Azi, 16 decembrie 2015, părintele Nicolae Jidveian, cel mai în vârstă dintre preoţii Arhiepiscopiei de Blaj, a trecut la cele veşnice, la vârsta de 102 ani, împărtăşit cu sfintele Taine.
Părintele Nicolae s-a născut în data de 25 iunie 1913, în localitatea Sântămărie, jud. Alba, ca fiu al lui Nicolae, ţăran, şi al Veronicăi, ultimul din cinci fraţi. A urmat trei clase primare în satul natal, iar a patra în Blaj. A urmat Liceul Sf. Vasile cel Mare în Blaj, iar apoi a studiat teologia la Blaj între anii 1936-1940. S-a căsătorit cu Morar Cornelia, fiica parohului din parohia Pintic-Teaca, jud. Bistriţa-Năsăud. A fost hirotonit preot în 26 februarie 1941, de PS Vasile Aftenie, în Bucureşti. În 28 februarie 1941 a fost numit administrator parohial al parohiei greco-catolice Câmpulung, districtul protopopesc bucovinean. După trei ani, în 26 august 1944 a fost numit administrator parohial în Valea-Gălzii, districtul protopopesc al Alba Iuliei. În 12 noiembrie 1945 a fost numit administrator parohial în parohia Vesăuş, jud. Alba.
În 10 octombrie 1948, fiind dezlănţuită prigoana împotriva Bisericii şi, fiind urmărit, primarul din Vesăuş – care figura ca şi comunist – l-a luat la el acasă. După câtva timp a trebuit să îl ducă la o rudenie a lui în comuna Crăieşti. La acea rudenie a primarului, Pr. Nicolae stătea noaptea în grajdul cu animalele iar ziua în şură pe fân. Întrucât începea iarna, părintele a plecat într-o noapte, pe jos, peste hotar, pe trasee pe unde nu circula nimeni, la sora sa Veronica, din Sântămărie. Aşa a început iarna anului 1948. Ziua stătea în grajdul cu animalele, iar noaptea dormea pe grajd într-un pat făcut în fân sub acoperişul cu ţigle. Aici a rămas o iarnă şi o vară. Dar Securitatea, care folosea mijloace diabolice, a arestat-o pe soţia părintelui, ţinând-o întreaga noapte în arestul Securităţii din Blaj. Atunci, în situaţia dată, părintele s-a dus şi s-a predat Securităţii, iar pe soţia sa au eliberat-o şi s-a întors acasă. Părintele a fost apoi judecat şi a executat şase luni de închisoare la Sibiu, după care a fost eliberat. Şi-a căutat un serviciu, dar nimeni nu vroia să angajeze un fost deţinut. Până la urmă, a fost angajat la săpat pământ apoi arzător la fabrica de cărămidă de la Cetatea de Baltă. În anul 1988 i-a murit soţia (născută în 1923), cu care a avut patru copii: Maria-Monica, Nicolae, Ileana-Marcela şi Ioan, ultimul fiind preot în Aţintiş, jud. Mureş.
După ieşirea Bisericii din clandestinitate, părintele Jidveian a fost numit – de către IPSS Alexandru Todea – ca vicar general al Mitropoliei din Blaj; în această funcţie, deşi IPSS Alexandru încă locuia la Reghin, castelul mitropolitan fiind în renovare, Pr. Nicolae a reorganizat administraţia mitropolitană, a reluat şi menţinut contactul cu preoţii, a menţinut relaţiile cu alte instituţii bisericeşti şi civile.
De mulţi ani s-a retras, continuând acasă, în Blaj, str. Crişan nr. 2, – alături de familie – viaţa de rugăciune şi de închinare Domnului. Ca fire, cred că întotdeauna părintele Nicolae a fost un om drept, chiar scrupulos şi rigid uneori, cu o formaţie tipic manualistă şi ordonată, dar întotdeauna cu inima plină de o dragoste ziditoare.
Ceremonia înmormântării va avea loc vineri, la ora 13.00, în Catedrala Mitropolitană din Blaj.
Dumnezeu să-i facă robului Său parte cu drepţii în Împărăţia Sa!
Pr. Anton Rus
