Meditație pentru Duminica a XIX-a după Rusalii (a Predicii de pe câmpie) Ev Lc 6,31-36
“Fiţi desăvârşiţi” sau “fiţi milostivi” sunt expresiile prin care evangheliştii ne cheamă la convertire şi prin care, în acelaşi timp, crează o legătură şi o comuniune cu Dumnezeu greu de cuprins cu mintea omenească, deoarece continuă spunându-ne: “precum şi Tatăl vostru este desăvârşit” sau “milostiv”. Cum poate oare Sfânta Scriptură, să ne ceară să fim precum Dumnezeu? Şi cine dintre noi ar îndrăzni să tindă cu mintea măcar, fără teama de a păcătui, la perfecţiunea lui Dumnezeu?
Citind aceste cuvinte, începem să înţelegem poate mai bine ce a însemnat pentru noi sacrificiul lui Isus şi felul în care, prin jertfa de pe cruce verticalitatea dumnezeiască şi orizontalitatea umană au fost îngemănate. E ca şi cum Cristos ar fi prins cu o mână cerul, pentru a-l aduce pe pământ, iar cu cealaltă pământul, pentru a-l ridica. Arhimede spunea: “daţi-mi un punct de sprijin şi voi ridica pământul”. În plan spiritual, Crucea Mântuitorului reprezintă adevăratul scripete prin care ne putem ridica înspre cer.
Fiul lui Dumnezeu, în evanghelia de astăzi, nu ne cere doar un efort de voinţă. Ne cere să ne schimbăm cu totul modul de a vedea lucrurile: atunci când trebuie să iertăm pe cineva, să ne aducem aminte de felul în care Mântuitorul ne-a iertat şi a murit pe cruce pentru noi şi pentru păcatele noastre; atunci când cineva ne ia haina, să ne aducem aminte de felul în care a fost despuiat de hainele Lui pentru greşelile noastre; atunci când vrăjmaşii fac să răsară în inimile noastre răzbunarea sau ura, să ne aducem aminte de cuvintele de pe Cruce: “Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Fiul lui Dumnezeu ne-a arătat calea, fiindcă Dumnezeu ne-a iubit pe când îi eram dușmani. De aceea singurul mod de a ne iubi dușmanii şi de a-i ierta, este să-i cerem Lui acest dar.
Isus ne îndeamnă să ne rugăm pentru dușmani în primul rând pentru a ne elibera pe noi. Câtă vreme amintirea unei persoane ne poate strica ziua, e evident: suntem legați. Am putea spune că ni s-a făcut de doua ori rău: răul primit și cel ce se naște în inima noastră. Un lucru însă e cert: nu există o altă cale în afara rugăciunii. Rugati-vă pentru această persoană până veți simți că o faceți cu bucurie, cu seninătate. Fără a uita cine este și ce a făcut. Liberi însă și de el și de răul primit și de amintirea lui. Liberi și bucuroși ca adevărați fii ai lui Dumnezeu!
PS Claudiu
Episcopul Curiei
Ev Lc 6,31-36
Zis-a lor Isus: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii,
faceţi-le şi voi asemenea; caci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce
răsplată puteţi avea? Doar si păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe
ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi
avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac. Şi dacă daţi împrumut celor de
la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Si
păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai.
Insa voi iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut,
fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi
veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi
răi. Fiţi milostivi dar, precum şi Tatăl vostru este milostiv.
