În Joia Mare comemorăm Cina de Taină, când Domnul instituie sfânta euharistie sau împărtăşania. Începând cu Duminica Floriilor până în Duminica Învierii marcăm semnificaţia fiecărei zile împreună cu reputatul teolog Cristian Bădiliță.
Cristian Bădiliță este doctor în istoria creştinismului antic al Universităţii Sorbona, specialist în literatura patristică greacă şi latină şi unul dintre coordonatorii traducerii comentate a Septuagintei. Trăiește la Paris din 1995.
Cina de taină a avut loc probabil la etajul unui han din Ierusalim. Iisus şi ucenicii sărbătoresc Paştele iudaic, cea mai importantă sărbătoare a iudaismului, care comemorează dezrobirea poporului evreu din Egipt. Credincioşii iudei mâncau în seara aceea bucate amintind de umilinţele îndurate în Egipt, între care şi „pâinea suferinţei”.
Iisus este noua „pâine a suferinţei”, dar și a bucuriei, a vieții, care inaugurează un nou Paşte, o nouă Trecere, pentru că acesta este sensul cuvântului ebraic Pascha, de la moarte spre Viaţă. „Luaţi, acesta este Trupul Meu”: Iisus le împărtăşeşte apostolilor fiinţa Sa totală, adică moartea Sa apropiată şi învierea Sa, sângele Său, simbol al vieții, ca preludiu al ospăţului mesianic care va avea loc în Împărăţia lui Dumnezeu.
Urmează scena din grădina Ghetsimani, marcată de singurătatea absolută a lui Iisus. El îi roagă pe apostoli să vegheze, dar aceştia, obosiţi probabil şi de vinul consumat la Cină, adorm. În Ghetsimani Iisus rămâne singur, absolut singur cu toată povara lumii pe umeri. El ştie că trebuie să moară, cade în genunchi şi-i cere Tatălui un semn de încurajare. Apostolii s-au îndepărtat deja de El. Dorm nepăsători. Iuda îl trădează activ, dar și ceilalţi îl trădează, chiar dacă pasiv. Dar oare lipsa de reacție în fața răului nu este la fel de vinovată ca și săvârșirea răului?
Procesul lui Iisus, nelimpezit nici până astăzi, va fi unul religios, dar condamnarea va fi politică. Iisus despărţise tranşant sfera politicului de sfera religiei: daţi cezarului ce este al cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. El însă va plăti cu viaţa reamestecarea celor două sfere: autoritatea religioasă iudaică îl condamnă pentru blasfemie; autoritatea politică romană îl va ucide pentru încercarea de subminare a puterii de stat.
Nu trebuie uitat că după ce și-a spălat mâinile cu apă curată, Pilat a dat ordin să curgă sânge.
