Cuminecarea
Ceea ce mâncăm devine parte din noi. Hrana ne transferă energia ei și viața poate astfel continua. De aceea mulțumim lui Dumnezeu pentru pâinea de fiecare zi, și implicit pentru posibilitatea existenței pe acest pământ. Deoarece omul nu este numai trup ci și suflet, viața lui nu se limitează doar la lumea în care trăiește, ci se extinde la o realitate spirituală pe care o putem contempla încă de la momentul botezului. Atunci omul se naște nu doar la această viață ci și la viața veșnică; este îmbrăcat nu doar în haine albe, noi, ci și cu o haină sufletească de fiu al lui Dumnezeu. Născut la o nouă existență, primește deasemenea o hrană specială, potrivită staturii sale spirituale: Trupul lui Cristos. Până la sfârșitul vieții terestre, omul are astfel în Sfânta Liturghie un Banchet Ceresc, primind Sfânta Cuminecare ce este menită să îl întărească în pelerinajul său pe acest pământ. De aceea, după ce preotul frânge pe altar Trupul Domnului, îl oferă drept hrană spirituală tuturor credincioșilor. Isus intră în viața noastră, se amestecă cu trupul și sângele nostru, iar noi devenim tot mai mult, cu fiecare cuminecare, fii și fiice ale lui Dumnezeu.
Rugăciunea pe care o recităm înainte de acest moment solemn este următoarea: Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu, Care ai venit în lume să-i mântuieşti pe cei păcătoşi, intre care cel dintâi sunt eu. Cred că ce iau este cu adevarat Însuşi preacurat Trupul Tău şi Însuşi preacinstit Sângele Tău. Deci mă rog Ţie, miluieşte-mă, şi-mi iartă greşelile mele cele de voie şi cele fără de voie, pe care le-am facut cu cuvântul sau cu lucrul, cu ştiinţă şi cu neştiinţă si mă învredniceşte fără de osândă să mă împărtăşesc cu preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin. Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiule al lui Dumnezeu, părtaş primeşte-mă, că nu voi spune dusmanilor Tăi taina Ta, nici sărutare Îţi voi da ca Iuda; ci ca tâlharul, mărturisesc Ţie: pomeneşte-mă, Doamne, întru Împărăţia Ta. Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie împărtăşirea cu sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului şi a trupului meu. Amin
E întâi de toate o mărturisire de credință în Cristos, Mântuitorul nostru și simultan o mărturisire a condiției noastre de păcătoși; de aceea ne cerem iertare pentru toate greșelile. Apropiindu-ne de Isus ne îndepărtăm de imaginea fățarnică, falsă, a lui Iuda și ne identificăm în atitudinea umilă a tâlharului care de pe cruce cere îndurare. Suntem cu totul nevrednici de un asemenea mare Dar pe care Dumnezeu ni-l face și recunoaștem acest lucru cerând ajutorul Domnului pentru a primi vindecarea sufletului și a trupului, adică înnoirea întregii noastre ființe.
Atitudinea exprimată de această rugăciune își găsește împlinirea în sacramentul iertării păcatelor. El ne pregătește cel mai bine pentru primirea Trupului și Sângelui lui Cristos. Acolo, în genunchi în fața celui ce-l închipuiește pe însuși Cristos, primim semnul vizibil al iertării Cerului în momentul în care preotul rostind formula de dezlegare, ne redă demnitatea de fii, pierdută pe cărările acestei lumi.
PS Claudiu
Episcopul Curiei
