(Duminica bogatului nemilostiv)
La fel ca în evanghelia de astăzi, în care descoperim doar câteva rânduri despre viața de pe acest pământ, restul fiind dedicat vieții veșnice, la fel e și pentru noi. Deși ni se pare că existența ne este compusă dintr-o înșiruire de clipe fără prea mare importanță, fiecare dintre aceste clipe este o sămânță ce deschide capitole mari în veșnicie. Atunci când cineva l-a întrebat pe fratele Mihai din Prilog ce ar schimba din viața lui dacă ar putea să o ia de la capăt, a răspuns : "nu aș mai pierde nici o clipă". Noi ne construim secundă după secundă viitorul, prin alegerile noastre, prin acțiunile, gândurile și vorbele noastre. Fiecare dintre momentele ce ne compun existența noastră este un fel de indicator stradal ce directioneaza întreaga viață înspre Cer sau înspre iad. Partea bună e că avem integrat un bun sistem de corectare a direcției, un ESPN spiritual de ultimă generație: prin convertire, printr-o bună spovadă, prin rugăciune, reușim să reluăm calea cea bună. Partea proastă e că avem un timp limitat pentru a folosi această corecție și nici unul dintre noi nu știm durata exactă a acestui timp. Așadar dacă facem o evaluare greșită și lăsăm lucrurile să degenereze, ajungem în prăpastie. Și asta fără eufemisme.
Este de remarcat deasemenea faptul că bogatul din evanghelie nu este ceea ce am putea astăzi defini un om rău. L-am putea asemăna cu tânărul bogat de care vom auzi peste câteva duminici, convins că împlinește bună parte a poruncilor: nu săvârşeşte adulter, nu ucide, nu fură, nu mărturiseşte strâmb, cinsteşte pe tatăl său şi pe mama sa. Și tânărul și bogatul de astăzi se blochează în schimb în același punct: iubirea de aproapele. Când vine vorba de a vinde propriile bogății și a face parte săracilor, când vine vorba de a extinde banchetul la cei nevoiași, atunci, doar atunci, vedem dacă legea iubirii este împlinită cu adevărat. Multora din ziua de azi li s-ar putea părea un detaliu neînsemnat: un om se abține de la atâtea lucruri rele și nu poate greși puțin? Astfel de critici ar merita invitați să recitească imnul pe care sfântul Pavel îl dedică iubirii: "De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte”.
La Judecata de apoi vom fi întrebați dacă l-am slujit pe Cristos în frații noștri flămânzi, goi, însetați, închiși, bolnavi. În caz contrar vom fi tratați ca și toți cei cărora Domnul le spune: plecați de la mine căci nu vă cunosc! Iubirea rămâne singurul semn valid prin care în fața lumii și în fața lui Dumnezeu suntem recunoscuți ca și creștini și fii ai Împărăției. Ea, iubirea, este viza noastră pentru Împărăția Cerurilor!
PS Claudiu
Episcopul de Cluj-Gherla
Ev Lc 16,19-31
Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci mă chinuiesc în această văpaie. Dar Avraam a zis: Fiule, adu-ţi aminte că ai primit cele bune ale tale în viaţa ta, şi Lazăr, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se mângâie, iar tu te chinuieşti. Şi peste toate acestea, între noi şi voi s-a întărit prăpastie mare, ca cei care voiesc să treacă de aici la voi să nu poată, nici cei de acolo să treacă la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi, să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi.
