Acțiunea sfințitoare a Spiritului Sfânt, care se exprimă nu doar prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin Sacramente, ci și prin rugăciune a reprezentat esența catehezei papei Francisc din cadrul audienței generale de miercuri, 6 noiembrie, din Piața San Pietro.
Reflecția pontifului a fost dedicată Spiritului Sfânt care este, deopotrivă, subiect și obiect al rugăciunii creștine. Adică – a explicat – El este Cel care inspiră rugăciunea și care ne este dăruit prin rugăciune. Mai exact, ne rugăm pentru a-l primi pe Spiritul Sfânt și îl primim pe Spiritul Sfânt pentru a ne ruga cu adevărat, adică asemenea fiilor lui Dumnezeu, nu asemenea sclavilor.
Pontiful s-a oprit mai întâi asupra necesității de a ne ruga pentru a-l primi pe Spiritul Sfânt, precizând că, în acest sens, există un cuvânt foarte precis al lui Isus în Evanghelie, cu referință la Evanghelia după sfântul Luca, capitolul 11, versetul 13: "Așadar, dacă voi, care sunteți aici, răi cum sunteți, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru din ceruri îl va da pe Spiritul Sfânt celor care îl cer!" (Lc 11,13).
Papa a evidențiat că, în Noul Testament, vedem că Spiritul Sfânt se coboară întotdeauna în timpul rugăciunii, El pogorându-se asupra lui Isus la botezul din Iordan, "în timp ce se ruga" (Lc 3, 21); pogorându-se, de asemenea, asupra ucenicilor la Cincizecime, : "în timp ce stăruiau și se rugau împreună: " (Fapte 1,14).
Rugăciunea – a subliniat – este singura "putere" pe care o avem asupra Spiritului lui Dumnezeu, amintind că pe Muntele Carmel, falșii profeți ai lui Baal se agitau pentru a invoca foc din cer asupra jertfei lor, dar nu s-a întâmplat nimic; în schimb, profetul Ilie s-a rugat, iar focul a coborât și a mistuit arderea de tot (cf. 1 Regi 18, 20-38).
Biserica – a stăruit Sfântul Părinte – urmează cu fidelitate acest exemplu, având întotdeauna pe buze implorarea "Vino!" ori de câte ori se adresează Spiritului Sfânt. Ea face acest lucru mai ales la Sfânta Liturghie pentru ca Spiritul Sfânt să coboare ca roua și să sfințească pâinea și vinul pentru jertfa euharistică.
În cateheză a fost reliefat și un alt aspect, foarte important și încurajator pentru noi: faptul că Spiritul Sfânt este Cel care ne dăruiește adevărata rugăciune. Spune sfântul Paul în Scrisoarea către Romani (Rom 8,26-27): "… Spiritul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune aşa cum se cuvine, dar Spiritul însuşi intervine pentru noi cu suspine negrăite. Însă cel care cercetează inimile ştie care este dorinţa Spiritului; adică intervine în favoarea sfinţilor după voinţa lui Dumnezeu".
De asemenea, pontiful a evidențiat un alt mare ajutor dat nouă de Spiritul Sfânt: faptul că ne mărturisește că suntem copii ai lui Dumnezeu și pune pe buzele noastre strigătul: " Tată!" (Rom 8,15; Gal 4,6). În rugăciunea creștină – a explicat pontiful – nu este omul care vorbește cu Dumnezeu, ci este Dumnezeu care se roagă în noi! Ne rugăm lui Dumnezeu prin Dumnezeu.
Tocmai în rugăciune – a continuat – Spiritul Sfânt se descoperă ca "Paraclet," adică avocatul și apărătorul nostru. El nu ne acuză în fața Tatălui, ci ne apără. Da, el ne convinge de faptul că suntem păcătoși (cf. Ioan 16, 8), dar o face pentru ca noi să gustăm bucuria milostivirii Tatălui, nu pentru a ne distruge cu sentimente sterile de vinovăție. Chiar și atunci când inima noastră ne reproșează ceva, el ne reamintește că "Dumnezeu este mai mare decât inima noastră" (1 Ioan 3,20).
Spiritul Sfânt – a mai spus pontiful – mijlocește pentru noi și ne învață, totodată, să mijlocim, la rândul nostru, pentru frații și surorile noastre; El ne învață rugăciunea de mijlocire. Această rugăciune este deosebit de plăcută lui Dumnezeu pentru că este cea mai gratuită și dezinteresată. Sfântul Ambrozie observa că, atunci când toată lumea se roagă pentru toată lumea, rugăciunea se multiplică, rugăciunea fiind o misiune atât de prețioasă și necesară în Biserică, mai ales în acest timp de pregătire pentru Jubileu.
În cadrul saluturilor în diferite limbi, gândul pontifului s-a îndreptat – ca de obicei – către tineri și către cuplurile de soți, dar și către persoanele vârstnice și către cele bolnave, încurajându-le să trăiască viața de zi cu zi în spirit de fidelitate față de Evanghelie.
