Scrie-ne un mesaj!

Dacă doriți să ne contactați pentru a ne întreba ceva sau a ne sugera ceva, sau pur și simplu pentru a ne saluta, vă rugăm să folosiți formulatul alăturat. Vom încerca să vă răspundem cât mai repede cu putință.

Echipa e-communio.ro


2 - = 1
* Toate câmpurile marcate sunt obligatorii
Ultimele știri
e-communio.ro logo

Sinod / Rezumatul primei sesiuni. O Biserică ce îi implică pe toți, aproape de rănile lumii

 
Sinod / Rezumatul primei sesiuni. O Biserică ce îi implică pe toți, aproape de rănile lumii
  • 08 Noi 2023
  • 677

A fost publicat Rezumatul final al primei sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări generale privind sinodalitatea. În vederea celei de-a doua sesiuni, din 2024, Rezumatul oferă numeroase reflecții și propuneri despre rolul femeilor și al laicilor, slujirea episcopilor, preoția și diaconatul, importanța săracilor și a migranților, misiunea digitală, ecumenismul și abuzurile.

Femeile și laicii, preoția și diaconatul, preoția și magisteriul, pacea și clima, săracii și migranții, ecumenismul și identitatea, noile limbaje și structurile reînnoite, misiunile vechi și noi - inclusiv cele digitale - ascultarea tuturor și aprofundarea, nu în mod superficial, a tuturor aspectelor, chiar și a celor mai "controversate". Există o privire reînnoită asupra lumii și a Bisericii și a exigențelor lor în Rezumatul final (”Raportul de sinteză”) aprobat și publicat în seara de sâmbătă, 28 octombrie a.c., de cea de-a XVI-a Adunare generală a Sinodului episcopilor despre sinodalitate. După patru săptămâni de lucrări, începute la 4 octombrie în Aula Paul al VI-lea, evenimentul eclezial își încheie astăzi prima sesiune la Vatican. A doua sesiune este programată în luna octombrie a anului 2024.

Cele aproximativ patruzeci de pagini ale documentului sunt rezultatul muncii adunării care "a avut loc în timp ce în lume războaie vechi și noi fac ravagii, cu drama absurdă a nenumărate victime". "Strigătul celor săraci, al celor forțați să migreze, al celor care suferă de violență sau care suferă consecințele devastatoare ale schimbărilor climatice a răsunat printre noi, nu numai prin intermediul mass-media, ci și prin vocile multor persoane, implicate personal, împreună cu familiile și popoarele lor, în aceste evenimente tragice", se arată în document (Prefață).  La această provocare și la multe altele, Biserica universală a încercat să ofere un răspuns în cadrul Cercurilor mici și în discursuri. Totul s-a reunit în ”Raportul de sinteză”, împărțit în trei părți, care trasează calea pentru munca ce va fi depusă în cea de-a doua sesiune din 2024.

Ascultarea tuturor, începând cu victimele abuzurilor
La fel ca în ”Scrisoarea către poporul lui Dumnezeu”, adunarea sinodală reafirmă "deschiderea de a-i asculta și de a-i însoți pe toți, inclusiv pe cei care au suferit abuzuri și răni în Biserică" (1 e). Pe drumul care trebuie parcurs "către reconciliere și dreptate", aceasta "cere să se abordeze condițiile structurale care au permis astfel de abuzuri și să se facă gesturi concrete de pocăință".

Chipul unei Biserici sinodale
Sinodalitatea este un prim pas. Un termen despre care participanții la Sinod recunosc ei înșiși că este "necunoscut pentru mulți membri ai poporului lui Dumnezeu" și "stârnește confuzie și îngrijorare în rândul unora" (1 f), în rândul celor care se tem de o îndepărtare de tradiție, de o desconsiderare a naturii ierarhice a Bisericii (1 g), de o pierdere de putere sau, dimpotrivă, de imobilism și de lipsa de curaj pentru schimbare. "Sinodal" și "sinodalitate" sunt în schimb termeni care "indică un mod de a fi Biserică ce articulează comuniunea, misiunea și participarea". Așadar, un mod de a trăi Biserica, valorizând diferențele și dezvoltând implicarea activă a tuturor. Pornind de la preoți și episcopi: "O Biserică sinodală nu se poate lipsi de vocea lor" (1 n), citim: "O Biserică sinodală nu poate să renunțe la vocea lor" (1 n). "Trebuie să înțelegem motivele rezistenței față de sinodalitate din partea unora dintre ei".

Misiune
Sinodalitatea merge mână în mână cu misiunea, de aceea se cere comunităților creștine ”să împărtășească fraternitatea cu bărbații și femeile de alte religii, convingeri și culturi, evitând pe de o parte riscul autoreferențialității și al autoconservării, iar pe de altă parte cel al pierderii identității" (2 e). În acest nou "stil pastoral", în opinia multora, este important ca "limbajul liturgic să fie mai accesibil credincioșilor și mai întruchipat în diversitatea culturilor" (3 l).

Săracii în centru
Un spațiu amplu în Raport este consacrat săracilor, care cer Bisericii "iubire" înțeleasă ca "respect, acceptare și recunoaștere" (4 a). "Pentru Biserică, opțiunea pentru cei săraci și cei rebutați este o categorie teologică" (4 b), reiterează documentul, identificând ca săraci și pe migranți, populațiile indigene, victimele violenței, ale abuzurilor (în special femeile), ale rasismului și ale traficului cu persoane, persoanele cu dependențe, minoritățile, bătrânii abandonați, lucrătorii exploatați (4 c). "Cei mai vulnerabili dintre cei vulnerabili, pentru care este nevoie de o apărare constantă, sunt copiii din pântecele mamei și mamele lor", se arată în textul Adunării, care se declară conștientă de strigătul "noilor săraci" lăsați în urmă de războaie și terorism,  dar și de "sistemele politice și economice corupte".

Angajarea credincioșilor în politică și pentru binele comun
În acest sens, Biserica este îndemnată să se angajeze atât în "denunțarea publică a nedreptăților" săvârșite de indivizi, guverne sau întreprinderi, cât și în angajarea activă în politică, asociații, sindicate și mișcări populare (4g). Fără a neglija acțiunea consolidată a Bisericii în domeniul educației, al sănătății și al asistenței sociale, "fără discriminări sau excluderi ale nimănui" (4 k).

Migranți
Accentul este pus pe migranți și refugiați, care "devin o sursă de reînnoire și de îmbogățire pentru comunitățile care îi primesc și o ocazie de a stabili o legătură directă cu Bisericile îndepărtate geografic" (5 d). În fața unor atitudini tot mai ostile față de ei, Sinodul invită Biserica "să practice o primire deschisă, să-i  însoțească în construirea unui nou proiect de viață și să construiască o adevărată comuniune interculturală între popoare". Fundamental în acest sens este "respectul pentru tradițiile liturgice și practicile religioase", precum și pentru limbă. De exemplu, un cuvânt precum "misiune", în contexte în care "proclamarea Evangheliei a fost asociată cu colonizarea și chiar cu genocidul", este încărcat cu "o moștenire istorică dureroasă" și împiedică comuniunea (5 e). "Evanghelizarea în aceste contexte necesită recunoașterea greșelilor făcute, învățând o nouă sensibilitate față de aceste probleme", se afirmă în document.

Combaterea rasismului și a xenofobiei
Un angajament și o atenție specială i se cere Bisericii "în educarea la o cultură a dialogului și a întâlnirii, în combaterea rasismului și a xenofobiei, în special în programele de formare pastorală" (5 p). De asemenea, este urgent să se "identifice sistemele care creează sau mențin nedreptatea rasială în cadrul Bisericii și să le combată" (5 q).

Bisericile orientale
Tot pe tema migrației, se privește la Europa de Est și la conflictele recente care au provocat fluxul a numeroși credincioși din Răsăritul catolic. Apelul adresat Bisericilor locale de rit latin este ca "în numele sinodalității, să-i ajute pe credincioșii orientali care au emigrat să-și păstreze identitatea", fără a suferi "procese de asimilare" (6 c).

Calea către unitatea creștină
În ceea ce privește ecumenismul, se vorbește despre "procese de pocăință" și "vindecarea memoriei" (7c); apoi se citează expresia Papei despre un "ecumenism al sângelui", altfel spus, al "creștinilor de diferite apartenențe care își dau împreună viața pentru credința în Cristos" (7d) și se relansează propunerea unui Martirologiu ecumenic (7o). Colaborarea între toți creștinii, se mai spune în Raport, reprezintă o resursă "pentru a vindeca cultura urii, a divizării și a războiului care pune grupuri, popoare și națiuni unele împotriva altora". Nu uită, de asemenea, de problema așa-numitelor căsătorii mixte, o realitate în care "ne putem evangheliza reciproc" (7 f).

(PARTEA a II-a) Credincioșii laici și familiile
"Credincioșii laici și laice, bărbații și femeile consacrate și slujitorii hirotoniți au aceeași demnitate" (8 b): ipoteza este reiterată cu forță în Raportul de sinteză, care amintește cum credincioșii laici "sunt din ce în ce mai prezenți și activi și în slujirea din comunitățile creștine" (8 e). Educatori în credință, teologi, formatori, animatori spirituali, cateheți, activi în salvgardare și administrație: contribuția lor este "indispensabilă pentru misiunea Bisericii" (8 e). Diferitele carisme trebuie, prin urmare, să fie "evidențiate, recunoscute și pe deplin valorizate" (8 f), nu să fie depreciate suplinind doar lipsa de preoți sau, mai rău, ignorate, sub-utilizate și "clericalizate" (8 f).

Femeile
Se cere Bisericii un angajament puternic de a însoți și înțelege femeile în toate aspectele vieții lor, inclusiv în cele pastorale și sacramentale. Femeile, se spune, "cer dreptate într-o societate marcată de violență sexuală și inegalități economice, precum și de tendința de a le trata ca pe niște obiecte" (9c). "Însoțirea și promovarea decisivă a femeilor merg mână în mână".

Clericalism și machism
Multe femei prezente la Sinod "și-au exprimat o profundă recunoștință pentru munca preoților și a episcopilor, dar au vorbit și despre o Biserică care rănește" (9 f). "Clericalismul, machismul și folosirea necorespunzătoare a autorității continuă să marcheze fața Bisericii și să dăuneze comuniunii". Este necesară "o profundă convertire spirituală și schimbări structurale", precum și "un dialog între bărbați și femei fără subordonare, excludere sau competiție" (9 h).

Diaconatul feminin
Părerile sunt diferite în ceea ce privește accesul femeilor la diaconat (9 j): pentru unii este un pas "inacceptabil", "în discontinuitate cu Tradiția"; pentru alții, acesta ar restabili o practică a Bisericii primare; alții îl văd ca pe "un răspuns adecvat și necesar la semnele timpurilor" pentru "o vitalitate și o energie reînnoite în Biserică". Apoi sunt cei care își exprimă "teama că această cerere este expresia unei confuzii antropologice periculoase, acceptând ca Biserica să se alinieze la spiritul vremurilor". Membrii Sinodului cer să se continue "cercetarea teologică și pastorală privind accesul femeilor la diaconat", folosind rezultatele comisiilor special instituite de Papa și cercetările teologice, istorice și exegetice deja efectuate: "Dacă este posibil, rezultatele să fie prezentate la următoarea sesiune a Adunării" (9 n).

Discriminare și abuz
Între timp, se reiterează urgența de a "asigura că femeile participă la procesele de luare a deciziilor și își asumă roluri de responsabilitate în îngrijirea și slujirea pastorală", iar dreptul canonic trebuie adaptat în consecință (9m). De asemenea, trebuie abordate cazurile de discriminare la locul de muncă și de remunerare nedreaptă, inclusiv cele din Biserică, unde "femeile consacrate sunt adesea considerate forță de muncă ieftină" (9 o). În schimb, trebuie extins accesul femeilor la programele de educație și formare teologică (9 p), inclusiv promovarea utilizării unui limbaj incluziv în textele liturgice și în documentele Bisericii (9 q).

Viața consacrată
Privind bogăția și varietatea formelor de viață consacrată, se avertizează împotriva "persistenței unui stil autoritar, care nu lasă loc dialogului fratern" și din care provin cazuri de abuzuri de diferite tipuri. O problemă care "necesită intervenții decisive și adecvate" (10 d).

Diaconii și formarea
Recunoștință se exprimă, apoi, față de diaconi, "chemați să trăiască slujirea poporului lui Dumnezeu într-o atitudine de apropiere față de oameni, de primire și de ascultare a tuturor" (11 b). Pericolul este întotdeauna clericalismul, o "deformare a preoției" care trebuie combătută "încă din primele etape ale formării", grație unui "contact viu" cu oamenii și cu cei în nevoie (11 c). Tot în această ordine de idei, se exprimă și cererea ca seminariile sau alte cursuri de formare a candidaților la preoție să fie legate de viața cotidiană a comunităților (11 e), pentru a evita "riscurile formalismului și ale ideologiei care duc la atitudini autoritare și împiedică o adevărată creștere vocațională".

Celibatul
A fost menționată tema celibatului, care a atras diferite evaluări în timpul adunării. "Toată lumea", se arată în Raportul final, "apreciază valoarea sa profetică și mărturia de conformare cu Cristos; unii se întreabă dacă adecvarea sa teologică cu slujirea preoțească ar trebui să se traducă în mod necesar în Biserica latină într-o obligație disciplinară, mai ales acolo unde contextele ecleziale și culturale o fac mai dificilă. Aceasta nu este o temă nouă, care trebuie să fie abordată în continuare".

Rolul și figura episcopilor
Există o amplă reflecție asupra figurii și rolului episcopului, care este chemat să exercite o "coresponsabilitate", înțeleasă ca implicare a altor factori din cadrul diecezei și a clerului, pentru a ușura "supraîncărcarea de angajamente administrative și juridice" care adesea îi împiedică misiunea (12 e). Împreună cu aceasta, episcopul "nu găsește întotdeauna sprijin uman și sprijin spiritual" și "experiența dureroasă a unei anumite singurătăți nu este neobișnuită" (12 e).

Cazurile de abuz
În chestiunea abuzurilor, care "îi pune pe mulți episcopi în dificultatea de a concilia rolul de părinte și pe cel de judecător" (12 i), se sugerează că "ar trebui să se ia în considerare oportunitatea de a încredința sarcina judiciară unui alt organism, care să fie specificat canonic" (12 i).

(PARTEA a III-a) Formarea
Se cere apoi o "abordare sinodală" a formării, recomandând în primul rând "aprofundarea temei educației afective și sexuale, pentru a-i însoți pe tineri în drumul lor de creștere și pentru a susține maturizarea afectivă a celor care sunt chemați la celibat și la castitatea consacrată" (14 g). Se cere să aprofundeze dialogul cu științele umane (14 h), pentru a dezvolta "teme care se prezintă controversate chiar și în interiorul Bisericii" (15 b). Adică chestiuni "referitoare la identitatea de gen și orientarea sexuală, sfârșitul vieții, situațiile matrimoniale dificile, problemele etice legate de inteligența artificială". Pentru Biserică, acestea "pun noi întrebări" (15g). "Este important să ne luăm timpul necesar pentru această reflecție și să investim în ea cele mai bune energii, fără a ceda la judecăți simplificatoare care lezează oamenii și Trupul Bisericii", reamintind că "multe indicații sunt deja oferite de Magisteriu și așteaptă să fie traduse în inițiative pastorale adecvate".

Atitudinea ascultării
Cu aceeași preocupare, se reînnoiește invitația la o ascultare "autentică" a "persoanelor care se simt marginalizate sau excluse din Biserică, din cauza situației lor matrimoniale, a identității și a sexualității lor" și care "cer să fie ascultate și însoțite și să le fie apărată demnitatea". Dorința lor este de a reveni "acasă", în Biserică, și "de a fi ascultate și respectate, fără teama de a se simți judecate", afirmă Adunarea, reafirmând că "creștinii nu pot să nu respecte demnitatea oricărei persoane" (16 h).

Poligamia
Având în vedere experiențele relatate în adunare de unii membri ai Sinodului din Africa, membrii Conferințele episcopale din Africa și Madagascar (SECAM - Simpozionul Conferințelor Episcopale din Africa și Madagascar) sunt încurajați să promoveze "un discernământ teologic și pastoral" pe tema poligamiei și "însoțirea persoanelor aflate în uniuni poligame care se apropie de credință" (16 q).

Cultura digitală
În partea finală, Raportul de sinteză vorbește despre mediul digital. Încurajarea este de a "ajunge la cultura de astăzi în toate spațiile în care oamenii caută sens și iubire, inclusiv prin telefoanele mobile și tabletele lor" (17c), ținând cont de faptul că Internetul "poate, de asemenea, să provoace daune și vătămări, de exemplu, prin hărțuire, dezinformare, exploatare sexuală și dependență". Prin urmare, este urgent "să se reflecteze asupra modului în care comunitatea creștină poate sprijini familiile pentru a se asigura că spațiul online nu este doar sigur, dar și dătător de viață spirituală" (17 f).

Rezumatul final sau ”Raportul de sinteză” al primei sesiuni a celei de-a XVI-a Adunări generale a Sinodului episcopilor (4-29 octombrie 2023) a fost publicat de Sala de Presă a Sfântului Scaun în italiană și poate fi consultat AICI.

Din Biserica catolică din România au participat la prima sesiune a adunării sinodale episcopul Cristian Dumitru Crișan, auxiliar al Arhieparhiei de Făgăraș și Alba Iulia a Românilor, desemnat din partea Sinodului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, arhiepiscopul Gergely Kovács al arhidiecezei de Alba Iulia și administrator apostolic ”ad nutum Sanctae Sedis” al Ordinariatului pentru catolicii de rit armean din România, episcopul József-Csaba Pál al diecezei romano-catolice de Timişoara și profesoara Klára Antonia Csiszár.



Sursa:vaticannews.va.ro