Meditație pentru Duminica a XXVII-a după Rusalii (a Vindecării femeii gârbove), Ev Lc 13,10-17.
Unele teorii susţin că trecerea la stadiul de Homo Erectus, a marcat pentru totdeauna istoria omului pe pământ. Îndreptarea coloanei vertebrale, mersul pe două picioare, i-ar fi permis să-şi dezvolte în mod decisiv atât abilităţile manuale, cât şi creierul. Cu alte cuvinte, acţiunea şi contemplaţia. Chiar dacă unii o consideră deja un dat de fapt, ea rămâne totuşi la ora actuală doar o ipoteză de lucru, interesantă, e adevarat, însă nedemonstrată ştiinţific.
Astăzi contemplăm prin evanghelia propusă de Biserică, adevărata schimbare prin care în Cristos, noi oamenii, redobândim verticalitatea cu care am fost înzestraţi dintru început. Fiindcă spre deosebire de teoria enunţată mai sus, noi am fost creaţi drepţi, verticali, capabili să privim cerul şi apţi atât pentru acţiune cât şi pentru contemplaţie. Însă prin păcat, prin neascultare, prin îndepărtarea voită faţă de Dumnezeu, am încetat să mai admirăm bolta cerească. Şi privilegiind partea animalică din noi, îndreptându-ne privirea doar înspre orizontul strâmt al acestui pământ, ne-am gârbovit tot mai mult şi tot mai mult am intrat în slujba celui ce ne apasă fără încetare capetele înspre abis.
Însă Cel ce iubeşte cu o iubire veşnică, din veşnicie şi-a îndreptat privirea şi inima înspre neputinţele noastre. Şi la timpul potrivit, l-a trimis în lume pe Fiul Său Unul-Născut, singurul capabil să ne scoată din paralizia noastră. Şi ne-a dăruit şi o Mamă care să calce capul celui ce apasă capetele noastre înspre pământ.
Cuvintele Evangheliei de astăzi sunt pline de speranţă: “Femeie eşti dezlegată de neputinţa ta!”. Nu-i spune “vei fi dezlegată” ci eşti deja dezlegată. Cuvinte adresate şi nouă pentru a ne spune că în Isus, suntem liberi şi scoşi din robia celui rău. Trebuie doar să primim şi să trăim această libertate dăruită de Fiul lui Dumnezeu. E ca şi cum Domnul ar fi deschis uşa coliviei în care eram ferecaţi şi ne vesteşte acest lucru. Însă doar noi putem paşi în afara coliviei de unde să contemplăm înaltul cerului şi iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Doar noi. Slobozi şi drepţi ca şi femeia din evanghelie, ori încovoiaţi şi strâmbi ca farisei ce preferă să rămână dincolo de zăbrele: aici se joacă liberul nostru arbitru, aici se joacă libertatea noastră!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 13,10-17
Şi pe cand învăţa Iisus într-una
din sinagogi sâmbăta, iată o femeie care avea de optsprezece ani un
spirit de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus
nicidecum; Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti
dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată
s-a îndreptat şi dadea marire lui Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii,
mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii:
Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea,
vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis:
Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său,
sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a
lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu
se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua
sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva
Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.
