Face parte din ceata celor mici, a acelora pe care lumea nu-i intelege si pe care-i considera adesea nebuni pentru ca nu incearca sa se ridice si care, constienti de propria nimicnicie, se simt lipsiti de toate si se multumesc cu putin... Privirea plina de suficienta a lumii ametite de hedonism si de arivism, nu se aseamana cu cea a Lui Dumnezeu care, dimpotriva, a manifestat intotdeauna o predilectie speciala pentru cei simpli, pentru cei umili, pentru cei din urma.
Si viata Sfintei GEMMA Galgani, careia in anul 2003 i-a fost celebrat centenarul mortii, a fost impregnata de o prezenta cu totul speciala a Cerului: a Lui Isus, a Mariei, a Sfintilor, a ingerilor, care au putut actiona in multe feluri gratie tocmai dezarmantei simplitati si a puritatii tinerei din Lucca. Citindu-i viata, multi raman impresionati de fenomenele cu totul extraordinare pe care Domnul ii dadea sa le traiasca, cum de altfel le-a acordat multor alti mistici.
Dar daca suntem de acord ca Misterul Pascal se afla in centrul crestinismului, trebuie sa admitem si ca putini mistici au trait atat de indeaproape ca Sfanta Gemma, Patima Lui Cristos, conformandu-I-se cu totul Lui, transformandu-se cu totul in El. De fapt Isus Insusi ii daduse intalnire pe Calvar; ea totusi nu traieste aceasta mistica a patimirii, ci in candoarea sa apartine deja lumii Lui Dumnezeu.
_______________________
FIICA DE FARMACIST
_________________________
Vine pe lume in 1878 intr-o familie varstnica din provincia Lucca (Toscana). A cincea din opt copii, Gemma are parte de tandrete din partea tatalui sau farmacist si de o atenta educatie in credinta crestina, din partea mamei care, insa, moare pe cand micuta Gemma avea doar opt ani. Acesta este inceputul unui lung sir de evenimente dureroase, care incep sa-i conduca pasii pe o via crucis pe care Gemma va trebui s-o parcurga pana la sfarsit. Moartea tatalui si a fratelui preferat, falimentul familiei si pierderea tuturor bunurilor, marcheaza - pentru totdeauna - dezvoltarea existentei sale viitoare.
________________________
FIICA A PATIMIRII
_________________________
De la cea mai frageda varsta este atrasa de rugaciune, de reculegere, pe scurt, stie "sa stea cu Dumnezeu". Aceasta capacitate o ajuta sa depaseasca orice suferinta si o pregateste sa devina ea insasi un "paratraznet" pentru necazurile altora.
Cu ocazia unei boli grave care o paralizeaza si pe care medicii o considera absolut incurabila, Cerul se dovedeste a-i fi si mai aproape, sau mai exact, vizibil. O prietena-i sugereaza sa se roage unui tanar Pasionist, mort cu putina vreme inainte si care va fi canonizat curand, "un oarecare Gabriel al Indureratei."
"Nu, multumesc, imi ajunge Isus", este raspunsul, dar apoi, citindu-i viata, Gemma este fascinata si il alege ca protector. Si nu se mira atunci cand, intr-un moment de amorteala, se trezeste in fata Sfantului insusi, care, mangaind-o, o numeste "surioara mea". Incetul cu incetul, el ii devine prieten credincios, o ajuta sa se roage o novena care -i va aduce vindecarea miraculoasa, recita cu ea Oficiul divin si-i aprinde dorinta de a deveni calugarita pasionista, un vis care, spre nefericirea ei, se va realiza cand va fi moarta!
Acesta este inceputul unei uimitoare aventuri in care Gemma va fi intr-o mai mare familiaritate cu cetatenii Cerului decat cu oamenii. O prietenie pe care ea o traieste in mod absolut normal si obisnuit, mirandu-se de uimirea celorlalti. Puterea celor simpli!
______________________
INGER POSTAS
________________________
Un alt insotitor cotidian al Gemmei este ingerul ei pazitor; un prieten, un frate, un confident caruia ii incredinteaza nu numai rugaciunile ei indreptate spre Cer ci si scrisorile destinate directorului sau spiritual, pe care ingerul le inmaneaza intotdeauna destinatarului: " Imediat ce termin de scris o scrisoare, i-o dau ingerului care asteapta langa mine". Iar scrisorile, in mod misterios, ajung la destinatie fara sa treaca pe la posta. " Nu va suparati ca folosesc ingerul ca postas, dar nu am bani pentru timbre!", se justifica cu o incredibila inocenta copila, in fata perplexitatii preotului.
______________________
"EU ITI VOI FI MAMA..."
________________________
Sfintii stiu foarte bine ca, recurgand la EA, nu-si rateaza niciodata tinta. Caci intr-adevar Maria este calea cea mai scurta pentru a ajunge la Inima Fiului Sau. Gemma prefera imaginea indureratei, iar Ea i se arata ( in fiecare sambata) cu solicitudine materna, mangaind-o, sarutand-o si, in momentele dificile, o consoleaza acoperind-o cu mantia Sa.
" Eu iti voi fi Mama, dat tu te vei dovedi oare a fi adevarata Mea fiica?"
_______________________
MAGISTERIUL DURERII
_________________________
Dar iubirea ce mai mare, aceea care-i inflacareaza inima, Gemma o dovedeste pentru Isus, acel Isus care I se arata pentru prima oara in Joia Sfanta din 1899, cu ranile deschise si sangerand. La aceasta viziune tanara a simtit o mare durere pentru greselile sale si a avut convingerea ca acele rani sunt consecinta lor. " Priveste, fiica mea ii spune Isus si invata cum se iubeste. Invata mai intai sa suferi: suferinta te invata sa iubesti." Si atunci Gemma intelege ca, "crucea este tronul adevaratilor iubitori" si de atunci incolo, nu-L va mai vedea decat pe Cel rastignit...
__________________________
UNICUL SAU MAESTRU
__________________________
Cu Isus, Gemma se intretine intotdeauna indelung, in mod afectuos si atat de confidential incat este admonestata de confesor: "nu trebuie sa-i dai totul din tine" ii ordona, dar Isus Insusi ii raspunde: "Imi displace mult cand vad ca persoanele nu au in Mine toata increderea pe care o doresc".
Gemma si-a transformat inima intr-o mica manastire, traieste cu totul reculeasa interior, cu riscul de a parea absenta fata de exterior, dar pasiunea pentru Mirele sau divin o consuma si nu poate decat sa fie cu El si sa-L contemple. Cu toate ca ii primeste vizitele fizice, Gemma doreste, mai mult decat orice, sa-L primeasca in Euharistie: "Isus ma poseda si eu Il posed", scrie ea. Un abis cheama alt abis, iar Gemma, ca orice mistic, intelege acest adevar: abisul nimicniciei sale cheama abisul Milostivirii Lui Dumnezeu. In comuniunea zilnica, in Euharistie, intalnirea devine uimitoare realitate.
_________________________
"TE ASTEPT PE CALVAR"
_________________________
Cu aceste cuvinte Isus ii da o intalnire de la care nici unul dintre ei nu va lipsi: este in ajunul sarbatorii Preasfintei Inimi, cand pe trupul Gemmei se imprima semnele Patimirii, asa cum se intampla altor diferiti mistici. Dar Gemma nu este un doctor al Bisericii, precum Sfanta Tereza de Avila, nici nu a fondat ordine calugaresti, ca Sfantul Francisc; nu este cunoscuta de papi, ca Sfanta Ecaterina de Siena si nici nu e ocrotita de zidurile vreunei manastiri, la fel ca Sfanta Veronica Giuliani... Gemma este doar o tanara simpla, retrasa, itr-atat de modesta si rezervata incat pare ignoranta. Duce o viata ascunsa, traind o sfintenie alcatuita din sarguincioasa slujire si uitare de sine. Stigmatele i se deschid dureroase si sangerande, in fiecare saptamana si urmeaza traseul patimirii Lui isus - de joia seara pana vineri la ora 15. In totala sa ingenuitate, Gemma crede ca astfel de rani au toti cei care depun voturile Lui Dumnezeu, asa cum o facuse si ea.
_______________________________
NIMENI NU E PROFET IN TARA SA
_______________________________
"Primita ca o fiica intr-o casa a unor credinciosi varstnici, aceea a cavalerului Matteo Gianini, duce aici o viata retrasa, intre casa si biserica - aminteste intr-o frumoasa recenzie Piero Bargellini - dar in ceea ce o priveste, depaseste peretii casei burgheze: realizeaza convertiri, prezice evenimente, cade in extaz. In rugaciune, asuda sange, pe trupul sau, pe langa semnele piroanelor, se deschid ranile biciuirii, ale incoronarii cu spini...
In fata ei, oamenii de stiinta nu reusesc sa ascunda ca sunt pusi in incurcatura. Chiar si cate unii directori spirituali nu stiu cum s-o judece; o suspecteaza de mistificare, vorbesc despre isterie sau sugestie, cer dovezi, pretind ascultare. Numai ea, prada durerilor fizice si incercarilor morale, nu spune nimic, sau mai mult, spune intotdeauna da. "Nu cere nimic, sau mai mult, ii cere Lui Isus pentru sine mai multa durere, inca si tot mai multa durere. Iar pentru ceilalti cere convertirea si salvarea."
______________________________
CEASUL INTUNERICULUI
_______________________________
Dupa cum se stie, atacurile diavolului devin deosebit de crude cand un suflet se ofera ca victima pentru a salva suflete. Nici Gemma nu este scutita de ingrozitoare si violente chinuri diabolice, fizice si spirituale ( " Atat timp cat o faci pentru tine, fa ce vrei; dar baga bine de seama sa nu faci nimic pentru pacatosi, fiindca ai sa mi-o platesti scump!" - o ameninta).
Dar este cazul sa subliniem ca si Dumnezeu permite lucrarea diavolului pentru a face sa se maturizeze sufletele, la fel cum permite uscaciunea, "noaptea intunecata", neintelegerile si parasirea totala. Numai astfel se desprind de ele insele si de cele lumesti, pentru a fi locuite doar de Dumnezeu. Acesta este si programul pentru Gemma. Ce o sustine in durere? Numai Iubirea Lui Isus. Iar daca Iubirea o sustine in durere, durerea o intareste in iubire.
__________________________________________
"AM NEVOIE DE SUFLETE CARE SE OFERA..."
__________________________________________
Sa nu ne mire aceasta cerere a Lui Isus. De multe ori, prin sfinti, prin Mama Sa, El a cerut oferire, sacrificii, ispasire, reparare.
Maria a facut-o la Fatima, adresandu-se pastorasilor: " Vreti sa va oferiti Lui Isus si sa suferiti patimirile pe care El vrea sa vi le trimita, ca reparare a numeroaselor pacate care ofenseaza Majestatea Sa Divina? Vreti sa suferiti pentru a obtine convertirea pacatosilor?"
Preacurata Fecioara cere de la noi un raspuns generos si doreste sa ne vada mai uniti cu actiunea Sa comantuitoare.
Gemma si alte suflete deosebite au raspuns la aceasta invitatie consumandu-se total intr-o jertfa radicala. Noua ni se cere sa ne oferin in viata noastra cotidiana si sa-i imitam pe sfinti in alegerea umilintei, tacerii interioare, in capacitatea de a ne lepada total de noi insine pentru a face loc Lui Isus care vrea sa se ofere in noi pentru a urca din nou pe cruce si a-i salva pe fiii Sai din pacat.
_______________________
"S-A SAVARSIT !"
_______________________
Gema isi dorise cu toata fiinta sa intre in manastire pentru a trai ocrotita, viata sa de jertfa. Dumnezeu a permis sa fie intotdeauna refuzata si a lasat-o expusa lumii, printre aceia pentru care sa se ofere ( in mod deosebit Isus i-a cerut sa se jertfeasca pentru preoti care uita cu usurinta maretia promisiunilor lor: " Daca n-as avea respect pentru acesti ingeri care ma inconjoara, cati n-as trazni in altar!").
Gemma a murit in parasire, interioara si exterioara. Pana la sfarsit, asemenea Lui. Si era intr-o Sambata Sfanta, ziua punerii in mormant, zi de odihna inaintea Invierii. Era in SAMBATA SFANTA din 1903 (11 aprilie), cand Gemma s-a unit definitiv cu gloria Cerescului sau Mire.
