Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


3 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Interviu cu Excelenţa Sa, Javier-Francisco Lozano, Nunţiu Apostolic la Bucureşti

 
Interviu cu Excelenţa Sa, Javier-Francisco Lozano, Nunţiu Apostolic la Bucureşti
  • 29 Ian 2015
  • 3462

„Pericolul cel mai grav il vad in secularizarea care guverneaza intreaga Europa”
 

Decan al Corpului Diplomatic, Arhiepiscop Francisco Javier Lozano este al patrulea Nuntiu Apostolic in Romania, dupa decembrie 1989. Doctor in filozofie, in teologie morala si in drept ecumenic. A studiat si a obtinut titluri acdemice in sapte universitati din Italia si Spania. A fost profesor de teologie morala si este autor a  mai multor carti si articole in reviste de specialitate.  In afara de  limba spaniola (limba materna) vorbeste alte opt limbi straine.

- Excelenta, sunteti Nuntiu Apostolic si, in acelasi timp, ca ambasador trimis al Sfantului Scaun, indepliniti  functia de  Decan al  Corpului Diplomatic la Bucuresti.  Ce presupune aceasta functie?

- Anul trecut, in data de 10 decembrie, s-au implinit 7 ani de la numirea mea ca Nuntiu Apostolic in Romania si in Republica Moldova. In dreptul diplomatic, Decanul are functia de reprezentant, pentru a-i putea sluji mai bine pe membrii Corpului Diplomatic acreditati intr-o anumita tara, in cazul de fata, Romania. In conformitate cu hotararile Congresului de la Viena din 1815, Nuntiul, din momentul sosirii sale in Romania, este Decanul Corpului Diplomatic. Activitatea Corpului Diplomatic in Romania este reglementata prin statut. Acesta prevede ca, alaturi de Decan,  sa existe si un Comitet, format din sase ambasadori. Comitetul decide asupra anumitor probleme care, ulterior, sunt prezentate adunarii generale. In general, functia de Decan al Corpului Diplomatic  are un caracter ceremonial.  Insa, pe langa aceasta, Decanul  mai are si functia de gardian al  privilegiilor si imunitatilor diplomatice ale intregului corp diplomatic,  asa cum sunt prevazute in Conventia de la Viena din 1961. De asemenea, Decanul mediaza eventuale conflicte intre membrii  unei reprezentante diplomatice si statul gazda sau intre diferite reprezentante diplomatice. Pot fi si situatii  in care statul gazda solicita ajutorul Decanului Corpului Diplomatic, daca un diplomat face abuz de privilegiile sale prin incalcarea normelor  de etica morala.

- Cum caracterizati misiunea  din Romania?

- Nu este o misiune foarte complicata sa fii decan in Romania. Aici, membrii Corpului Diplomatic se comporta ca intr-o familie, in care toti vor binele tuturor. Adesea, ne intalnim, toti ambasadorii, la receptiile oferite de colegii care-si incheie misiunea in Romania  In ceea ce ma priveste, as vrea  sa profit de aceasta ocazie, pentru a-i multumi. Ministerului roman de Externe pentru colaborarea si sprijinul pe care mi le ofera in calitatea mea de Decan al Corpului Diplomatic.

- Lagos,  Pretoria,  Harare, Kinshasa sunt alte destinatii inscrise in biografia Excelentei Voastre. Experienta acumulata in aceste colturi de lume poate fi utila pentru o  misiune in Europa?

- Cu siguranta ca experientele acumulate in tarile unde mi-am indeplinit misiunea de Nuntiu Apostolic, anterior si pe cea de Secretar de Nuntiatura, imi sunt foarte folositoare si aici, in Europa. Am slujit in cinci Nuntiaturi din Africa Subsahariana; zone dificile, societati in curs de dezvoltare, cu multe lipsuri si nevoi. Sfantul Scaun, Biserica Catolica insasi incearca sa fie alaturi si sa ajute aceste populatii in dezvoltarea lor spirituala si materiala. Am activat si in cadrul Nuntiaturii din Belgrad, pe vremea lui Tito, in timpul comunismului. Aceasta experienta m-a ajutat foarte mult sa  inteleg mai bine tranzitia acestor natiuni care s-au eliberat de sub jugul comunist ateu si totalitar si care se deschid libertatii si vietii democratice cu noi institutii civile

- Fiecare ambasador, cand pleaca la post, are un program de mandat, un plan de obiective. Ne puteti da cateva repere din programul de mandat al ambasadorului Sfantului Scaun acreditat la Bucuresti, asociat cu mandatul Nuntiului Apostolic?  

– Obiectivul pe care mi l-am propus la sosirea mea la Bucuresti, in urma cu 7 ani, as putea  sa-l  rezum intr-un singur cuvant: sa slujesc!  Aceasta a fost dorinta mea de atunci  si continua  sa fie aceeasi pana in ziua de astazi: sa-mi pot indeplini mandatul pe care Papa mi l-a incredintat. Sa slujesc Biserica in Romania, sa mentin si sa imbunatatesc, pe cat este posibil, relatiile cu Guvernul si cu societatea romana. Cum bine se poate intelege, principala  datorie a unui Nuntiu este sa slujeasca Biserica, Biserica din Romania. A sluji Biserica, ca parte a Corpului Diplomatic al Sfantului Scaun, pentru mine a fost si este un mod de a-mi trai propria vocatie preoteasca. Un diplomat al Sfantului Scaun este, inainte de toate, un preot sau un episcop. Acesta este elementul esential spre care se indreapta intreaga noastra viata. Deci, criteriile noastre nu pot fi acelea care duc la „a face cariera”. In timpul indelungatului meu serviciu diplomatic, am fost Secretar si apoi Nuntiu in cinci Nuntiaturi din Africa Subsahariana, unde viata are, in mod sigur, dificultati specifice tarilor in curs de dezvoltare. Cu toate acestea, am fost foarte multumit sa ma aflu printre acele persoane care aveau nevoie de multe lucruri si care, de multe ori, sunt uitate de lumea asa-zis dezvoltata: Europa sau America. Acum, sunt in Romania, o tara nobila si frumoasa, membra a Uniunii Europene, si-i multumesc lui Dumnezeu pentru ca imi permite, inca, sa pot sluji, cu mult entuziasm si pasiune, comunitatile bisericesti din aceasta parte importanta a Bisericii Catolice.

- Ce  ne puteti spune despre raporturile  existente intre Romania si Sfantul Scaun?

- In momentul de fata, raporturile dintre Romania si Sfantul Scaun sunt bune! Aceasta este, de fapt, o consecinta a parcursului istoric al acestei tari cu o profunda traditie crestina. Autoritatile din Romania sunt constiente de acest fapt. Dupa ani lungi de suferinta sub regimul comunist, Biserica, ce traieste astazi in acest stat de drept, democratic, pluralist si non-confesional, are conditiile potrivite pentru a-si desfasura in libertate misiunea de slujire. Din punct de vedere social, pentru Biserica Catolica, cuvantul cheie este a sluji. A sluji natiunea, a fi aproape de popor, a asista si a ajuta persoanele cele mai neajutorate si nevoiase. Biserica nu cere privilegii, cere doar libertate, spatiu pentru a-si desfasura misiunea de evanghelizare, pentru a-i sluji pe cei nevoiasi. Vizitand parohiile, imi face placere sa ma intalnesc cu oameni care doresc sa-si slujeasca tara, sa construiasca o societate dreapta, democratica, progresista, care pune in prim plan valorile morale si etice, radacinile crestine ale acestei natiuni.

-  Este foarte important pentru noi, cetatenii acestei tari, sa aflam ca relatiile dintre Romania si Sfantul Scaun sunt bune. Cum percepeti starea de spirit a credinciosilor romani, acum, dupa 25 de ani de  la caderea regimului totalitar? Agenda Nuntiaturii Apostolice de la  Bucuresti va permite sa efectuati multe vizite in parohii?

- Va multumesc pentru aceasta intrebare, pentru ca aceasta este partea importanta a misiunii mele in Romania. Planul meu este foarte simplu: vreau sa fiu alaturi de episcopi, de preoti, de calugari si calugarite, de toti credinciosii Ma refer la contactul cu oamenii, la vizite in parohii, la intalniri cu tinerii, la celebrari populare in diverse dieceze pe care, cu siguranta, le voi vizita. Sunt convins ca in aceste vizite si celebrari se poate descoperi spiritul autentic al catolicilor din aceasta iubita si nobila tara. Sunt sigur ca, printre ei, ma voi simti ca intr-o familie. Sper ca, foarte curand, sa le inteleg limba pentru a putea intretine o conversatie. Este un lucru extraordinar sa poti vorbi limba locului, pentru ca acest lucru elimina multe bariere. Referitor la privatiunile religioase impuse de regimul  comunist din Romania,  as vrea sa va spun ca oricare crestin, in orice moment al vietii si al istoriei, mai ales in timpul persecutiilor, trebuie sa stie sa-i raspunda Domnului printr-o viata de credinta, cu un comportament moral care poate sa-i produca nu numai dificultati, dar chiar probleme. Astazi, multumim lui Dumnezeu; cetatenii acestei tari traiesc in libertate si democratie. Dar nu trebuie sa uitam victimele unui regim ateu si totalitar, cum a fost regimul comunist care, timp de 40 de ani, a incalcat drepturile umane ale nobilului popor roman. Biserica Catolica prezinta cu mandrie exemplul acelor barbati si femei care si-au varsat sangele din iubire fata de Isus, de Biserica si de frati. Nu trebuie sa uitam niciodata exemplul lor si tragedia lor.

-  Anul acesta se vor implini 16 ani de la vizita  Suveranului Pontif Papa Ioan Paul al II-lea in Romania. A fost  prima vizita a unui Papa in Romania, un moment istoric  in relatiile  Sfantului Scaun cu tara noastra.

- Din punctul meu de vedere, vizita istorica a Sfantului Parinte Ioan Paul al II-lea a fost un gest prin care Papa si-a manifestat atasamentul fata de aceasta tara si aceasta Biserica. Sfantul Parinte iubea in mod deosebit Romania si pe oamenii ei, si a vrut sa marturiseasca acest lucru prin prezenta sa aici. A facut acest lucru fiind miscat de acea solicitudine pastorala care l-a purtat pana la marginile pamantului, ca urmas al lui Petru si Pastor Suprem al Bisericii Universale. Vizitand Romania in 1999, Ioan Paul al II-lea nu a uitat ca aceasta Biserica si acest popor suferisera mult in timpul persecutiei comuniste, aspect pe care el insusi il cunoscuse in tara sa, Polonia. A fost apoi intalnirea istorica cu Patriarhul Teoctist care a contribuit la intarirea legaturilor fraterne cu Biserica Ortodoxa. Cu privire la acest aspect ecumenic, trebuie sa mentionam Decretul despre Ecumenism al Conciliului Ecumenic Vatican II. Dupa cum bine se stie, este vorba despre un document de mare valoare istorica care a marcat si va marca in continuare raporturile dintre Biserica Catolica si celelalte confesiuni crestine. Punctul de plecare este cel pe care l-am mentionat in salutul formulat de mine la inceputul Sfintei Liturghii din Catedrala din Bucuresti, duminica, 18 ianuarie a.c., si anume, cuvintele lui Isus din Evanghelia dupa Ioan: „Ca toti sa fie una” (Ioan 17, 21). Papa, Episcopii, Biserica Catolica i-au foarte in serios aceste cuvinte ale Domnului si, impotriva tuturor dificultatilor si uneori a neintelegerilor, fac tot ce le  sta in putere pentru a se apropia de unitate, adica, sa depaseasca despartirile pe care istoria si pacatul nostru al barbatilor si al femeilor le-au provocat. Apoi, avem, asa dupa cum bine ati  spus,  vizita istorica a Sanctitatii Sale Ioan Paul al II-lea care a facut atat de multe in favoarea unitatii crestinilor, un adevarat campion al ecumenismului si care a avut bucuria de a asculta strigatul multimii prezente la celebrarea euharistica din Piata Izvor: „Unitate! Unitate!”.

- Vorbiti despre ecumenism. Care sunt provocarile pe care Biserica va trebui sa le infrunte  pana la sfirsitul acestui secol?

-  Cu siguranta ca provocarile pe care Biserica din Romania si Europa le infrunta, si va trebui sa le infrunte in acest secol XXI, sunt de o noutate absoluta si, in acelasi timp, foarte grave. Mesajul de iubire al Evangheliei, astazi ca si ieri, are multi oponenti. Asa cum citim in prologul Evangheliei Sfantului Ioan, Isus este lumina, insa intunericul nu l-a primit. Este aici vorba despre misterul libertatii umane, inima omului care alege intre bine, care este Dumnezeu,  si rau, care este pacatul. In fata acestei drame a umanitatii, Papa Francisc prezinta cu putere mesajul sau asupra Credintei si ratiunii: omul, lasandu-se iluminat de credinta, deschizandu-se valorilor eterne destainuite de Dumnezeu, isi afla adevaratul destin, implinirea sa completa si totala, si,  in definitiv, fericirea pe care o doresc toate persoanele lumii noastre. Papa interpeleaza lumea in legatura cu actele de violenta, in care nu se mai respecta ceea ce pentru ceilalti este sacru, in care, dimpotriva, se prabusesc regulile cele mai elementare ale umanitatii. In Orientul Mijlociu, si nu numai, crestinii sunt minoritatea cea mai oprimata si persecutata, de aceea deplangem faptul ca vocile ratiunii care se ridica din lumea musulmana sunt prea putine si prea slabe.

- Sfarsitul anului 2014 ne arata o lume zdruncinata de convulsii economice, politice, militare.  Aceste turbulente sunt  cauzate doar de lipsa constiintei laice a populatiei, pe care se bazeaza guvernele care violeaza principiul constitutional al statului, sau si de  lipsa de constiinta religioasa? Care credeti ca sunt pericolele care ameninta omenirea, in special pe  tineri,  in viitorul apropiat?

-  Pericolul cel mai grav il vad in secularizarea care guverneaza intreaga Europa. Din pacate, acest lucru se intampla intr-un ritm foarte alert. Tinerii din Romania vad nivelul de trai din unele tari europene secularizate si-l iau ca pe un model de urmat. Si nu doar ca vor si ei sa aiba masini frumoase si multi bani, dar imita si comportamentele morale: liberalismul sexual, laicizarea, materialismul, frecventarea tot mai rara a Bisericii etc.

- Excelenta, de-a lungul istoriei, Biserica a  reusit sa faca fata persecutiilor comuniste. Este mai grea lupta cu secularizarea?

 - Intr-un anumit sens, Biserica putea sa faca fata mai usor persecutiilor comuniste decat valurilor secularismului si ale relativismului moral. Legat de persecutia Bisericii in perioada comunista, vreau sa aduc un omagiu parintilor vostri in credinta: tuturor episcopilor, preotilor, calugarilor, calugaritelor si laicilor care, prin curajoasa lor marturie crestina, au facut rodnic mesajul Evangheliei in Romania si au aratat adevaratul chip al lui Isus Cristos, Domnul si Mantuitorul nostru. Biserica voastra are o istorie glorioasa, o bogatie de rituri si traditii, valori culturale si artistice, fidelitate fata de Roma, iubire fata de Cristos si chiar fata de suferinta, dupa cum arata martirii si marturisitorii ei, victime ale unei ideologii atee si totalitare.

- In numele cititorilor, va multumesc pentru generozitatea cu care ati acordat acest interviu.

                                                                                                           
                                                                    Elena Chirita - UZPR



Sursa:www.clipa.com