DUMINICA 2 după Paști (a Tomii)
Un frumos salut s-a răspândit printre creștinii din toate timpurile: “Cristos în mijlocul nostru!”, cei astfel salutați răspunzând: “Este și va fi!”. Este de asemenea salutul pe care și-l adresează preoții în timpul Sfintei Liturghii, în momentul îmbrățișării frățești dinaintea recitării Crezului. Și într-un caz și în celălalt, ne aducem aminte unii altora de darurile pe care Învierea Domnului le aduce în viața nostră.
În primul rând darul păcii. Este o pace divină cea pe care Isus înviat ne-o dăruiește. Divină deoarece nu depinde de frământările lumii în care trăim. Nu se alterează în fața fricilor de orice fel, nici în fața amenințărilor, nici în fața calomniilor, nici în fața grijilor și a suferințelor dintr-o viață de om. Vedem acțiunea misterioasă a acestei păci divine atât de clar în exemplul martiriului apostolilor și a primilor creștini, în viața episcopilor martiri greco-catolici, în viața atâtor sfinți mai mult sau mai puțin contemporani și suntem chemați să o descoperim și în viața noastră, fiindcă nu e un dar rezervat unei elite. În momentul botezului, am primit cu toții această pace, însă e adevărat, depinde și de noi și de felul în care botezul nostru, cu toate darurile lui, este trăit zi de zi. Cu cât mai mult viața noastră cotidiană va fi împletită cu rugăciunea, cu Sfintele Sacramente, în special Sfânta Liturghie și Spovedania, cu lectura Sfintei Scripturi, cu atenția față de semenii noștri, cu atât mai mult vom simți că pacea Domnului umple întreaga noastră existență. Vom simți ca orice om valurile acestei vieți, vom avea și noi suferințele și încercările noastre, însă în mod tainic, pacea dăruita de Isus cel înviat va rămâne în continuare prezentă în sufletul nostru, ca mărturie a prezentei necontenite a lui Dumnezeu lângă noi.
Darul Spiritului Sfânt și al iertării păcatelor pe care le contemplăm deasemenea în evanghelie sunt adevărate fundamente ale Bisericii. După momentul de astăzi, ce îl precede și pregătește pe cel al Rusaliilor, apostolii nu mai sunt ucenicii speriați din noaptea Patimilor. Sunt de acum un unic trup, Biserica lui Cristos, însuflețiți de Spiritul Sfânt în mărturisirea credinței și în predicare.
Îl vedem astăzi și pe Toma care are nevoie să atingă semnele cuielor și a suliței pentru a crede, și nu putem să nu ne recunoaștem pe noi, cei care avem de atâtea ori nevoie să atingem în vreun fel prezența și iubirea lui Dumnezeu în viața noastră. Isus înviat ne invită în schimb să ne încredem în cuvântul său, trecând de la necredință la credința, de la orgoliul ce pretinde semne, la smerenia închinarii ce mărturisește: "Domnul meu și Dumnezeul meu".
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Io 20,19-31
Fiind seară, în ziua aceea, întâia a săptămânii, şi uşile fiind încuiate, unde erau adunaţi ucenicii de frica iudeilor, a venit Isus şi a stat în mijloc şi le-a zis: Pace vouă! Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând pe Domnul. Şi Isus le-a zis iarăşi: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Spirit Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Isus. Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede. Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Isus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Isus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Deci şi alte multe minuni a făcut Isus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta. Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui.
