Întâlnindu-se cu studenții și profesorii prestigioasei instituții de învățământ din Africa Centrală, fondată în 1989 de Uniunea Conferințelor Episcopale din Africa Centrală, pontiful a spus: "Este o mare bucurie pentru mine să mă adresez dumneavoastră în cadrul acestei Universități Catolice din Africa Centrală, un loc de excelență pentru cercetare, transmiterea cunoașterii și formarea multor tineri. Îmi exprim recunoștința față de autoritățile academice pentru primirea călduroasă și pentru angajamentul lor constant în slujba educației".
"Ceea ce Evanghelia și doctrina Bisericii sunt chemate astăzi să promoveze, într-o sinergie generoasă și deschisă cu toate forțele pozitive care stimulează creșterea conștiinței umane universale, este o autentică cultură a întâlnirii, de fapt, am putea spune, dintre toate culturile autentice și vitale, o cultură a întâlnirii grație schimbului reciproc al darurilor proprii în spațiul de lumină deschis de iubirea lui Dumnezeu pentru toate creaturile Sale" – a reliefat pontiful, amintind că, potrivit Papei Benedict al XVI-lea, adevărul este logos care creează dia-logos și, prin urmare, comunicare și comuniune.
"De fapt" – a continuat pontiful în discursul adresat la Universitatea Catolică din Africa Centrală, instituție prezentă în șase țări din regiune – "în timp ce mulți oameni din lume par să-și piardă reperele spirituale și etice, aflându-se prinși în capcana individualismului, a aparențelor și a ipocriziei, universitatea este, prin excelență, un loc al prieteniei, al cooperării și, în același timp, al interiorității și al reflecției. La origini, în Evul Mediu, fondatorii ei i-au dat ca scop Adevărul. Și astăzi, profesorii și studenții sunt chemați să-și propună ca scop și, în același timp, ca stil de viață, căutarea comună a adevărului, deoarece, așa cum a scris Sfântul John Henry Newman, toate principiile adevărate abundă de Dumnezeu, toate fenomenele conduc la El (S. J.H. Newman, L’idée d’université, Genève 2007, 97).
Pe de altă parte, ceea ce Newman numea lumină blândă, adică lumina credinței, în măsura în care este unită cu adevărul iubirii, nu este străină de lumea materială, deoarece iubirea se trăiește întotdeauna cu trup și suflet; lumina credinței este o lumină întrupată, care izvorăște din viața luminoasă a lui Isus. Ea luminează și materia, are încredere în ordinea ei, știe că în ea se deschide o cale de armonie și de înțelegere tot mai largă. Privirea științei primește astfel un beneficiu din partea credinței: aceasta îl invită pe omul de știință să rămână deschis față de realitate, în toată bogăția ei inepuizabilă. Credința trezește simțul critic, în măsura în care împiedică cercetarea să se mulțumească cu formulele sale și o ajută să înțeleagă că natura este întotdeauna mai mare. Invitând la uimire în fața misterului creației, credința lărgește orizonturile rațiunii pentru a lumina mai bine lumea care se deschide studiilor științei (Papa Francisc, Enciclica Lumen fidei, 34) ".
Papa Leon și-a exprimat convingerea că "Africa poate contribui în mod esențial la lărgirea orizonturilor prea înguste ale unei umanități care se străduiește să spere". "Pe magnificul vostru continent" – a spus – "cercetarea este pusă în mod special în fața provocării de a se deschide către perspective interdisciplinare, internaționale și interculturale. Și astăzi avem nevoie urgentă să gândim credința în cadrul scenariilor culturale și al provocărilor actuale, astfel încât să-i scoatem în evidență frumusețea și credibilitatea în diferite contexte, mai ales în cele mai marcate de nedreptăți, inegalități, conflicte, degradare materială și spirituală ".
"Măreția unei națiuni nu poate fi evaluată doar pe baza abundenței resurselor sale naturale și nici pe baza bogăției materiale a instituțiilor sale" – a reliefat Sfântul Părinte, explicând că, de fapt, "nicio societate nu poate prospera dacă nu se bazează pe conștiințe drepte, educate în spiritul adevărului". "În acest sens" – a continuat – "deviza universității voastre: În slujba adevărului și a dreptății, vă amintește că conștiința umană, înțeleasă ca sanctuar interior în care bărbații și femeile se descoperă interpelate de vocea lui Dumnezeu, este terenul pe care se pot pune temeliile drepte și stabile pentru orice societate. Formarea unor conștiințe libere și sfânt neliniștite este condiția necesară astfel încât credința creștină să apară ca o propunere pe deplin umană, capabilă să transforme viața indivizilor și a societății, să declanșeze schimbări profetice față de dramele și formele de sărăcie ale timpului nostru și să încurajeze o căutare a lui Dumnezeu mereu mai profundă, niciodată îndestulată.
De fapt, în conștiință se elaborează discernământul moral, prin care căutăm în mod liber ceea ce este adevărat și onest. Atunci când conștiința se străduiește să fie luminată și dreaptă, ea devine sursa unei acțiuni coerente, orientate spre bine, dreptate și pace.
În societățile contemporane, și deci și în Camerun, se observă o erodare a punctelor de referință morale care odinioară ghidau viața colectivă. Rezultă că astăzi se tinde să se aprobe în mod superficial anumite practici considerate odinioară inacceptabile. Această dinamică se explică, în parte, prin schimbările sociale, constrângerile economice și dinamica politică care influențează comportamentele individuale și colective. Creștinii, și în mod special tinerii catolici africani, nu trebuie să se teamă de lucrurile noi. În special, universitatea voastră poate forma pionieri ai unui nou umanism în contextul revoluției digitale; continentul african cunoaște bine aspectele încântătoare ale acesteia dar și latura întunecată a devastărilor de mediu și sociale provocate de căutarea frenetică a materiilor prime și a pământurilor rare. Nu întoarceți privirea: este un serviciu adus adevărului și întregii umanități. Fără acest efort educativ, adaptarea pasivă la logici dominante va fi confundată cu competența, iar pierderea libertății cu progresul".
Pontiful a atras atenția asupra riscului reprezentat de răspândirea sistemelor de inteligență artificială, "care ne organizează din ce în ce mai profund mediile mentale și sociale", spunând: "Ca orice mare transformare istorică, și aceasta necesită nu doar competențe tehnice, ci și o pregătire umanistă capabilă să pună în evidență logica economică, prejudecățile înrădăcinate și formele de putere care modelează percepția asupra realității. În mediile digitale, structurate pentru a convinge, interacțiunea este optimizată până la a face inutilă întâlnirea reală, alteritatea persoanelor în carne și oase este neutralizată, iar relația este redusă la un răspuns funcțional. Dragi frați, voi, însă, sunteți persoane reale! Chiar și creația are un trup, o suflare, o viață de ascultat și de păzit. Geme și suferă (cf. Rom 8,22) ca fiecare dintre noi.
Când simularea devine normă, capacitatea umană de discernământ se atrofiază, iar legăturile noastre sociale se închid în circuite autoreferențiale care nu ne mai expun la realitate. Trăim atunci ca și cum am fi în bule impermeabile unele față de altele, ne simțim amenințați de oricine este diferit și ne dezobișnuim de întâlnire și de dialog. Astfel se răspândesc polarizarea, conflictele, temerile, violența. Nu este în joc un simplu risc de eroare, ci o transformare a relației însăși cu adevărul.
Tocmai în acest domeniu Universitatea Catolică are datoria de a-și asuma o responsabilitate de prim plan. De fapt, ea nu se limitează la transmiterea cunoștințelor de specialitate, ci formează minți capabile de discernământ și inimi deschise iubirii și slujirii. Ea pregătește mai ales viitorii conducători, funcționarii publici, profesioniștii și ceilalți viitori actori sociali să îndeplinească cu integritate sarcinile care le vor fi încredințate, să-și exercite responsabilitățile cu probitate, să-și înscrie acțiunea într-o etică în slujba binelui comun".
Sfântul Părinte i-a îndemnat pe studenții Universității Catolice din Africa Centrală să reziste tentației migrației, spunând: "Dragi fii și fiice ale Camerunului, dragi studenți, în fața tendinței de înțeles a migrației, care poate induce în eroare, făcându-vă să credeți că în altă parte se poate găsi cu ușurință un viitor mai bun, vă invit în primul rând să răspundeți cu o dorință arzătoare de a vă servi țara și de a pune în slujba concetățenilor voștri cunoștințele pe care le dobândiți aici. Iată rațiunea de a exista a Universității voastre, fondată acum treizeci și cinci de ani pentru a forma păstori de suflete și laici angajați în societate: aceștia sunt mărturisitorii înțelepciunii și echității de care are nevoie continentul african.
În acest sens, aș dori să amintesc o expresie a Sfântului Ioan Paul al II-lea: Universitatea catolică este născută din inima Bisericii (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Constituția apostolică Ex corde Ecclesiae, 1) și participă la misiunea acesteia de a vesti adevărul care eliberează. Această afirmație se referă în primul rând la o exigență intelectuală și spirituală: căutarea adevărului în toate dimensiunile sale, cu convingerea că credința și rațiunea nu se opun, ci se susțin reciproc. În plus, ea reamintește faptul că profesorii și studenții Universității sunt implicați în misiunea Bisericii de a vesti tuturor Vestea cea bună a lui Cristos, dialogând cu diversele științe în slujba unei înțelegeri tot mai profunde și a unei puneri în practică a adevărului în viața personală și socială (Papa Francisc, Constituția apostolică Veritatis gaudium, 5).
În fața provocărilor epocii noastre, Universitatea Catolică ocupă un loc unic și de neînlocuit. Să ne gândim, în acest sens, la pionierii acestei instituții care au pus bazele pe care voi construiți astăzi; dintre toți, îl amintesc pe Preotul Barthélemy Nyom, rector aproape pe tot parcursul anilor ’90. Urmând exemplul lor, fiți mereu conștienți de faptul că, alături de transmiterea cunoștințelor și de formarea competențelor profesionale, această Universitate își propune să contribuie la formarea integrală a persoanei umane. Însoțirea spirituală și umană constituie o dimensiune esențială a identității Universității Catolice. Prin formarea spirituală, inițiativele pastorale universitare și momentele de reflecție, studenții sunt invitați să-și aprofundeze viața interioară și să-și orienteze angajamentul în societate în lumina unor valori autentice și solide. În acest fel, dragi studenți, învățați să deveniți constructori ai viitorului țărilor voastre și ai unei lumi mai drepte și mai umane".
Adresându-se profesorilor, Papa Leon le-a amintit rolul esențial pe care-l au, încurajându-i să întruchipeze valorile pe care doresc să le transmită, "în primul rând dreptatea și echitatea, integritatea, simțul serviciului și al responsabilității". "Africa și lumea au nevoie de oameni care să se angajeze să trăiască după Evanghelie și să-și pună competențele în slujba binelui comun" – a spus pontiful, ândemnând: "Nu trădați acest ideal nobil! Pe lângă faptul că sunteți ghizi intelectuali, fiți modele a căror rigoare științifică și onestitate personală să educe conștiința studenților voștri. Africa are, într-adevăr, nevoie să fie eliberată de flagelul corupției. Iar pentru un tânăr, această conștiință trebuie să se consolideze încă din anii de formare, grație rigorii morale, dezinteresului și coerenței de viață ale educatorilor și profesorilor săi. Zi de zi, puneți bazele indispensabile pentru construirea unei identități morale și intelectuale coerente. Mărturisind adevărul, mai ales în fața iluziilor ideologiei și ale modei, creați un mediu în care excelența academică se unește în mod natural cu dreptatea umană.
Doamnelor și domnilor, virtutea principală care trebuie să anime comunitatea universitară este smerenia. Indiferent de rolul și vârsta noastră, trebuie să ne amintim întotdeauna că suntem cu toții discipoli, adică tovarăși de studiu ai unui singur Învățător, care a iubit atât de mult lumea încât și-a dat viața. Vă mulțumesc și vă binecuvântez din inimă!"
