”Isus ne vestește un Dumnezeu care nu ne va arunca afară niciodată, un Tată care păstrează numele nostru și unicitatea noastră” și că ”orice rană, chiar și una profundă, se va vindeca primind cuvântul Fericirilor și începând din nou să mergem pe calea Evangheliei”: a spus Leon al XIV-lea la rugăciunea Îngerul Domnului din 8 februarie, vorbind despre Evanghelia duminicii (Mt 5,13-16). La final, papa a menționat beatificarea unui preot spaniol și a îndemnat la continuarea rugăciunii pentru pace.
După întâlnirea cu Isus, ”se pare că este fără gust și opac ceea ce se îndepărtează de sărăcia sa în spirit, de blândețea și simplitatea inimii, de foamea și setea sa de dreptate, care pun în mișcare milostivirea și pacea ca dinamici de transformare și reconciliere”: a spus Leon al XIV-lea, vorbind despre Evanghelia duminicii, în alocuțiunea rugăciunii Îngerul Domnului de duminică, 8 februarie a.c., condusă în prezența a peste 15.000 de romani și pelerini care au venit la amiază în Piața Sfântul Petru. Papa a menționat, de asemenea, beatificarea unui preot paroh din Spania, Salvator Valera Parra, Ziua mondială de rugăciune și reflecție pentru combaterea traficului cu ființe umane și a îndemnat la continuarea rugăciunii pentru pace, ținând cont că ceea ce deschide viitorul omenirii nu este strategia economică și militară, ci respectul și fraternitatea dintre popoare.
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, alocuțiunea papei Leon al XIV-lea.
«După ce a proclamat Fericirile, Isus se adresează celor care le trăiesc, spunându-le că datorită lor pământul nu mai este același, iar lumea nu mai este în întuneric. «Voi sunteți sarea pământului. [...] Voi sunteți lumina lumii» (Mt 5,13-14). Bucuria adevărată este cea care dă gust vieții și face să iasă la lumină ceea ce înainte nu era. Această bucurie decurge dintr-un stil de viață, dintr-un fel de a locui pe pământ și de a trăi împreună care trebuie dorit și ales. Este viața care strălucește în Isus, gustul nou al faptelor și cuvintelor sale. După întâlnirea cu el, se pare că este fără gust și opac ceea ce se îndepărtează de sărăcia sa în spirit, de blândețea și simplitatea inimii, de foamea și setea sa de dreptate, care pun în mișcare milostivirea și pacea ca dinamici de transformare și reconciliere.
Profetul Isaia enumeră gesturile concrete care întrerup nedreptatea: a împărți pâinea cu cel flămând, a-i aduce în casă pe sărmanii fără adăpost, a-i îmbrăca pe cei goi, fără a-i neglija pe cei apropiați și pe cei din casă (cf. Is 58,7). «Atunci – continuă profetul – lumina ta va răsări ca zorile și vindecarea ta se va arăta repede» (v. 8). Pe de o parte, lumina, cea care nu poate fi ascunsă, pentru că este mare ca soarele care în fiecare dimineață izgonește întunericul; pe de alta, o rană, care mai înainte ustura și acum se vindecă.
Este dureros, într-adevăr, să pierdem gustul și să renunțăm la bucurie, iar cu toate acestea, se poate întâmpla să avem această rană în inima noastră. Isus pare să-i avertizeze pe cei care-l ascultă, ca să nu renunțe la bucurie. Sarea care și-a pierdut gustul, afirmă Isus, ”nu mai este bună de nimic decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni” (Mt 5,13). Câte persoane, și probabil s-a întâmplat și nouă, se simt de aruncat, greșite. Este ca și cum lumina lor ar fi fost ascunsă. Isus, însă, ne vestește un Dumnezeu care niciodată nu ne va arunca afară, un Tată care păstrează numele nostru, unicitatea noastră. Orice rană, chiar și una profundă, se va vindeca primind cuvântul Fericirilor și începând din nou să mergem pe calea Evangheliei.
Gesturile concrete de deschidere față de ceilalți și de atenție sunt cele care reaprind bucuria. Desigur, în simplitatea lor, ele ne fac să fim contracurentului. Isus însuși a fost ispitit, în pustiu, de alte căi: să-și impună identitatea sa, să o afișeze, să aibă lumea la picioarele lui. Dar el a respins căile pe care și-ar fi pierdut gustul său autentic, cel pe care-l regăsim în fiecare duminică în Pâinea frântă: viața dăruită, iubirea care nu face zgomot.
Frați și surori, să ne lăsăm alimentați și să ne lăsăm luminați de comuniunea cu Isus. Fără nicio ostentație, vom fi atunci asemenea unei cetăți așezate pe munte, nu doar vizibilă, dar și atrăgătoare și primitoare: cetatea lui Dumnezeu în care toți, în cele din urmă, își doresc să locuiască și să afle pacea. Către Maria, poarta cerului, să ne îndreptăm acum privirea și rugăciunea ca să ne ajute să devenim și să rămânem discipoli ai Fiului ei».
***
După rugăciunea Îngerul Domnului, papa a amintit mai întâi beatificarea, pe 7 februarie a.c., la Huércal-Overa (Spania) a preotului Salvator Valera Parra, ”paroh dăruit cu totul poporului său, umil și grijuliu în caritate pastorală”.
Succesiv, pontiful și-a exprimat mâhnirea și îngrijorarea pentru recentele atacuri asupra mai multor comunități din Nigeria, soldate cu grave pierderi de vieți omenești.
În ziua în care Biserica celebrează comemorarea sfintei Iozefina Bakhita, se marchează Ziua mondială de rugăciune și reflecție împotriva traficului cu ființe umane, iar papa a mulțumit cu această ocazie călugărițelor și tuturor celor care se angajează în combaterea și eliminarea actualelor forme de sclavie, afirmând împreună cu ei că ”pacea începe cu demnitatea”.
Sfântul Părinte a avut apoi un cuvânt de încurajare pentru populațiile din Portugalia, Maroc, Spania și sudul Italiei grav afectate în ultimele săptămâni de inundații și aluviuni, îndemnându-le să rămâne unite și solidare prin ocrotirea de mamă a Fecioarei Maria.
După ce a menționat diferite grupuri de credincioși și pelerini, papa a adăugat: ”Să continuăm rugăciunea pentru pace! Strategiile de putere economică și militară, după cum ne învață istoria, nu dau omenirii un viitor. Viitorul constă în respect și în fraternitatea dintre popoare”.
Rugăciunea Îngerul Domnului s-a încheiat cu binecuvântarea apostolică a papei Leon al XIV-lea, binecuvântare ce ajunge prin mass-media la toți cei care o primesc în spirit de credință.
