Călugărul Mihai a salvat mulţi oameni de la intervenţii chirurgicale sau de la boli declarate incurabile. Ingredientele „miraculoase“ au fost de fapt foarte simple: ceaiuri din plante şi multă rugăciune.
Călugărul Mihai Neamţu s-a născut la 12 octombrie 1924 în satul Prilog, judeţul Satu-Mare. Şi-a dedicat întreaga viaţă credinţei creştine şi a suferit prigoana comunistă, fiind izgonit de la Mănăstirea Bixadului. Din 1970, a început să meargă din sat în sat să vindece oamenii cu ajutorul tratamentelor cu ceaiuri şi îndemnându-i la rugăciune.
Cu timpul, vestea i s-a dus în toată ţara, şi au început să vină zilnic sute de oameni bolnavi la Prilog. Toţi cei care l-au căutat au fost primiţi. Dar călugarul vindecător refuza bani pentru binele pe care-l făcea celor suferinzi. Programul de primire a celor bolnavi era de la ora 9 dimineaţa până târziu în noapte, astfel încât Unchiul Mihai, cum i se zicea, avea doar două pauze de masa pe zi. Chiar extenuat, continua să primeasca bolnav după bolnav.
Minuni cu plante şi rugăciuni
Orice boala poate fi vindecată, era credinţa călugărului Mihai. El nu recomanda să se renunţe la terapia medicamentoasă aducatoare şi ea de efecte benefice. Spunea doar că medicamentele trebuie ajutate cu ceaiuri naturiste.
În plus, îndemna la rugăciune şi în modestia lui credea cu toată convingerea că orice om are în el o particică de Dumnezeu, de aceea fiecare bolnav se poate vindeca. „Nu fiţi trişti, căci bucuria Domnului este Puterea voastră“, spunea el.
Îi cunoştea bine pe toti care îi călcau pragul. Le răspundea la întrebări legate de boala, de tratamente, la întrebari legate de viaţa de zi cu zi. Cine urmează terapia indicată de Unchiul Mihai trebuie să ţină cont de câteva sfaturi generale. Ceaiurile se pot îndulci doar cu sirop natural de afine, lămâie, brad, zmeură, mure. Lichidele nu trebuie băute reci sau fierbinţi, la fel şi mâncarea. Periodic, bolnavul trebuie să facă analize şi controale medicale. Împărtăşania, luată conştient, conduce spre sănătate sufletească şi trupească.
Femeia vindecată de cancer
Rugăciunile şi ceaiurile miraculoase ale Călugărului din Prilog au reuşit să pună pe picioare oameni care erau deja cu un picior în groapă. Rămâne mărturie în acest sens şi cele relatate de Maria Ţăran, din Călineşti Oaş, poveste pe care o regăsim în cartea regretatului Iosif Ţiproc, “Mihai din Prilog.”
Maria Ţăran: ”Eu l-am ştiut pe Mihai din prilog. Vindeca multă lume care mergea la el. Veneu şi din alte părţi la el. Fata mea care e născută în 1963, a fost vindecată de către el. Prunca ei avea doar o lună, când ea s-a îmbolnăvit de plămâni. Făcuse baie şi a răcit după care a făcut aprindere de plămâni dar nu s-a grijit. Apoi boala s-a agravat şi ea s-a internat la Cluj la spital. A stat acolo vreo şase luni şi au zis că are cancer la plămâni, Slăbise mult când s-a dus la Mihai, la Prilog. I-a dat ceaiuri şi i-a spus să nu bea apă timp de şase luni, doar ceaiuri şi desigur multă rugăciune. Fata mea s-a refăcut miraculous şi când s-a întors la Cluj la control medicilor de acolo nu le venea să creadă că fata mea nu mai are nimic la plămâni. A făcut în decursul anilor controale la sanatoriul din Bixad, dar nimic nu i s-a mai găsit. După revoluţie a mai umblat prin lume, prin străinătăţi, unde a făcut şi acolo o serie de controale însă toate arătau că fata mea este perfect sănătoasă. Un adevărat miracol s-a produs cu ea şi toate datorate ceaiurilor dar mai ales a rugăciunilor venite din inimă” s-a confesat femeia.
„Fiţi buni şi faceţi bine!“
Pe lângă reţetele de sănătate, Unchiul Mihai a transmis şi învăţăturile lui pline de înţelepciune, care ne vor face viaţa mai bună. „Fiţi veseli!“, „Înainte de orice, fii moral!“, „Nu te enerva!“, aceastea sînt principiile de bază ale filosofiei lui.
„Certăreţii au faţa urîtă, brăzdată de riduri, iar cei buni, care sînt gata să ierte oricînd şi orice greşeală, au faţa liniştită, plăcută şi luminoasă. Dacă de la noi pleacă o faptă bună, locul nu rămîne gol, ci se va înmulţi binele de 10 ori în acel loc. Încercaţi să urmăriţi şi voi cînd faceţi un lucru bun: vă simţiţi mai bine şi aşa se va simţi şi cel căruia îi faceţi binele. Învaţă şi pe alţii care aud sau văd fapta, să o facă şi ei. Dacă sînteţi toata ziua binedispus, puteţi observa cum creşte puterea în voi.
Cînd ne certăm cu cineva, sîntem nervoşi, nu mai putem mînca, nu ne putem odihni, împrăştiem agitaţie în jurul nostru şi, dacă se repetă des, ne îmbolnăvim“, aceasta era credinţa călugărului înţelept. Cît priveşte rugăciunea ca metodă de tămăduire, el spunea: „Vindecarea depinde de harul dat de la Dumnezeu persoanei respective şi de credinţa cu care este spusă rugăciunea“.
