Exercițiile spirituale pentru papa Francisc și membrii Curiei Romane au ajuns marți, 11 martie a.c., la cea de-a treia zi. Aflat încă la spital, papa participă cu ajutorul conexiunii video, în direct din Aula Paul al VI-lea, unde pr. Roberto Pasolini, predicatorul Casei Pontificale, prezintă câte două meditații pe zi, sub genericul ”Speranța vieții veșnice”.
La cea de-a patra meditație, prezentată marți la ora 9.00, pr. Pasolini (OFMCAP) a vorbit despre ”Moartea cea de-a doua” și a dezvoltat un amplu comentariu la textele biblice luate din cartea profetului Ezechiel (cap. 37) și din cartea Apocalipsului (cap. 2).
Vă oferim aici, în traducerea noastră de lucru, a patra meditație.
Speranța vieții veșnice
Exercițiile spirituale din 2025 ale Sfântului Părinte și Curiei Romane
4. Moartea cea de-a doua
(marți, 11 martie, ora 9.00)
Biblia descrie istoria omenirii ca o tensiune între promisiunea vieții veșnice și realitatea morții. Israel, cu fidelitatea și infidelitatea sa, întruchipează această luptă, rămânând în căutarea permanentă a țării făgăduite. Sfântul Pavel vorbește despre om ca despre un muribund care trăiește (2 Cor 6,9), exprimând paradoxul existenței.
Între profeți, Ezechiel descrie această condiție în viziunea văii oaselor uscate (Ez 37): Israelul apare ca un cimitir în aer liber, lipsit de viață și speranță. Dumnezeu îi poruncește profetului să vorbească oaselor, care se recompun și se îmbracă în carne, dar rămân fără viață până când Duhul său suflă asupra lor.
Această viziune nu se referă doar la întoarcerea din exil, ci oglindește condiția umană: adesea existăm fără să trăim cu adevărat. Oasele uscate simbolizează „prima moarte”, moartea interioară, care se manifestă prin frică, apatie și pierderea speranței. Este ceea ce s-a întâmplat lui Adam și Evei după păcat: trupurile lor erau vii, dar separate de Dumnezeu.
Numai Duhul lui Dumnezeu poate restabili viața autentică. Cu toate acestea, există și „moartea cea de-a doua”, înțeleasă adesea ca o condamnare veșnică, dar care poate fi văzută și ca o moarte biologică. Cei care au depășit deja prima moarte - adică frica, egoismul și iluzia controlului - o înfruntă pe cea de-a doua fără spaimă. Sfântul Francisc de Assisi exprimă acest lucru în Cântarea Fratelui Soare, lăudându-i pe cei care întâmpină moartea în Dumnezeu.
Cartea Apocalipsului afirmă că „cel care învinge nu va fi deloc vătămat de moartea cea de-a doua” (Ap 2,11): cel care trăiește în credință și speranță poate trece prin ea fără să fie nimicit de ea. Viziunea lui Ezechiel ne învață că învierea începe deja acum: Dumnezeu nu așteaptă moartea noastră pentru a ne oferi viața veșnică, ci ne-o oferă deja în prezent, dacă acceptăm Duhul său. Adevărata întrebare este: vrem să rămânem oase uscate sau să ne lăsăm însuflețiți de viața adevărată?
