de Sebastian Campos
Înainte de a începe să dezvoltăm orice idee, trebuie să precizăm faptul că nimeni nu pretinde că are credință ca și cum ar fi vorba despre un hobby sau despre o distracție. Mulți consideră că lucrurile legate de credință sunt plictisitoare și demodate. Un exemplu tipic în acest sens îl oferă acele persoane atunci când spun „Liturghia este plictisitoare”, iar întrebarea care ne vine imediat în minte este „Cine a spus că Liturghia servește drept divertisment?” - pentru acest lucru există cinematograful.
Cu toate acestea, credința și viața merg incontestabil mână în mână, iar petrecerea clipelor plăcute din viață (chiar și de natură spirituală) este necesară. De fapt, timpul dedicat activităților de recreere, odihnă și timp liber, este esențial pentru o bună sănătate mentală și spirituală, altfel persoanele pot risca să devină mâhnite.
În acest sens, pentru catolici există două moduri de a se privi: din exterior și din interior. Mulți dintre aceia care sunt „în afară”, ne privesc ca pe niște persoane plictisitoare, statice, cu practici medievale. Noi (cei care avem credință) ne trăim catolicismul ca și cum ar fi ceva plictisitor și plin de restricții; ne uităm la lucrurile pe care le-am putea face „în lume” cu o oarecare nostalgie, ca și cum ar fi fost ceva care ne-a fost luat.
A fi catolic însă, este mai degrabă sinonim cu bucuria și cu sărbătoarea. Această bucurie se poate vedea în lucrurile pe care le facem și în faptul că suntem bine. Și când vorbim despre faptul că ne simțim bine nu ne referim la ceea ce vinde lumea. A crede că doar acest lucru este distracție, ne face să ne îndoim de alegerile noastre de credință și de bucuria pe care o găsim.
Pentru toate acestea dorim să oferim o galerie pentru a înțelege mai bine de ce noi catolicii suntem departe de a fi plictisitori; mai degrabă, suntem chemați să nu fim.
1. Bucuria noastră este circumstanțială
Și acest lucru reprezintă o mare ușurare, deoarece dacă bucuria ar depinde doar de tot ceea ce facem, ceea ce este distractiv, am fi pierduți și cufundați într-o frustrare constantă. Bucuria noastră constă în faptul că suntem iubiți, că suntem creați de Dumnezeu, iar acest lucru este mult mai important decât slăbiciunile noastre.
2. Suntem chemați să fim autentici
Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, cu virtuțile noastre și cu slăbiciunile noastre. A fi cine suntem ne dă cu adevărat o libertate imensă, care ne umple de bucurie și ne permite să înfruntăm viața într-un mod mai încrezător și fericit.
3. Nota a fost deja achitată!
Imaginați-vă că luați masa într-un local foarte scump și brusc se apropie chelnerul și vă spune că nota a fost deja plătită, nu mai trebuie să plătiți nimic, deoarece cineva a plătit pentru dumnevoastră. Trăim în bucurie deoarece nota noastră a fost ștearsă de către Isus, nu pentru a profita de acest lucru și a continua să cerem lucruri, ci pentru a avea pacea pe care, în ciuda a ceea ce am făcut, este cineva care s-a jertfit pe cruce pentru noi, dându-ne certitudinea faptului că nu sunt datorii de plătit.
4. Comunitatea ne susține fragilitățile
Trăim într-o comunitate cu oameni care cred în lucrurile în care credem noi și au aceleași speranțe ca și ale noastre. Ei sunt aceia care ne susțin fragilitățile, se bucură împreună cu noi în momentele de bucurie și ne însoțesc în viață, umplându-o cu iubire.
5. Suntem chemați să fim asemenea copiilor
A fi ca niște copii, nu presupune un comportament copilăresc sau imatur. Înseamnă să acționăm cu libertate, să ne punem deoparte teama și prejudecățiile și să acționăm din iubire, căutând fericirea.
6. Trăim cu bucuria de a fi copiii lui Dumnezeu
Nimic nu ne liniștește mai mult decât să știm că ne așteaptă o casă, că Tatăl ne-a rezervat un loc pentru sfârșitul zilelor noastre, și că acel Tată este creatorul a toate. Acest lucru ne dă cu siguranță o bucurie imposibil de măsurat.
7. Căutăm activități care ne îmbogățesc interioritatea
Putem să trăim acea bucurie profundă care izvorăște din inimile noastre și să încercăm să ne hrănim sufletele cu singurul lucru care ar putea să le sature: iubirea lui Dumnezeu.
8. Avem întotdeauna nevoie de a duce vestea cea bună
Când cineva ne dă o veste bună, este binevenit. O veste bună este întotdeauna și împărtășirea Evangheliei. Aceasta ne dă speranță, mângâiere, ne umple sufletul de pace și ne comunică viața. Vederea feței luminate a speranței reprezintă bucuria noastră.
9. Ne recunoaștem iubiți la infinit
Înțelegem faptul că viața și existența noastră sunt dorite de Dumnezeu, că nu suntem o coincidență, iar întreaga noastră ființă este iubită. Această certitudine ne oferă un nou mod de a privi viața, deoarece aceasta are un sens: cuiva îi pasă de noi și își dorește ceea ce este mai bun pentru noi.
10. Avem marjă de eroare și putem reîncerca
Nu este o invitație pentru a face greșeli în mod deliberat, ci pentru a ști că suntem iertați. A știi că cel care ne judecă este Dumnezeul Milostivirii și al Iubirii, ne permite să abordăm eroarea și fragilitatea cu speranță. A fi copiii iubiți ai lui Dumnezeu este ceva ce nu vom pierde, pentru că suntem iertați și acceptați în mod continuu în inima lui Dumnezeu, chiar și atunci când nu facem lucrurile cel mai bine.
Traducere: Liviu Ursu
