"Cu privire la criza ucraineană, Putin şi papa să găsească un punct de întâlnire"
De Sarah Numico
Se întoarce la Roma preşedintele Vladimir Putin pentru a-l întâlni pe papa Francisc: acest rendez-vous este fixat pentru miercuri, 10 iunie 2015. Nimic nu s-a aflat până acum cu privire la temele din agendă. Întâlnirea precedentă s-a desfăşurat la 25 noiembrie 2013 şi a trezit unele întrebări faptul că după aşa de puţin timp vine o nouă faţă-în-faţă, într-un moment în care liderii occidentali cu greu menţin raporturi constructive cu Rusia (ultima confirmare a venit de la G7 din Bavaria). Ucraina, la rândul său, dă din nou ştiri despre ciocniri şi morţi pe graniţa orientală, datorită unui conflict cancerigen şi care a adus cu sine motive pentru o nouă distanţă ecumenică între Kiev, Moscova şi Roma: conform Moscovei, Bisericile greco-catolice ucrainene ar fi adoptat o linie anti-rusă precisă; astfel, patriarhul a anunţat că deocamdată nu există condiţiile pentru o întâlnire cu papa Francisc. În presa internaţională trăsăturile care îl caracterizează pe preşedintele rus amintesc de un monarh mai degrabă despotic şi agresiv, în timp ce Rusia este biciuită de o apăsătoare criză economică şi ca urmare a sancţiunilor impuse de UE. O lectură a situaţiei dintr-o altă perspectivă vine de la Ivan Lupandin, catolic, profesor de filozofie la facultatea de ştiinţe umane din Institutul de Fizică şi Tehnologie al Universităţii de Stat din Moscova.
• O temă de preocupare împărtăşită între Putin şi papa Francisc este persecuţia creştinilor din Orientul Mijlociu. Dar este şi Ucraina... Dumneavoastră credeţi că aceste teme vor fi tratate la întâlnire?
"Relaţiile cu Vaticanul au început să se îmbunătăţească de la moartea lui Stalin: în acea perioadă, cardinalul Mindszenty era în închisoare, precum şi episcopul Slipyi şi sute de alţi preoţi şi episcopi catolici. După aceea, sub «domnia» lui Kruscev, raporturile dintre URSS şi Vatican au avut o dezvoltare semnificativă. Dovada cea mai evidentă a fost prezenţa a doi preoţi ortodocşi la Conciliul al II-lea din Vatican ca observatori. În schimb, Paul al VI-lea le-a promis liderilor sovietici că comunismul nu va fi condamnat oficial în timpul Conciliului. Dar nu au fost summit-uri între conducătorii URSS şi papii de la Roma. Prima întâlnire a avut loc în 1989, între Gorbaciov şi Ioan Paul al II-lea. Şi preşedintele Putin l-a întâlnit pe Ioan Paul al II-lea în iunie 2000, la puţin timp după prima sa alegere ca preşedinte al Federaţiei Ruse. A fost apoi o întâlnire cu Benedict al XVI-lea căruia Putin chiar i-a prezentat primele două volume ale Enciclopediei Catolice Ruse. Acum Putin îl întâlneşte pe Francisc, care este un opozant al capitalismului de stil american. Desigur, persecuţia creştinilor de către auto-proclamatul stat islamic va fi discutată. Cât priveşte Ucraina, poziţia Vaticanului este de a opri violenţa şi de a respecta acordurile de pace de la Minsk. Eu sper ca preşedintele Putin şi Papa să găsească puncte de întâlnire cu privire la această chestiune dureroasă. Şi cu siguranţă amândoi se vor ruga!".
• Ce aşteptări nutriţi dumneavoastră, catolic şi rus, faţă de această întâlnire?
"Eu sper ca să deschidă drumul spre o înţelegere mai bună între Biserica ortodoxă rusă şi Vatican. «Extremiştii», printre ortodocşii ruşi, care îi definesc «eretici» pe catolici, cred că îşi muşcă limba: de fapt, autoritatea preşedintelui în rândul poporul rus este înaltă".
• Dintr-un punct de vedere occidental, Rusia este văzută ca o ţară în care democraţia şi multe libertăţi sunt în pericol: cum aţi descrie starea libertăţii şi democraţiei în ţara dumneavoastră?
"Am văzut în epoca Brejnev şi a lui Andropov, când dizidenţi de vază, cum ar fi academicianul Sacharov şi scriitorul Soljenitsin, au fost alungaţi din ţară sau exilaţi. Acum la Moscova există bulevarde care poartă numele lui Sacharov şi Soljenitsin. Şi internetul a schimbat mult: pe Facebook se discută liber chestiunile cele mai fierbinţi şi nimeni nu face vreo tentativă pentru a le bloca. Dar dacă standardul democraţiei este recunoaşterea căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex, atunci suntem în întârziere. Dar, creştin fiind pot să spun, «Mulţumim lui Dumnezeu!»".
• Iată: din punct de vedere rus şi ortodox, Europa occidentală este ţinutul dezintegrării religioase şi morale: care este situaţia în Rusia? Biserica ortodoxă este în măsură să ţină piept secularizării?
"Dezintegrarea religioasă şi morală este un semn al timpurilor şi un fenomen global. Deja a fost preconizată în urmă cu o sută de ani de filozoful german Oswald Spengler în cartea sa «Declinul Occidentului». Nu se poate face nimic în faţa schimbărilor globale, fie că e vorba de crize ecologice, sau demografice, sau de răspândire a ateismului. În Evanghelia lui Matei, Isus ne-a invitat să fim răbdători şi să nu pierdem curajul, când a spus: «Trebuie să se întâmple toate acestea, dar încă nu este sfârşitul»".
• Cât de mult apasă asupra Rusiei şi asupra poporului sancţiunile UE?
"Lucrul cel mai dureros pentru intelighenţie este lipsa de Permigiano Reggiano. Dincolo de glumă, aspectul îngrijorător al sancţiunile este că ele, mai mult sau mai puţin apăsătoare, sunt semnul înstrăinării şi al duşmăniei".
• Dar cât de mult îl susţine pe Putin şi politicile sale poporul rus?
"Nu sunt un sociolog şi nu pot spune nimic valabil din punct de vedere ştiinţific în această privinţă. Având în urmă un parcurs în fizică, sunt neîncrezător faţă de abordările sociometrice cum sunt sondajele sau altele asemenea. Pe Facebook circulă comentarii foarte amare împotriva politicii preşedintelui. În ce măsură reprezintă opinia publică reală, nu ştiu. Pentru mine, creştin, orice putere vine de la Dumnezeu. Personal mi se încălzeşte inima să ştiu că preşedintele nostru este născut în ziua de 7 octombrie, când Biserica catolică celebrează sărbătoarea sfântului Rozariu".
(După agenţia SIR, 9 iunie 2015)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu