Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


8 - = 7
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Era pe cale să moară, dar mijlocirea fericitului Popiełuszko l-a făcut să retrăiască

 
Era pe cale să moară, dar mijlocirea fericitului Popiełuszko l-a făcut să retrăiască
  • 26 Sep 2014
  • 1980
După vindecarea miraculoasă a unui om care suferea de leucemie, pe 20 septembrie, la Paris, a început procesul de canonizare al martirului polonez.

Era pe moarte François, francezul de 56 de ani, afectat de o formă extrem de malignă de leucemie. În timpul agoniei, soţia a ales deja modelul de sicriu şi s-a pregătit pentru organizarea funeraliilor, dar a avut loc un miracol: omul s-a vindecat brusc prin mijlocirea martirului Jerzy Popiełuszko. Datorită acestei vindecări miraculoase, pe 20 septembrie, în apropiere de Paris, la Creteil, a început procesul de canonizare al martirului polonez, cunoscut sub numele de “capelanul din Solidarnosc”.

Profesorul Josef Naumowicz, de la Universitatea Catolică din Varşovia, notar în procesul de canonizare, a anunţat că va audia martorii din Franţa: “Acest lucru, a explicat el, înseamnă că întreg procesul se va desfăşura în dieceza franceză şi mai târziu, dacă Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor de la Roma, după alte investigaţii atente va confirma miracolul, martirul polonez va fi proclamat Sfânt”.

François s-a îmbolnăvit în 2001. Diagnosticul dat de medici a fost: “leucemie mieloidă cronică în formă atipică”, şi de la început i-au dat puţine şanse de recuperare. Diagnosticul a fost pentru el un şoc, deoarece era tânăr, avea un loc de muncă foarte bun, o soţie iubitoare şi trei fiice adolescente. A mers la cei mai buni şi mai de faimă profesori şi hematologi. Lungile spitalizări au înfrânat puţin răspândirea bolii, dar şi în ciuda chimioterapiei şi a altor medicamente nu s-a vindecat.

După zece ani de tratamente din ce în ce mai grele, corpul i-a cedat. François a căzut în comă. L-au dus într-o unitate paliativă, unde erau admişi pacienţii terminali. Medicii nu mai aveau nici o speranţă, i-au aplicat toate tratamentele posibile, dar boala nu a putut fi oprită.

Soţia îşi veghea soţul aflat în comă. A dorit ca acesta să primească Taina Maslului (ambii sunt credincioşi, formaţi spiritual în comunitatea Chemin Neuf). Medicii i-au transmis femeii că soţul ei este pe moarte şi i-au sugerat să se ocupe cât mai rapid de formalităţile legate de înmormântare.

“Am ales un sicriu de stejar”, a spus soţia, “deoarece lui François i-au plăcut mult stejarii. Acasă am început să-i pun în ordine lucrurile. Am rupt în bucăţi toate scrisorile pe care odată i le-am scris. Am crezut că nu va mai avea niciodată posibilitatea să le citească. În acelaşi timp, simţeam în interiorul meu o pace. Nu am plâns, nici nu am intrat în panică”.

Până în acest punct se tratează despre o istorie destul de comună, chiar dacă tragică. În fiecare zi, în diferite părţi ale lumii, mulţi oameni mor din cauza bolilor. Dar, pentru François, a avut loc un moment de cotitură, mulţumită surorii poloneze Rozalia Michalitka, din Congregaţia Sfântului Arhanghel Mihail. Sora Rozalia îşi desfăşoară activitatea pastorală în spitalul din Creteil. Călugăriţa a fost aceea care i-a adus Sfânta Ȋmpărtăşanie lui François.

În această poveste intră şi preotul francez de 65 de ani, Bernard. Acesta, a fost hirotonit de puţine luni, deoarece de 40 de ani nu a frecventat Biserica. În cursul vieţii sale, Bernard a fost căsătorit şi a divorţat de două ori. După o convertire profundă în 2003, a intrat în seminar şi a fost hirotonit preot în aprilie 2012. În luna iulie a aceluiaşi an, preotul a mers în Polonia şi a vizitat mormântul lui Jerzy Popiełuszko din Varşovia. A rămas profund fascinat de mărturia acestui preot martir polonez. Pe mormânt a descoperit că Jerzy Popiełuszko s-a născut în aceeaşi zi, lună şi an cu el: 14 septembrie 1947. De atunci, a purtat mereu cu el imagini şi relicve de-ale fericitului.

Şi sora Rozalia şi părintele Bernard  îşi aduc bine aminte acel vineri 14 septembrie 2012: “Ca şi cum ar fi fost astăzi”, spun ei. Conform previziunilor medicilor, acea zi trebuia să fie ultima pentru François.

Sora Rozalia i-a spus soţiei să cheme un preot, dar femeia i-a explicat faptul că soţul ei a primit deja Sfintele Taine, când era încă conştient, astfel încât era gata să moară. “Ȋn ciuda acestui fapt”, a spus sora “simţeam că un preot trebuia să vină”.

S-a întâmplat că în camera de alături ale aceleiaşi secţii, o pacientă a murit, iar familia a chemat un preot. Sora Rozalia aminteşte desfăşurarea evenimentelor: “M-am întors către soţia lui François, spunându-i că în curând în camera va fi un preot. Ea a fost de acord să ne rugăm împreună!”.

Era aproximativ ora trei după-amiaza, când lângă patul muribundului François, a apărut părintele Bernard. Cei trei au început să se roage pentru bolnav. Apoi, preotul a deschis o carte de rugăciuni în care a găsit o imagine a părintelui Jerzy. În acel moment şi-a dat seama că era 14 septembrie, şi totodată aniversarea naşterii Fericitului. Atunci a pus imaginea împreună cu relicvele pe patul în care zăcea muribundul şi a spus: “Părinte Jerzy, astăzi este ziua ta de naştere. Dacă poţi să faci ceva, fă-o astăzi. Ajută-ne!”.

A urmat apoi o rugăciune formulată pe moment cu propriile cuvinte, al cărei text a fost dat acum pentru procesul de canonizare al părintelui Jerzy. Aminteşte părintele Bernard: “Totul s-a întâmplat într-un mod spontan, pentru că nu am pregătit nimic înainte. În timp ce căutam o rugăciune potrivită stăteam lângă bolnav, dar mi-am adus aminte de aniversarea naşterii părintelui Jerzy şi am început să-i cer mijlocirea”.

De îndată ce preotul şi călugăriţa au plecat, cei doi au rămas singuri şi s-a întâmplat ceva neaşteptat: François a deschis ochii şi şi-a întrebat soţia: “Unde sunt?”. Apoi, s-a ridicat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, spunând că vrea să meargă singur la baie. Soţia îl privea neîncrezătoare. Credea că este vorba despre o îmbunătăţire temporară, înainte de sfârşit.

În ziua următoare, sora Rozalia a decis să ducă Sfânta Ȋmpărtăşanie în camera lui François. “Nu ştiu de ce”, a spus ea, “deoarece ştiam că François era într-o stare de inconştienţă, că soţia nu va fi în camera cu el, pentru că este ocupată cu treburile legate de înmormântare, iar eu aveam atât de multe angajamente. Totuşi ceva m-a împins să merg”.

Ajunsă în spital, călugăriţa a intrat în capelă, a luat Preasfântul Sacrament şi a mers spre camera unde zăcea bolnavul. Deschizând  uşa, a văzut patul gol! A crezut că omul a murit şi a fost dus la morgă, dar la un moment dat a auzit apa curgând în baie. “François, tu eşti?”, a întrebat. “Da, soră, vă rog să reveniţi în 20 de minute. Până atunci mă voi spăla şi bărbieri şi voi putea primi Sfânta Ȋmpărtăşanie”.

Călugăriţa nu a crezut ceea ce i-au auzit urechile. Surprinsă şi înspăimântată, a fugit din cameră şi a început să întrebe dacă într-adevăr François este în viaţă. După 20 de minute s-a întors în cameră şi l-a găsit îmbrăcat şi bărbierit. S-au rugat împreună şi el a primit Sfânta Ȋmpărtăşanie. “Ȋn această istorie”, spune astăzi sora Rozalia cu un zâmbet pe faţă, “se poate vedea faptul că nu doar noi acţionăm, ci şi Dumnezeu. El intervine prin mijlocirea sfinţilor Săi”.

Prin analizele medicale succesive, s-a constatat că în corpul lui François nu  există nici un semn de leucemie. “Remisiune completă a bolii”, se arată în raport. Toate acestea mulţumită părintelui Bernard, care a cerut mijlocirea Fericitului Popiełuszko pe 14 septembrie 2012, ziua de naştere a martirului.

Vindecarea subită şi completă a lui François, va fi examinată cu atenţie în procesul de canonizare al preotului polonez. Dreptul canonic solicită ca, în vederea proclamării Sfânt, a unui Fericit, este necesar să se stabilească un miracol prin mijlocirea lui, care a avut loc după beatificarea lui.
    
Traducere: Liviu Ursu



Sursa:www.zenit.org