Cuvânt plăcut să-mi izvorească din inimă:
Voi proclama Împăratului cântarea mea,
Limba îmi este ca pana scriitorului iscusit.
Tu eşti cel mai frumos dintre fiii oamenilor,
Pe buzele tale s-a revărsat harul,
Pentru aceasta, Dumnezeu te-a binecuvântat pe veci.
Viteazule, încinge la brâul tău sabia,
Măreţia şi mândria
Şi înaintează triumfător.
Încalecă pentru a apăra adevărul,
Blândeţea şi dreptatea.
Dreapta ta să-ţi descopere minuni.
Săgeţile tale sunt ascuţite – sub tine cad popoarele –
Lovesc în inimă pe duşmanii Împăratului.
Tronul Tău, Dumnezeule, dăinuieşte pentru totdeauna,
Sceptru de dreptate este sceptrul împărăţiei Tale.
Iubeşti dreptatea şi urăşti fărădelegea:
Dumnezeu, Dumnezeul tău, te-a consacrat
Cu uleiul bucuriei, mai mult decât pe prietenii tăi.
Smirnă şi aloe îmbălsămează veşmintele tale;
Din palate de fildeş să se audă şi să te înveselească cântări de alăută;
Fiice de împăraţi printre predilectele tale;
La dreapta ta stă Împărăteasa, îmbrăcată în aur de Ofir.
Ascultă, fiică, priveşte şi deschide-ţi urechea:
Uită-ţi poporul şi casa părintească;
Împăratul este îndrăgostit de frumuseţea ta.
El este domnul tău: onorează-l.
Locuitorii Tirului aduc daruri,
Cei mai bogaţi ai poporului caută să-ţi facă pe plac.
Intră fiica Împăratului: o splendoare!
Veşmântul său este ţesut cu aur.
E condusă în faţa Împăratului în ţesături preţioase,
În urma ei vin fecioare, însoţitoarele sale:
Îţi sunt prezentate;
Aduse în veselie şi bucurie,
Sunt prezentate în palatul Împăratului.
Părinţilor tăi le vor urma fii tăi;
Îi vei face căpetenii peste întreg pământul.
Voi aminti numele tău tuturor generaţiilor;
Astfel, popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.
Cuvânt plăcut să-mi izvorească din inimă Începutul psalmului 44 a fost interpretat de sfinţii Părinţi ai Bisericii în cheie cristologică, considerând că prin aceste cuvinte se exprimă naşterea Fiului de către Tatăl dumnezeiesc din veşnicie, versurile imediat următoare reflectând raporturile din Preasfânta Treime: ca anunţ al instruirii Fiului (voi proclama Împăratului) şi ca lucrarea Sfântului Spirit (pana scriitorului iscusit).
Psalmul priveşte spre Mesia, descriind şi celebrând nunta Împăratului Solomon cu fiica Regelui Tirului.
Viteazule, încinge la brâul tău sabia. Imaginea sabiei care este evocată în acest verset ne face să ne gândim la cuvintele lui Cristos, care spune că a venit să aducă pe pământ sabia (cf. Mt 10,34), iar Origen lămureşte însemnătatea acesteia în logica mântuirii: “Sabia separă sufletul de păcat şi spiritul de ignoranţă. Prin ea se crează omul nou”.
Ascultă, fiică, priveşte şi deschide-ţi urechea: uită-ţi poporul şi casa părintească: Versetul face referinţă la puterea credinţei care vine din auzit, din ascultat (cf. Rom 10,17 fides ex auditu) şi care îl împinge pe ucenic să se depărteze de orice ar putea să îl îndepărteze de Domnul cel iubit. Este o amintire a istoriei patriarhul Avraam care la chemarea lui Dumnezeu şi-a lăsat pământul şi casa părintească punându-se la drum, cu încredere deplină, către un loc care îi va fi arătat de sus şi în care se vor împlini făgăduinţele făcute (cf. Fac 12,1-3).
