A patra săptămână a Postului Mare,
Vineri seara (sâmbătă), 8 (9) aprilie 2016.
Sfântul Martir Eupsihie din Cezareea (+362).
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 6, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, de două ori, pe versul 7 propriu-zis.
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Făcând vrednicia sufletului meu roabă patimilor, m-am făcut ca un animal şi nu mă pot uita spre Tine, Preaînalte; ci plecându-mă în jos, Cristoase, ca vameşul mă rog strigând către Tine: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Făcând vrednicia sufletului meu roabă patimilor, m-am făcut ca un animal şi nu mă pot uita spre Tine, Preaînalte; ci plecându-mă în jos, Cristoase, ca vameşul mă rog strigând către Tine: Dumnezeule, milostiveşte-Te spre mine şi mă mântuieşte.
Apoi patru stihiri martirice, versul 3 (versul de rând al săptămânii).
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Mare este puterea Mucenicilor Tăi, Hristoase, că în morminte sunt și duhurile alungă; și au distrus puterea vrăjmașului, cu credința Treimii nevoindu-se pentru dreapta credință.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Prorocii, Apostolii lui Hristos și Mucenicii au învățat să fie lăudată Treimea cea de o Ființă și au luminat neamurile cele rătăcite, și părtași îngerilor au făcut pe fiii oamenilor.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Mucenicii Tăi, Doamne, cu credință întărindu-se, cu nădejdea încredințându-se și cu dragostea Crucii Tale sufletește unindu-se, au stricat tirania vrăjmașului și, dobândind cununile, se roagă cu cei fără de trupuri pentru sufletele noastre.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Mare este puterea Crucii Tale, Doamne, că s-a înfipt în loc și lucrează în lume; și a arătat din pescari apostoli și din păgâni mucenici, ca să se roage pentru sufletele noastre.
Apoi, patru stihiri din Minei, versul 8.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Preaînțeleptul Eupsihie, lovit fiind cu sabia, a umplut de rușine multă pe cugetătorul în deșert, cel ce se înălța cu trufia; și s-a numărat împreună cu oștile cele cerești bucurându-se. Cu ale cărui rugăciuni, Mântuitorule, dăruiește tuturor mare milă.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Eupsihie cel strălucit s-a făcut stâlp al Bisericii și turn neclintit al dreptei credințe și surpător al vrăjmașului, izvorând vindecări ca dintr-o fântână tuturor bolnavilor și celor ce aleargă la dânsul. Cu ale cărui rugăciuni, Milostive, dă tuturor mare milă.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Ca un crin bine mirosind tot cugetul, cu mirosurile cele dulci ale chinurilor tale, viteazule mucenice înțelepte, ai împuținat duhoarea înșelăciunii și ai luminat ca soarele până la marginile pământului, rugându-te să se dăruiască tuturor mântuire și mare milă.
Mărire… a celor adormiți, versul 3.
Toate cele omenești sunt deșertăciuni câte nu rămân după moarte! Nu ne rămâne bogăția, nu ne însoțește mărirea; că, venind moartea, toate acestea pier. Pentru aceasta, lui Hristos celui fără de moarte să-i strigăm: Pe aceștia ce s-au mutat de la noi odihnește-i, unde este locașul tuturor celor ce se veselesc!
Și acum... a Născătoarei, dogmatica vers 3.
Cum să nu ne mirăm de nașterea ta cea dumnezeiescă-omenească, cu totul cinstită? Că ispită de bărbat neluând, ceea ce ești cu totul fără prihană, ai născut fără de tată pe Fiul cu trup, pe Cel născut din Tatăl mai înainte de veci, fără de mamă. Care nici cum n-a răbdat schimbare, sau amestecare, sau despărțire, ci a păzit întreagă deosebirea celor două firi. Pentru aceasta, Maică Fecioară, Stăpână, pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele celor ce cu dreaptă credință te mărturisesc pe tine, Născătoare de Dumnezeu.
Terminându-se cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 4:
C.: Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif (Ps. 79,1).
Stih: Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase (Ps. 79,2).
Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif.
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (12,1-7), citire.
D.: Să luăm aminte.
După aceea a zis Domnul către Avram: «Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta Eu.
Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare,
Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului».
Deci a plecat Avram, cum îi zisese Domnul, şi s-a dus şi Lot cu el. Avram însă era de şaptezeci şi cinci de ani, când a ieşit din Haran.
Şi a luat Avram pe Sarai, femeia sa, pe Lot, fiul fratelui său, şi toate averile ce agonisiseră ei şi toţi oamenii, pe care-i aveau în Haran, şi au ieşit, ca să meargă în ţara Canaanului şi au ajuns în Canaan.
Apoi a străbătut Avram ţara aceasta de-a lungul până la locul numit Sichem, până la stejarul Mamvri. Pe atunci trăiau în ţara aceasta Canaaneii.
Acolo S-a arătat Domnul lui Avram şi i-a zis: «Ţara aceasta o voi da urmaşilor tăi». Şi a zidit Avram acolo un jertfelnic Domnului, Celui care i Se arătase.
Se cântă al doilea prohimen, vers 2:
C.: Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru (Ps. 80,la).
Stih: Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane (Ps. 80,2a)
Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru.
În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a terminat de cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:
Lumina lui Cristos luminează tuturor!
Apoi, spune: Înţelepciune.
Citeţul: De la Pilde (14,15-26), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi.
Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost.
Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte.
Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă.
Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi.
Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr.
Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce se îndură de sărmani e fericit.
Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.
Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă.
Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana celor nebuni este nebunia.
Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni.
Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor (acolo) un liman.
Şi cealaltă rânduială a Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
