Adevărata pâine a fost și este Isus, Fiul iubit al Tatălui, făcut om (cf. v. 35), care a venit să împărtășească starea noastră de sărăcie pentru a ne conduce, prin ea, la bucuria comuniunii depline cu Dumnezeu și cu frații și surorile noastre (cf. Ioan 3:16).
Această reflecție reprezintă esența alocuțiunii papei Francisc, care a însoțit rugăciunea antifonului marian "Îngerul Domnului", de duminică, 4 august a.c., din Piața San Pietro.
Pontiful s-a inspirat din Evanghelia liturgiei duminicii a 18-a de peste an (potrivit calendarului roman sau latin), după sfântul Ioan, capitolul 6, în care se relatează că Isus, după săvârșirea minunii înmulțirii pâinilor și a peștilor, îndeamnă mulțimea, care îl căuta, să reflecteze la ceea ce s-a întâmplat, pentru a-i înțelege sensul (cf. Ioan 6,24-35).
Deși mâncase acea hrană împărțită și văzuse cum, chiar și cu puține resurse, datorită generozității și curajului unui copilaș, care pusese la dispoziția celorlalți ceea ce avea, toți fuseseră hrăniți până la săturare (cf. Ioan 6:1-13), mulțimea nu înțelege semnificația, confundându-l pe Isus cu un fel de magician și s-a întors să-l caute, sperând că va repeta minunea ca și cum ar fi fost o magie (cf. v. 26).
Semnul – a explicat pontiful – era clar: dacă fiecare dăruiește celorlalți ceea ce are, cu ajutorul lui Dumnezeu, chiar și cu puțin toată lumea poate dobândi ceva.
Ei – a continuat – au fost protagoniștii unei experiențe fundamentale pentru parcursul lor, dar nu i-au înțeles semnificația, atenția lor concentrându-se doar pe pâini și pești, pe hrana materială, care s-a terminat imediat, în vreme ce foamea avea să revină. Nu și-au dat seama că minunea era doar un instrument prin care Tatăl, în timp ce le sătura foamea, le dezvăluia ceva mult mai important: calea vieții care durează pentru totdeauna și gustul pâinii care satură peste măsură. În esență, Lucrurile materiale nu umplu viața: doar iubirea poate face acest lucru (cf. Ioan 6:35). Iar pentru ca acest lucru să se întâmple, calea de urmat este cea a carității, care nu păstrează nimic pentru sine, ci împarte totul.
Îndemnându-ne la un examen de conștiință, pontiful ne-a sugerat câteva întrebări: care este relația mea cu lucrurile materiale; dacă sunt sclavul lor sau le folosesc liber, ca instrumente pentru a da și a primi iubire; dacă sunt capabil să spun "mulțumesc" lui Dumnezeu și fraților și surorilor mele pentru darurile pe care le-am primit și să le împart cu bucurie?
La final, papa Francisc a dat exemplul acelor părinți care se luptă toată viața să-și crească bine copiii și să le lase ceva pentru viitor, spunând că este deosebit de frumos atunci când acest mesaj este înțeles, iar copiii sunt recunoscători și, la rândul lor, devin solidari între ei ca frați! Și cât de trist este, pe de altă parte, când se ceartă pentru moștenire și poate nu-și mai vorbesc ani de zile! Mesajul tatălui și al mamei, cea mai prețioasă moștenire a lor, nu sunt banii, ci iubirea cu care le oferă copiilor lor tot ceea ce au, așa cum face Dumnezeu cu noi, și astfel ne învață să iubim – a mai spus pontiful.
Fie ca Preacurata Fecioară Maria, care i-a dăruit lui Isus întreaga sa viață, să ne învețe să facem din toate un instrument al iubirii – s-a rugat papa Francisc la finalul alocuțiunii care a însoțit rugăciunea antifonului marian.
