Să ne unim inimile și forțele, astfel încât mările și deșerturile să nu fie cimitire, ci spații în care Dumnezeu să deschidă căi de libertate și fraternitate – a îndemnat papa Francisc. Amânând cateheza obișnuită, pontiful a dorit să se oprească asupra situației dramatice trăită de persoanele care sunt nevoite să traverseze mări și deșerturi "pentru a ajunge într-o țară unde să poată trăi în pace și siguranță".
Evidențiind că migranții de astăzi nu ar trebui să se afle în condiția de a traversa mări și deșerturi mortale, papa Francisc a reliefat totodată că ei nu vor fi opriți prin legi mai restrictive, prin militarizarea frontierelor sau prin respingeri. În schimb – a continuat – este necesară "lărgirea rutelor de acces sigure și legale pentru migranți", facilitând astfel refugierea celor care fug de război, violență, persecuție și diferite calamități.
De asemenea, pontiful a evidențiat necesitatea unei politici globale a migrației, bazată pe justiție, fraternitate și solidaritate și pe unirea forțelor pentru a combate traficul de persoane, pentru a-i opri pe traficanții fără scrupule care exploatează fără milă situația de mizerie a altora.
Cu referire la migranții care își riscă viața traversând o mare sau un deșert pentru a ajunge la o destinație care echivalează pentru ei cu salvarea vieții, papa Francisc s-a oprit asupra rutelor de migrație devenite mortale pentru prea multe persoane, unele dintre acestea fiind mai bine cunoscute și în centrul atenției, în vreme ce altele sunt mai puțin străbătute.
Într-adevăr – a spus – marea și deșertul sunt, de asemenea, locuri biblice încărcate de valoare simbolică. Acestea constituie ambiente foarte importante în istoria exodului, marea migrație a poporului condus de Dumnezeu prin Moise din Egipt către Țara Promisă. Aceste locuri – a continuat – sunt martore ale dramei poporului care fuge de opresiune și sclavie. Sunt locuri de suferință, de frică, de disperare, dar, în același timp, sunt locuri de trecere spre eliberare (...), spre răscumpărare, spre libertate și împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu (cf. Mesajul pentru Ziua mondială a migranților și refugiaților din 2024).
Pontiful a făcut de asemenea referire la psalmii în care se vorbește despre mare și deșert, ca despre drumuri pe care Domnul își conduce și însoțește poporul spre libertate, Dumnezeu însuși traversând marea și deșertul împreună cu poporul său, El nerămânând la distanță ci împărtășind drama migranților, plângând și sperând cu ei.
Papa Francisc a amintit că, în calitate de episcop al Romei, a vorbit în termeni foarte clari cu privire la Marea Mediterană, care a devenit – dintr-un loc de comunicare între popoare și civilizații – un cimitir, tragedia constând în faptul că mulți dintre cei care au murit ar fi putut fi salvați. Pontiful a spus, cu claritate, că există cei care lucrează sistematic, prin orice mijloace, pentru a respinge migranții și că acest lucru atunci când este făcut în mod conștient și prin asumarea responsabilității este un păcat grav, deoarece Biblia spune: "Să nu faci rău celui străin și să nu-l asuprești" (Ex 22, 20). Pontiful a amintit, de asemenea, că orfanul, văduva și cel străin sunt săracii prin excelență pe care Dumnezeu îi apără și cere mereu să fie apărați.
Sfântul Părinte s-a referit și la zonele de deșert care, din păcate, devin "cimitire ale migranților", nefiind vorba de morți naturale deoarece, uneori, ei sunt aduși și abandonați în deșert. "În epoca sateliților și a dronelor, există bărbați, femei și copii migranți pe care nimeni nu trebuie să îi vadă. Doar Dumnezeu îi vede și le aude strigătul" – a spus pontiful.
Papa Francisc a încheiat cateheza cu în gând de recunoștință și laudă pentru eforturile atâtor buni samariteni, care fac tot posibilul pentru a salva migranții răniți și abandonați "pe rutele speranței disperate", de pe cele cinci continente. Acești bărbați și femei curajoși sunt un semn al unei umanități care nu se lasă infectată de cultura malefică a indiferenței și a debarasării. Și cei care nu pot fi ca ei "în prima linie ", nu sunt excluși din această luptă pentru civilizație: există multe modalități de a aduce o contribuție, în primul rând rugăciunea – a mai spus pontiful, îndemnându-ne să ne unim inimile și forțele, astfel încât mările și deșerturile să nu fie cimitire, ci spații în care Dumnezeu să deschidă căi de libertate și fraternitate.
După cateheză, în cadrul saluturilor în diferite limbi, gândul pontifului s-a îndreptat, ca de obicei, către tineri, bolnavi, bătrâni și cuplurile de soți căsătoriți de curând, îndemnând: "Imitându-l pe sfântul Augustin, a cărui comemorare liturgică o celebrăm astăzi, să fiți însetați de adevărata înțelepciune și să-L căutați neîncetat pe Domnul, izvorul viu al iubirii eterne".
