În inima păcătosului revolta îşi spune cuvântul;
În sufletul său, nu există frica de Dumnezeu.
În ochii săi, păcatul e atât de seducător
Că nu-şi dă seama de răutatea lui, nici nu-l urăşte.
Cuvintele sale sunt răutate şi vicleşug,
Refuză să-nţeleagă şi să împlinească binele.
Urzeşte răutatea în aşternutul său,
Stăruieşte pe căile cele care nu sunt bune,
Nu respinge răul.
Doamne, precum cerul este iubirea Ta
Şi fidelitatea Ta până la nori,
Dreptatea Ta este ca cei mai înalţi munţi,
Judecata Ta ca o prăpastie adâncă:
Doamne, Tu vei salva oameni şi animale.
Cât de preţioasă este iubirea Ta, Dumnezeule!
Oamenii se adăpostesc sub acoperământul aripilor Tale.
Se satură din belşugul casei Tale:
Tu îi adăpi la izvorul desfătărilor Tale.
În Tine este izvorul vieţii,
Cu lumina Ta vom vedea lumina.
Revarsă-Ţi dragostea celor ce te recunosc pe Tine
Şi dreptatea Ta asupra celor drepţi la inimă.
Să nu mă ajungă piciorul celor îngâmfaţi
Şi să nu mă zdrobească mâna răufăcătorilor.
Au căzut cei ce lucrează fărădelegea:
Au fost doborâţi şi nu se vor mai putea ridica.
Psalmul 35 începe prezentând întunericul care locuieşte în inima omului rău. Din gândurile pe care acesta le nutreşte, orice om de bună credinţă îşi poate face o imagine a acestui tip de persoană. Psalmistul îşi dă seama că singura scăpare în faţa unui asemenea răufăcător este mâna atotputernică a Domnului şi harul Său. Sfântul Atanasiu spune că omul rău: “a decis deja să se dedea păcatului şi îndepărtează de la sine, în mod voit, frica de Dumnezeu, primind apoi, tot în mod voluntar, răul”.
Cât de preţioasă este iubirea Ta, Dumnezeule! Oamenii se adăpostesc sub acoperământul aripilor Tale. Sfântul Ciril al Alexandriei spune despre acest verset că are legătura cu viaţa Mântuitorului: “În anii petrecuţi de Isus pe pământ, atât de mult s-a acumulat milostivirea lui Dumnezeu încât toţi oamenii se găsesc acum sub aripile sale”.
Au căzut cei ce lucrează fărădelegea: au fost doborâţi şi nu se vor mai putea ridica. Sfântul Bernard: “Nu vrei să fii aruncat la pământ? Fugi de orgoliu. Din cauza lui au căzut diavolii şi îngerii (…) Dacă un picior leneş nu e în stare să urce treptele adevărului, e totuşi mai acceptabil decât unul care nu e în stare să rămână în adevăr”.
