de Benedetta Frigerio
Părul lung, bogat, castaniu şi ondulat, ochii albaştri... Frumoasă! Până acum un an, Ana (nume fictiv) a fost o feministă, anti-clericală, lesbiană, şi de 6 ani logodită cu o femeie. Apoi, l-a întâlnit pe Marco, iar cei 25 de ani ai săi i-au apărut în ochi într-un mod cu totul diferit. “Mereu am trăit într-o minciună, iar acum am reuşit să o văd în totalitate”, explică Ana. Istoria acestei fete pare a fi incredibilă “în primul rând pentru mine, apoi pentru familia mea şi pentru prietenii mei”.
Ana este astăzi liberă de “rău, nelinişte, lipsă de sentiment şi de frica în care am trăit până acum viaţa crezând în cea mai mare minciună pe care se fondează tristeţea internă în lumea Lgbt: Se naşte homosexual”. Pentru acest motiv Ana a decis să creeze Exhomovox.com, un site care îi găzduieşte pe cei care au o istorie similară cu a sa. În două luni a strâns foarte multe mărturii: “Atunci când viaţa mea s-a schimbat, am căutat oameni ca mine”. De asemenea, în cercetarea sa, Ana a rămas foarte impresionată de istoria unei alte fete, pe nume Francesca: “imediat m-am identificat cu ea şi m-a asigurat că totul este adevărat. Nu eram singura, am încercat să adun cât mai multe experienţe similare cu a mea pe un singur site pe care acum scriu mulţi”.
O viaţă schimbată peste noapte, într-o clipită, mulţumită lui Marco, care a făcut-o să redescopere o credinţă uitată: “Bunica mea îmi zicea să mă rog, apoi neînţelegerile dintre părinţi, tatăl care a părăsit-o pe mama, pentru o femeie de 27 de ani, au contribuit la îndepărtarea de Biserică. Am încercat să-i alin durerea mamei deprimată, luându-i locul tatălui. Vroiam jucării, haine şi tunsori asemeni bărbaţilor. Jucam fotbal, stăteam cu copiii, crescând ca un vagabond”.
Nici chiar reîntregirea familiei nu i-a videcat acea rană: “eram fericită, însă nu mi-am iertat tatăl niciodată. Uram bărbaţii şi nu puteam să mă încred în ei”. Din această cauză, Ana a căutat refugiu şi afecţiune în femei “de care mă simţeam atrasă” şi la 17 ani a început o relaţie cu Simona: “părinţii mei, din păcate, au acceptat trişti situaţia. Nu se discuta mult în casă, dar în cele din urmă, li se părea că acesta este răul cel mai mic, în comparaţie cu toate nebuniile pe care le-am făcut, fără ca să-mi dau seama că în spatele homosexualităţii mele stă cauza disconfortului meu”. Viaţa Anei devine din ce în ce mai grea: “Eram agresivă, plină de resentimente”.
Dar, în octombrie anul trecut, Marco a invitat-o la o cafea: “Nu am înţeles motivul pentru care am ales să-l revăd”. Din acel moment “nu mai reuşeam să-mi privesc logodnica ca şi până atunci”. Apoi, primul sărut: “a fost pentru prima oară când am reuşit să am încredere într-un bărbat. Fără nici o temere şi fără nici o gelozie: sunt sigură de Marco, pentru că suntem siguri de Dumnezeu. Acel Dumnezeu care mi-a permis să-mi iert tatăl şi să trăiesc fericită. Acel Dumnezeu căruia nu voi înceta niciodată să-i mulţumesc pentru că m-a scos din întuneric şi să-L prezint prietenilor mei care acum mă urăsc”.
Ana a creat un site web deoarece “am primit un har şi imediat le voi spune tuturor care este cauza traumei mele. Mai degrabă prefer să spun un adevăr care la început doare, dar apoi eliberează, decât să-i ştiu în suferinţă”.
Traducere: Liviu Ursu
Sursa:www.bastabugie.it
