Nu mi-am putut imagina că ascultând Evanghelia în timpul sfintei Liturghii, va începe drumul meu înspre credința catolică. Aceasta esta mărturisirea tinerei Sonam Shaikh, fiica unui musulman și a unei hinduse. Tânăra indiancă s-a născut la Calcuta pe data de 20 mai 1989 și și-a petrecut trei ani din copilărie în Nepal, acolo unde tatăl acesteia fusese transferat în interes de serviciu. A revenit în India în anul 1989, iar după absolvirea studiilor în econimie și comerț a obținut și o diplomă de studii postuniversitare în medicină și aviație.
Momentul “descoperirii” a avut loc în anul 2011, atunci când un coleg a invitat-o să participe la Sfântă Liturghie în Ajunul Crăciunului. Fata, care până la acel moment nu mai intrase într-o biserică, a simțit în acel moment că în interiorul său s-a schimbat ceva. Imediat am început să iubesc acest Dumnezeu puternic.
În continuare avem mărturia tinerei Sonam:
În anul 2011, am întâlnit un tânăr catolic, care m-a invitat să particip la Sfântă Liturghie în noaptea de Crăciun. În cei 22 de ani de viață, nu am intrat niciodată într-o biserică catolică, nu am participat niciodată la vreun oficiu liturgic și nu am știut mai nimic despre creștinism. Am acceptat fără ezitare invitația, gândindu-mă că voi participa la un eveniment socio-cultural.
Totul m-a fascinat. Am avut parte de o experiență minunată și magică. Am fost uimită și în același timp impresionată de procesiunea preoților îmbrăcați în alb.
În timpul ce continua Sfântă Liturghie, am fost luată prin surprindere de momentul în care preotul a început să citească povestea nașterii lui Cristos.(abia mai târziu am aflat de ce se numește Evanghelie).
Povestea auzită a fost dincolo de orice imaginație. Acest Dumnezeu este atât de puternic, încât mișcă totul prin Cuvântul lui. Puterea lui Dumnezeu a deslănțuit în mine o dorință imensă de a-L cunoaște și de a-L iubi. Pot spune cu mâna pe inimă că acel moment a fost cel în care în inimă mea s-a gravat primul pas în îmbrățișarea credinței creștine.
Nu mult mai târziu s-a născut dorința de a face parte din programul RCIA (Program de inițiere creștină pentru adulți), program care la început îl văzusem ca ceva foarte simplu. Credeam că vom învața să rostim rugăciuni și să citim Biblia, dar nu a fost așa.
Prin acest program mi-am dat seamă că pot împărtăși această experiență cu alții, iar prin devotamentul meu față de Dumnezeu pot deveni mai puternică.
Programul așa cum este el creat este format din următoarele părți:
1.Prima retragere din viața mea
Cu siguranță acesta a fost locul în care am învățat iubirea și am simțit dragostea contiună a lui Isus față de om. El a fost umilit, a suferit și a vărsat sânge pentru mântuirea întregii lumi. Prin acestă mărturie vie, noi toți care făceam parte din acest program am învățat să fim mai iertători, și să avem compasiune față de nevoiași.
Am învățat să fiu mai aproape de Dumnezeu și de familie, prieteni, vecini și de oricare altă persoană și pot spune că văd și aud într-un mod diferit viața, că urmare a lecturilor și reflecțiilor mele asupra Scripturii.
2. Ritualul de admitere
Acesta a fost al doilea ritual la care am participat în Biserică. Am fost îndrumată treptat în aspectele religiei catolice și în practicile sale. Încet, încet am înțeles ce însemnă Dumnezeu pentru mine și cum devin pe zi ce trece mai puternică, datorită Lui.
Când m-am văzut în față altarului pentru prima dată, am simțit în suflet un seniment unic, superior oricărei plăceri la care ființă umană poată să ia parte vreodată. Am fost atât de fericită și de entuziasmată să văd că toți cei din parohie se rugau pentru noi.
3. Alegerea
Ritualul alegerii precede primirea Sacramentelor de inițiere. Acest ritual încheie perioada catecumenatului și coincide cu prima duminică a postului Mare, în prezența episcopului. El scrie numele noastre în cartea celor aleși.
4. Spălarea picioarelor, momentul care mi-a făcut inimă să salte de bucurie
Întregul ritualul m-a făcut să apreciez ceea ce sunt și ceea ce am, rămânând în același timp umilă. În timp ce picioarele îmi erau spălate și sărutate aveam ochii în lacrimi. Acum, uitându-mă în spate pot spune că mă rog pentru ca după botez, toți cei care am urmat acest drum să rămânem devotați lui Cristos, Domnul nostru pentru că doar abandonându-ne credinței, El ne dăruiește viața adevărată.
Traducere: Orian Remus Anghel
