A interpreta greșit binele pe care îl fac ceilalți, a calomnia din invidie, a întinde curse pentru a-i face să cadă, sunt lucruri care nu vin de la Dumnezeu ci de la diavol. Comentând evanghelia zilei, din ritul roman sau latin, papa Francisc a vorbit la predica Sfintei Liturghii celebrată vineri dimineață, în capela Casei Sf. Marta, despre importanța discernământului și a îndemnat la examinarea frecventă a conștiinței. Creștinul, a spus Pontiful, trebuie să fie foarte atent în privința ispitelor, pentru că deseori diavolul se prezintă de o manieră educată și nu e ușor să deosebești ce vine de la Dumnezeu și ce vine de la cel rău.
La Evanghelia Sfintei Liturghii de vineri (Lc 11,15-26) se vorbește despre Isus care îi alungă pe diavoli, face binele, stă între oamenii care îl ascultă și recunosc autoritatea sa. Cu toate acestea, a notat papa Francisc, unii dintre ei îndreaptă asupra lui Isus o acuzație:
• «Era un alt grup de persoane care nu țineau la El și căutau întotdeauna să interpreteze cuvintele lui Isus și atitudinea lui într-un mod diferit, împotriva lui Isus. Unii din invidie, alții din rigiditate doctrinală, alții pentru că se temeau că vor veni romanii și vor face un măcel; pentru multe motive căutau să îndepărteze poporul de autoritatea lui Isus chiar și prin calomnie, ca în acest caz. ”El – spuneau aceștia – îi alungă pe diavoli cu ajutorul lui Beelzebul. Este un îndrăcit. Face farmece, este un vrăjitor”. Și continuau să-l pună la încercare, îi puneau în cale o capcană ca să-l facă să cadă”.
Pontiful a îndemnat la discernământ și veghere. ”A ști să discerni situațiile”: ceea ce vine de la Dumnezeu și ceea ce vine de la cel rău, care întotdeauna caută să înșele, să ne determine să o luăm pe calea greșită. ”Creștinul nu poate fi liniștit când totul merge bine, trebuie să discearnă lucrurile și să vadă bine de unde provin, care este rădăcina lor”.
Alături de discernământ este necesară și atitudinea vigilentă, pentru că pe un parcurs de credință ”ispitele se întorc mereu, duhul necurat nu obosește niciodată”. Dacă a fost alungat, el are răbdare, așteaptă să se întoarcă și dacă este lăsat să intre, se cade într-o situație mai rea decât cea de dinainte. Căci, într-adevăr, înainte se știa că diavolul este cel care te chinuie, dar după aceea, ”cel rău este ascuns, vine cu prietenii săi foarte educați, bat la ușă, cere voie, intră și conviețuiește cu acel om, cu viața lui de fiecare zi, și picătură cu picătură, îi dă instrucțiuni”. Prin aceste ”modalități educate”, diavolul te convinge ”să faci lucrurile cu relativism”, liniștindu-ți conștiința:
• «Liniștirea conștiinței. Anestezierea conștiinței. Acesta este un rău mare. Când duhul necurat reușește să anestezieze conștiința se poate vorbi de o adevărată victorie a lui, devine stăpân pe conștiința aceea. Dar – ar putea să spună unii – așa se întâmplă pretutindeni, toți avem probleme, toți suntem păcătoși… Și în acel ”toți” se află ”nimeni”. ”Toți, dar eu nu”. Și în acest fel, se trăiește în această mondenitate, fiică a duhului necurat».
Discernământul și atitudinea de veghere sunt cele două căi care conduc spre examenul de conștiință:
• «Veghere. Biserica ne sfătuiește întotdeauna să facem exercițiul examinării conștiinței: ce s-a întâmplat astăzi în inima mea, astăzi, în cutare privință? A venit la mine diavolul educat cu prietenii lui? Discernământ. De unde vin comentariile, cuvintele, învățăturile, cine spune acestea? Discernământul și vegherea, pentru a nu lăsa să intre ceea ce înșală, seduce, fascinează. Să-i cerem Domnului acest har, harul discernământului și harul vegherii».
Sursa foto: amedit.wordpress.com
