Semnul Sfintei Cruci
Liturghia începe și se temină cu semnul Sfintei Cruci. Deasemenea, de-a lungul întregii celebrări suntem invitați să facem acest semn aunci când Sfânta Treime este pomenită. Îl mai facem în viața de zi cu zi atunci când trecem prin fața unei biserici sau în momentul rugăciunii personale și poate tocmai fiind un gest frecvent riscăm să pierdem din vedere sensul sau profund.
Sfânta Scriptură ne ajută să recuperăm eventualul sens pierdut. În convorbirea dintre Isus și Nicodim, Mântuitorul vorbește despre momentul în care Fiul omului va fi înălțat, făcând o paralelă cu gestul lui Moise de a înălța un șarpe de bronz în timpul dificil al trecerii prin deșert. Șarpele de bronz avea scopul de a-i vindeca de otrava șerpilor veninoși pe cei ce priveau înspre el. Isus folosește această imagine pentru a ne face să înțelegem că patima și moartea lui în Cruce ne vindecă de veninul diavolului. Care este acest venin? Este veninul neîncrederii în Dumnezeu, în cuvântul Lui și mai ales în iubirea Lui. Încă din Grădina Raiului, cel rău strecoară în inimile primilor oameni ideea că între ei și Dumnezeu există un fel de concurență și că Dumnezeu nu este un Tată iubitor, ci mai degrabă un tiran și un stăpân care încearcă să îi țină la distanță, împiedicându-le accesul la pomul cunoștinței binelui și răului.
În cel fel Isus ne vindecă de acest venin? Arătându-ne de pe Cruce adevăratul chip al Tatălui. În fața Crucii minciuna șarpelui se risipește deoarece dragostea lui Dumnezeu strălucește tuturor: din iubire pentru noi, Tatăl ceresc își jertfește Unicul Fiu. Din iubire pentru noi, în Isus, se coboară până la noi pentru a ne înălța până la El, făcându-ne “iarăși și iarăși” fii ai Lui.
De aceea, în timpul Sfintei Liturghii, celebrând misterul jertfei Mântuitorului sau în viața de zi cu zi, să ne facem semnul Sfintei Cruci ca o mărturisire și continuă aducere aminte a singurului lucru esențial din viața noastră: iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru noi.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
