Păzeşte-mă, Doamne, pentru că am sperat în Tine.
Am spus Domnului: "Tu ești Domnul meu,
Fără Tine nu am nimic bun".
Pentru sfinţii care sunt pe pământ,
Se îndreaptă toată dragostea mea.
Chiar dacă se vor grăbi și înmulți oamenii
Să construiască idoli;
Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge,
Nici nu voi pronunța numele lor cu buzele mele.
Domnul este partea moştenirii mele
Și a paharului meu.
În mâinile Tale este viața mea.
Pentru mine sorţii au căzut în locurile cele mai bune,
Că moştenirea mea este minunată.
Îl voi binecuvânta pe Domnul, Care mi-a deschis ochii să înțeleg;
La aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima.
Îl pun pe Domnul totdeauna înaintea mea,
Că este de-a dreapta mea ca să nu mă clatin.
Pentru aceasta s-a veselit inima mea
Și s-a bucurat limba mea,
Chiar şi trupul meu se va odihni în siguranță.
Pentru că Tu nu vei abandona sufletul meu în iad,
Nici nu vei lăsa pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea.
Îmi vei arăta cărările vieţii;
Mă vei umple de veselie cu prezența Ta,
Și la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.
"Tu ești Domnul meu, fără Tine nu am nimic bun" Cuvintele acestea se fac vocea rugăciunii celui ce îl pune pe Domnul deasupra tuturor realităților materiale ale vieții. Prin aceasta omul credincios recunoaște că Dumnezeu este singurul Stăpân. Ne spune Beda Venerabilul că: „Domnul ne inspiră rugăciunea aceasta ca să dobândim răbdarea și constanța în ascultare. Prin ascultare de fapt, ne va putea fi restituit ceea ce au pierdut protopărinții noștri. La fel cum nimeni nu poate spune că Isus este Domnul, decât prin Sfântul Spirit (1Cor 12,3), tot astfel doar cel ce se supune în întregime lui Dumnezeu poate spune: Tu ești Domnul meu”.
Domnul este partea moştenirii mele și a paharului meu. În mâinile Tale este viața mea. Origen afirmă că: „Cel ce a renunțat la tot în această lume poate spune că Domnul este partea moștenirii sale în veșnicie. Domnul se face pâine dăruindu-ne învățăturile Sale și întărind inima celui care se împărtășește. Domnul se face potir, în măsura în care contemplăm adevărul, și dăruiește bucuria cunoștinței celui ce bea cu iubire. Vița cea adevărată ne întinde potirul și cine bea dintr-însul poate spune cu mulțumire: Ai pus bucurie în inima mea (Ps 4,7)”.
Pr. Gabriel Buboi, Rectorul Colegiului Pontifical Pio Romeno
