A doua săptămână a Postului Mare,
la Liturghia Înaintesfințitelor,
Miercuri seara (Joi), 24 martie 2016.
Cuviosul Zaharia (+ 273).
Psalmul 140, versetele 1 şi 2, pe versul 1, propriu-zis. (Aşa cum spune Triodul).
Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă! Ia aminte la versul rugăciunii mele, când strig către Tine (Ps 140,1), auzi-mă, Doamne!
Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta. Ridicarea mâinilor mele, ardere de seară (Ps 140,2). Auzi-mă, Doamne!
Se pun Stihirile pe 10 (totdeauna la Liturghia Înaintesfinţitelor se pun stihurile şi stihirile pe 10).
Stihira zilei, de două ori, pe versul 1 propriu-zis..
Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău (Ps 141,7a).
Postul cel sufletesc primindu-l, fraţilor, cu limba să nu grăiţi cele înşelătoare, nici să puneţi împiedicare fratelui spre sminteală; ci cu pocăinţa luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Cristos: Iartă-ne nouă greşelile noastre, ca un Iubitor de oameni.
Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie (Ps 141,7b).
Postul cel sufletesc primindu-l, fraţilor, cu limba să nu grăiţi cele înşelătoare, nici să puneţi împiedicare fratelui spre sminteală; ci cu pocăinţa luminându-ne făclia sufletului, cu lacrimi să strigăm lui Cristos: Iartă-ne nouă greşelile noastre, ca un Iubitor de oameni.
Apoi, stihira martirică, pe versul 1.
Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! (Ps 129,1).
Prealăudaţilor mucenici, pe voi pământul nu v-a acoperit, ci cerul v-a primit; deschisu-s-au vouă uşile raiului, şi înăuntru fiind de lemnul vieţii vă îndulciţi. Lui Cristos rugaţi-vă să dăruiască sufletelor noastre pace şi mare milă.
Apoi 2 stihiri podobnice, vers 3.
Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele (Ps 129,2).
Cu rugăciunile dumnezeieştilor apostoli, Doamne, învredniceşte-ne pe noi să săvârşim bine vremea postului, întru umilinţa gândului, ca un îndurat; ca mântuindu-ne, toţi să Te preamărim pe Tine.
Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea (Ps 129,3-4).
Mare şi înfricoşătoare este venirea Ta, Doamne, întru care şezând va să faci judecată dreaptă. Deci să nu mă judeci pe mine cel osândit; ci ca unui Dumnezeu să-Ţi fie milă de mine; pentru rugăciunile cele bineprimite ale apostolilor Tăi.
Altă stihiră podobnică, vers 6.
Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău, sperat-a sufletul meu în Domnul (Ps 129,5-6a).
Apostoli ai lui Cristos, luminătorii pământenilor, vistieriile care aţi îmbogăţit lumea cu preaînţeleaptă cunoştinţa Dumnezeului nostru, mântuiţi de supărări pe cei ce vă laudă pe voi, cu sfintele voastre rugăciuni, şi ne îndrumaţi vremea postului, păstrându-ne viaţa în pace şi cu tărie; ca ajungând cu bună plăcere la patima lui Cristos, cu îndrăznire să aducem cântări Dumnezeului nostru.
Apoi, 4 stihiri din Minei, vers 4.
Stih: Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel în Domnul (Ps 129,6b).
Taina cea ascunsă și de îngeri neștiută, lui Gavriil arhanghelul se încredințează. Și acum va veni la tine, ceea ce singură ești nestricată și porumbiță frumoasă, chemarea din nou a neamului omenesc, și-ți va striga ție: Bucură-te! Pregătește-te prin cuvânt să primești în sânurile tale pe Dumnezeu-Cuvântul.
Stih: Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El; şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui (Ps 129,7-8).
Taina cea ascunsă și de îngeri neștiută, lui Gavriil arhanghelul se încredințează. Și acum va veni la tine, ceea ce singură ești nestricată și porumbiță frumoasă, chemarea din nou a neamului omenesc, și-ți va striga ție: Bucură-te! Pregătește-te prin cuvânt să primești în sânurile tale pe Dumnezeu-Cuvântul.
Stih: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile, lăudaţi-L toate popoarele! (Ps 116,1).
Palat purtător de lumină
Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac (Ps 116,2).
Mărire…, Şi acum…, a Născătoarei de Dumnezeu, vers 1.
Dacă a văzut pe cruce pe Mieluşelul său, neavând chip, nici frumuseţe, mieluşeaua şi stăpâna, tânguindu-se, a strigat: Vai mie! Unde ţi-a apus frumuseţea, preadulcele meu Fiu? Unde este înfăţişarea Ta cea buna? Unde este darul care strălucea din chipul Tău, Fiul meu cel preaiubit?
Terminânduse cântarea imnului Lumină lină…, preotul din Sfintele Uși, zice:
P.: Să luăm aminte. Pace tuturor.
C.: Și spiritului Tău.
P.: Înțelepciune. Să luîm aminte.
Se cântă prohimenul zilei, vers 6:
Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor (Ps 31,12a).
Stih: Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele (Ps 31,1).
Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor .
D.: Înţelepciune.
C.: De la Facere (4,16-24), citire.
D.: Să luăm aminte.
Şi s-a dus Cain de la faţa lui Dumnezeu şi a locuit în ţinutul Nod, la răsărit de Eden.
După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh. Apoi a zidit Cain o cetate şi a numit-o, după numele fiului său, Enoh.
Iar lui Enoh i s-a născut Irad; lui Irad i s-a născut Maleleil; lui Maleleil i s-a născut Matusal, iar lui Matusal i s-a născut Lameh.
Lameh şi-a luat două femei: numele uneia era Ada şi numele celeilalte era Sela.
Ada a născut pe Iabal; acesta a fost tatăl celor ce trăiesc în corturi, la turme.
Fratele lui se numea Iubal; acesta este tatăl tuturor celor ce cântă din chitară şi din cimpoi.
Sela a născut şi ea pe Tubalcain, care a fost făurar de unelte de aramă şi de fier. Şi sora lui se chema Noema.
Şi a zis Lameh către femeile sale: "Ada şi Sela, ascultaţi glasul meu! Femeile lui Lameh, luaţi aminte la cuvintele mele: Am ucis un om pentru rana mea şi un tânăr pentru vânătaia mea.
Dacă pentru Cain va fi răzbunarea de şapte ori, apoi pentru Lameh de şaptezeci de ori câte şapte!"
Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set, pentru că şi-a zis: "Mi-a dat Dumnezeu alt fiu în locul lui Abel, pe care l-a ucis Cain”.
Lui Set de asemenea i s-a născut un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii a chema numele Domnului Dumnezeu.
Se cântă al doilea prohimen, vers 1:
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine (Ps 32,21).
Stih: Bucuraţi-vă drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă (Ps 32,1).
Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
În timp ce se cântă prohimenul, preotul primeşte lumânarea (sau sfeşnicul cu lumânarea) şi cădelniţa, şi stă în faţa Sfintei Mese. După ce s-a cântat prohimenul şi stihul, preotul spune cu glas înalt, făcând cruce cu lumânarea:
Înţelepciune. Drepţi!
Şi întorcându-se spre popor, face cruce cu lumânarea, spunând:
Lumina lui Hristos luminează tuturor!
Apoi, spune: Înţelepciune.
Citeţul: De la Pilde (5,15-23 şi 6,1-3a), citire:
Preotul: Să luăm aminte.
Fiule, bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău.
Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe.
Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe.
Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze.
Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute?
Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui.
Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat.
El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri.
Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul,
Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale.
Fă dar, fiul meu, aceasta: o, mântuieşte-te.
Apoi, celelalte ale Liturghiei Înaintesfinţitelor.
Text pregătit de Pr. Ioan Fărcaș
