Gârboviți de viață, gârboviți de greutăți, gârboviți de păcate, mergem pe căile acestei lumi privind mai degrabă pământul decât albastrul cerului. Probabil de aceea Fiul lui Dumnezeu s-a așezat într-o iesle, pentru ca să-l vedem mai ușor din această poziție. S-a facut mic, a luat trupul nostru slab și a luat deasemenea greutățile noastre, gârbovindu-se și El sub lemnul Crucii. A luat natura umană pentru ca noi să ne înveșmântăm cu cea dumnezeiască și s-a aplecat pentru ca noi să redevenim drepți.
Femeia din evanghelia de astăzi este simbolul nostru al tuturor. Dacă Biserica ne pune în fața ochilor acest pasaj scripturistic este pentru a ne învăța cum să scăpăm de neputință. De-a lungul drumului spiritual care marchează Postul Crăciunului am întâlnit oameni bogați , pentru a știi cum să ne ferim de bogăția ce ne leagă și ne îndepărtează de oameni și de Dumnezeu. Am întâlnit deasemenea orbi, pentru a ne recunoaște săraci de lumină și a învăța să strigăm în rugăciune către Dumnezeu pentru a fi eliberați de orbirea spirituală. Astăzi întâlnim o femeie gârbovă și ne întrebăm ce avem de învățat, care este pasul următor. Ne oferă câteva indicii contextul vindecării, fiindcă foarte multe lucruri se învârt în jurul cifrei 6. Boala, de exemplu, se întinde pe o perioadă de 18 ani, ceea ce înseamnă de 3 ori 6. Cei care sunt scandalizați de gestul Mântuitorului fac și ei referință la 6 zile în care activitatea umană trebuie să se împlinească. Ce înseamnă toate acestea? Adevărata problemă este faptul că 6 este cifra pământului, cifra omului, cifra stăpânitorului acestei lumi. Bogații din evangheliile precedente și toți ceilalți se loveau de aceeași problemă chiar dacă prezentată dintr-o altă perspectivă. Toți erau blocați în această lume și deci în această cifră 6. Și fiecăruia dintre ei Isus le oferă o portiță de ieșire: bogatului nemilostiv pe Lazăr, tânărului bogat soluția debarasării de greutatea și lanțurile averilor, orbului din Ierihon adevărata lumină, femeii de astăzi eliberarea de spiritul neputinței și așa mai departe. Bineînțeles sunt și rămân cu toții liberi să accepte sau nu darul Fiului lui Dumnezeu.
Ce facem noi? Am fost cu toții răscumpărați prin botez din robia acestei lumi, însă nu de aceea suntem scutiți de greutăți și păcate care încearcă să ne împingă din nou cu fața înspre pământ. Ritmul liturgic ne ajută ca în fiecare zi și în fiecare an să ne aducem aminte că Isus ne ridică tot timpul atunci când îi cerem ajutorul și de foarte multe ori chiar și atunci când nu mai avem putere și glas pentu a mai striga. Și în acest an Isus vine la noi ca prunc într-o iesle. Noi, gârboviți de viață, îl vom putem privi, și în lumina divină vom vedea ce avem de făcut, ce avem de schimbat. Vom rămâne însă la fel de liberi să mergem mai departe întristați, rămânând în lanțul perfid al acestei lumi ori să lepădăm lanțurile robiei și să ne avântăm cu tărie înspre a șaptea și veșnica zi a Domnului!
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Lc 13,10-17
În vremea aceea învăţa Isus într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată o femeie care avea de optsprezece ani un spirit de neputinţă şi care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; iar Isus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta. Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, şi ea îndată s-a îndreptat şi dadea mărire lui Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Isus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: sase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei! Iar Domnul i-a răspuns şi a zis: făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei? Şi zicând El acestea, s-au ruşinat toţi care erau împotriva Lui, şi toată mulţimea se bucura de faptele strălucite săvârşite de El.
