Speranța este răspunsul oferit inimii noastre, atunci când în noi se face auzită întrebarea supremă: "Ce se va întâmpla cu mine? Care este destinația călătoriei pământești? Ce se va întâmpla cu soarta lumii?".
Speranța, virtutea teologală prin care dorim drept fericire a noastră Împărăția cerurilor și viața veșnică, punându-ne încrederea în făgăduințele lui Cristos – potrivit definiției din Catehismul Bisericii Catolice (1817) – s-a aflat în centrul catehezei papei Francisc de miercuri, 8 mai a.c., din Piața San Pietro, a 18-a reflecție din șirul dedicat viciilor și virtuților.
Oprindu-se asupra valorii speranței în Împărăția cerurilor și în viața veșnică, pontiful a evidențiat importanța speranței ca răspuns la întrebarea legată de sensul călătoriei pământești, fără de care nu am găsi niciun rost la călătoria noastră pe pământ, riscând să ajungem la răzvrătire, la disperare și la sentimentul inutilității tuturor lucrurilor.
Dacă lipsește speranța - a spus – toate celelalte virtuți riscă să se prăbușească și să sfârșească în cenușă. Dacă nu există un mâine sigur, un orizont luminos, nu ar trebui decât să se ajungă la concluzia că virtutea este un efort inutil.
Sfântul Părinte a evidențiat că un creștin are speranță nu datorită meritelor sale. Dacă el crede în viitor, este pentru că Cristos a murit și a înviat și ni l-a dat pe Spiritul Său.
Amintind că apostolul Paul le spune creștinilor îndoielnici, care nu se renăscuseră complet la speranță: "Dacă Cristos nu a înviat, zadarnică este credința voastră și voi sunteți încă în păcatele voastre" (cf 1 Cor 15, 17) – pontiful a explicat că este ca și cum ar spune: "dacă crezi în învierea lui Cristos, atunci știi cu certitudine că nici o înfrângere și nici o moarte nu este veșnică. Dar dacă nu crezi în învierea lui Cristos, atunci totul devine fără sens, chiar și propovăduirea apostolilor".
Papa Francisc a atras atenția asupra faptului că păcătuim adesea împotriva virtuții speranței, când cădem în deznădejde cu privire la păcatele noastre, uitând că Dumnezeu este milostiv; când ne lăsăm pătrunși de forme adânci de tristețe, când credem că momentele de fericire din trecut sunt îngropate pentru totdeauna.
Papa Francisc a pus în lumină importanța acestei virtuți de care lumea de astăzi are atâta nevoie! "Lumea are nevoie de speranță, la fel cum are nevoie de răbdare, o virtute care merge mână în mână cu speranța. Oamenii răbdători sunt țesători de bine. Ei își doresc cu încăpățânare pacea și, deși unii se grăbesc și ar vrea totul imediat, răbdarea are capacitatea de a aștepta. Chiar și atunci când mulți din jurul lor au cedat dezamăgirii, cei care sunt însuflețiți de speranță și au răbdare reușesc să treacă prin cele mai întunecate nopți. Speranța și răbdarea merg împreună" – a spus pontiful. În contextul audienței, Sfântul Părinte și-a îndreptat ca de obicei gândul spre cei bolnavi, spre vârstnici, dar și spre tineri, îndeosebi spre cuplurile care s-au unit de curând în sacramentul căsătoriei.
