este considerat drept element de dezbinare pentru că nu se închină la împărații de astăzi”. ”După cum dovedește istoria, când cei puternici se concentrează în jurul propriei supraviețuiri din ambiții personale și renunță la «res publica», atunci bate ceasul decadenței”.
”Criza omenirii”, a reluat cardinalul Angelo Bagnasco, ”este mai întâi de toate o criză spirituală: a nu recunoaște acest lucru înseamnă a nu înțelege gravitatea situației. Trebuie să gândim di nou cu capul nostru! Credința nu anihilează inteligența, ci o caută, o stimulează și o deschide asupra realității. Îi cere să o traducă în istorie, o încurajează să se retrezească din somn și să reacționeze la lumea falsităților și a sloganurilor”. De altfel, ”în fața provocărilor de astăzi, continentul nostru se bâlbâie pentru că este rătăcit și timorat, pentru că nu mai știe cine este după ce și-a tăiat propriile origini culturale și religioase, ajungând să se rușineze de tradițiile, simbolurile și riturile sale”.
”Martirul”, a încheiat cardinalul referindu-se la Sfântul Laurențiu, ”nu este cel care își pierde viața în încercarea de a pune capăt vieții celorlalți, dar cel care își oferă viața sa pentru ca ceilalți să o aibă”. După cum amintește Evanghelia acestei sărbători, «dacă bobul de grâu căzut în pământ moare, aduce rod îmbelșugat» iar ”roadele adevărate sunt viață, nu moarte. Viața umană este sacră pentru că vine de la Dumnezeu, drept care trebuie respectată întotdeauna și nimeni nu o poate lua sieși sau celorlalți”. ”Puterea de a îndura martiriul, Sfântul Laurențiu n-a primit-o de la sine, ci de la Cristos. Orice măreție adevărată se naște din har: pe acesta trebuie să-l invocăm, din acesta trebuie să trăim”.
(rv – A. Dancă)