150 de ani ai Academiei române sărbătoriți la Blaj
Mitropolia Română Unită cu Roma cinstește 40 de academicieni care au fost elevi, dascăli și episcopi în orașul școlilor.
"Academia Română și Blajul", carte publicată la editura Buna Vestire ce va fi lansată la Blaj, în 2 iunie, include prezentarea biografiei și operei a 40 de academicieni care au studiat, au predat sau au călăuzit turma Bisericii Române Unite cu Roma în orașul școlilor. 10 dintre aceste personalități au fost dascăli la Blaj, trei au fost președinți ai Academiei, trei s-au numărat printre fondatorii instituției în 1866, trei au fost cardinali.
În perioada 23 mai - 1 iunie, vom prezenta câte un academician - dascăl al Blajului. Astăzi, cardinalul Iuliu Hossu.
IULIU HOSSU (1885-1970),
membru de onoare al Academiei Române (1945), repus în drepturi în 1990.
Peste doi ani, la 1 decembrie 2018 se împlinesc 100 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Unul dintre principalii eroi ai acestui măreţ moment a fost Episcopul român unit de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu. El a fost dascăl prin exemplul vieții sale de episcop și a călăuzit Biserica, fiind numit în secret cardinal, într-o perioadă în care Biserica Română Unită cu Roma era trecută înafara legii, episcopul nu putea să vină la Blaj, nici să calce pragul catedralei mitropolitane. Ar fi putut pleca la Roma, dar a refuzat.
Studiile liceale, Iuliu Hossu le-a urmat la Blaj, cele universitare la Roma. Episcop, din 1916, al Eparhiei Greco-Catolice, de Gherla – Cluj, a citit, la Alba Iulia, în 1918, declarația Unirii cu Țara. După citirea ei, îmbrăţişându-se în faţa mulţimilor entuziasmate cu episcopul ortodox de Caransebeş, Miron Cristea, viitorul patriarh, episcopul Iuliu Hossu a spus: “Pe cum ne vedeţi aici îmbrăţişaţi frăţeşte, aşa să rămână îmbrăţişaţi pe veci toţi fraţii români”.
La 30 august 1940, Dictatul de la Viena a repartizat Ungariei horthyste partea de nord a Transilvaniei. În această situaţie conducătorul spiritual necontestat al românilor a devenit episcopul Iuliu Hossu. Vizitat la 2 septembrie 1940 de Mitropolitul ortodox Nicolae Bălan de la Sibiu şi de Episcopul ortodox Nicolae Colan de la Cluj, Mitropolitul îl întrebă pe Episcopul Iuliu Hossu: “«Ce faci, Frate? Pleci?» «Unde să plec, Frate?», răspunde Episcopul Hossu, mirat. «Poporul pleacă? Pleacă administraţia şi funcţionarii, pleacă cei interesaţi. Eu rămân aici cu poporul meu să-i împărtăşesc soartea». Bisericile au fost din nou alături.
Odată cu ieşirea României din Axă, la 23 august 1944, Armata Română, sprijinită de Armata Roşie, a eliberat Transilvania de Nord. Eliberarea a adus însă cu sine instaurarea în România a regimului comunist. În noaptea de 28-29 octombrie 1948, a fost arestat. Au urmat ani lungi de închisoare și de domiciliu forțat.
În primăvara anului 1969, Episcopul Iuliu Hossu este vizitat la Căldăruşani de trimisul special al Papei Paul al VI-lea, Giuseppe Cheli care i-a comunicat hotărârea Sfântului Părinte de a-l numi Cardinal şi acordul dat de Guvernul român cu condiţia să meargă la Roma pentru investitură şi să nu mai revină în ţară. După ce a transmis Sanctităţii Sale recunoştinţa şi cuvenita mulţumire, a răspuns hotărât: “rămân aici, în ţara mea, în mijlocul poporului meu, să împărtăşesc soarta fraţilor mei, a preoţilor şi credincioşilor mei. Nu-i pot părăsi!”. Din anul 1968 sănătatea Episcopului Iuliu Hossu era din ce în ce mai precară. La începutul lunii mai 1970 a fost internat la Spitalul “Colentina” din Bucureşti. Aici, joi dimineaţa, 28 mai 1970, la ora 9, Episcopul Iuliu Hossu a trecut la viaţă veşnică. Ultimele lui cuvinte au fost: “Lupta mea s-a sfârşit! A voastră continuă! Duceţi-o până la capăt!”.
fragmente citate din volumul
"Academia Română și Blajul",
Editura Buna Vestire, 2016, Blaj
Biroul de presă al Mitropoliei BRU
Anca Boariu Berlogea
