Zăpezile viscolului cad deasupra capitalei națiunii, acoperind orașul cu o pătură înghețată, care ar putea atinge între 60 și 90 de cm până în dimineața următoare. Dar, pentru puțin timp, cea de-a 43-a ediție a Marșului anual pentru Viață a adus puțină căldură interioară orașului.
Numeroși oratori au menționat viscolul, care ar putea acoperi Washingtonul cu până la 5 cm de zăpadă pe oră.
„Mă inspiră să vă văd pe toți aici, în ciuda acestui Harmagheddon de zăpadă”, a afirmat optimist oratorul principal, Carly Fiorina, fostul director general la Hewlett-Packard și candidat republican la alegerile prezidenţiale din 2016.
Aluziile cu privire la vreme au început deja cu primul orator, directorul Marșului pentru viață Patrick Kelly, care a lăudat susținătorii perseverenți ai marșului, hotărâți „să vă faceți vocea auzită, când un viscol năprasnic cade asupra Washingtonului.”
Jeanne Mancini, președinta Fondului Educațional și de Apărare a Marșului pentru Viață, a întrebat mulțimea înfrigurată: „Îi este cuiva frig?” A fost întâmpinată de un cor unanim de susținători, care strigau „Nu!”
„Puțină zăpadă nu a reușit să vă țină departe, așa-i?”, s-a adresat ea în continuare participanților fermi, pe jumătate înghețați.
Deși poliția din Washington D.C. nu mai consemnează numărul de participanți, mai mulți observatori au afirmat, că la Marșul pentru Viață din 2016 a venit doar jumătate din numărul de persoane spre deosebire de predecesorul său, vremea jucând un rol important.
Dar cei care au venit au însuflețit după-amiaza.
După muzica introductivă și jurământul de credință, marșul a început cu o rugăciune oferită de mitropolitul Evangelos al Bisericii Greco-Catolice. I s-au alăturat episcopi din Ucraina, Antiohia și episcopi ai Bisericii Ortodoxe din America, dar și episcopi romano-catolici – și Congregația Călugărițelor pentru Sărmani, care cer ca administrația Obama să nu le oblige să-și încalce conștiința cu privire la problema contracepției.
Ulterior, Jim Daly de la organizația Focus on the Family a mulțumit „comunității catolice” pentru „deschiderea drumului” în lupta pentru viață. „A durat ceva timp să ne alăturăm echipei, dar suntem cu voi,” a afirmat el.
Tema de anul acesta – „Pro-viață și pro-femei – acestea merg mână în mână” – a fost evidentă, întrucât oratorii au discutat mult despre recuperarea cârmei protestelor în masă din trecut, pornind de la femeile care au luptat pentru drepturile de vot și ajungând până la susținătorii dreptului civil.
Patrick Kelly, președintele Marșului pentru Viață, a afirmat că marșul este „mișcarea importantă pentru drepturile omului în secolul 21”.
Chris Smith, congresman și reprezentant al statului New Jersey, a enumerat victorii legislative pro-viață – aproximativ 282 de legi de protecție a vieții și de restricție a avorturilor începând cu anul 2010 – și a afirmat: „Într-o bună zi, curând, America îi va proteja pe cei mai slabi și pe cei mai vulnerabili. Și va rămâne în eternitate faptul că, fiecare dintre voi va fi jucat un rol crucial în lupta importantă pentru drepturile omului.”
De asemenea, numeroși oratori au încercat să îndrepte înțelesul titlului de „feminist”.
Sue Ellen Browder, fost redactor la revista Cosmopolitan, a afirmat că odată „am promovat avortul drept drum regal spre putere.” Dar acum, ea a spus participanţilor că „voi – nu Planned Parenthood, nu organizația NARAL Pro-Choice America – reprezentați mișcarea autentică a femeilor din secolul 21!”
„Noi suntem noii feminiști ai secolului 21”, a afirmat ea. „Nu ne este teamă și nu plecăm nicăieri.”
Și candidatul republican la alegerile prezidenţiale din 2016, Carly Fiorina, a afirmat că elitele progresiste seculare „au denaturat feminismul, transformându-l într-o ideologie politică cu inclinații de stânga, în care femeile sunt pornite împotriva bărbaților și folosite ca arme politice pentru a câștiga alegerile.”
Feminismul duce la lucruri mai rele, nu contribuie doar la politicile de divizare și polarizare. Rănește, și uneori omoară, femei, afirmă Jeanne Monahan-Mancini, președinta Marșului pentru Viață.
„Avortul nu este benefic pentru femei, nici din punct de vedere psihologic, nici din punct de vedere fizic,” a afirmat Mancini. Numeroase studii arată că femeile care au făcut un avort au un risc mai mare să nască prematur în viitor și un avort nereușit poate cauza infertilitate.
Și uneori lasă în urmă femei libere, moarte pe masa de operație, cum a fost cazul lui Holly Patterson, în vârstă de 18 ani, care „a murit în urma unui avort ‚sigur, legal într-una din clinicile Planned Parenthood”.
Sau este posibil ca sentimentul de vinovăție după avort să lase în urmă femei moarte sau rănite. Jewels Green, o femeie care a făcut un avort și care a început apoi să lucreze în industria avorturilor în Pennsylvania, își amintește cum a încercat să se sinucidă la câteva săptămâni după avort. „Am stat o lună într-o secție de psihiatrie pentru a-mi reveni”, a afirmat ea, fiind susținută de campania Silent No More Awareness Campaign.
„Îmi doresc ca nicio altă femeie să nu treacă prin asta,”, a spus Mancini în discursul ei. „Adevărul este că pro-viață este pro-femei, iar din acest motiv participăm la marș”.
Numeroși oratori au respins așa-zisul „război împotriva femeilor”, remarcând procentul mare de femei care aleg, prețuiesc și susțin viața.
Senatorul Joni Ernst, reprezentant al statului Iowa, a afirmat că ea ar „respinge” conceptul cum că politicile pro-viață „constituie un război împotriva femeilor”.
„Le voi aminti că sunt o femeie și am fost în război,” a afirmat Ernst, veterană, „și, vreau să mă fac înțeleasă, acesta nu este un război împotriva femeilor.”
Anul acesta, marșul a scos în evidență legislatori pro-viață de sex feminin – precum Ernst, Virginia Foxx, Vicky Hartzler, Marsha Blackburn, și multe altele – și acestea au scos în evidență alte evenimente ale marșului pentru viață din Canada, Irlanda, Italia, Peru și Mexic.
Ei speră că marșul acoperit de nămeți de anul acesta va aprinde un foc, care se va răspândi în toată lumea.