(Duminica Cananeencei)
Locuitorii din Ninive sau cananeanca de astăzi sunt exemple ale unor oameni care reușesc să anticipeze sau chiar să modifice un plan al Providenței. Oameni care se agață cu disperare de indurarea lui Dumnezeu fiind conștienți pe de o parte de nevoia lor. Pe de altă parte dovedesc o încredere de neclintit în atotputernicia și îndurarea lui Dumnezeu.
Timpul păgânilor nu pare să fi venit în momentul în care Cananeanca se apropie de Isus. Mântuitorul o spune răspicat: nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel. Vremea evanghelizării păgânilor, când apostolii vor fi trimiși în cele patru colțuri ale pământului este încă departe. Și totuși credința pare să învingă în lupta cu timpul! Un plan care este proclamat de însuși Fiul lui Dumnezeu, se modifică la rugăciunea unei femei care nici măcar nu face parte din poporul ales. Câtă speranță poate să ne insufle evanghelia de astăzi, nouă celor care prin botez suntem fii ai lui Dumnezeu, chemați să ne hrănim nu cu fărămituri, ci cu pâinea banchetului veșnic. Cu cât mai mult va asculta Domnul rugăciunea noastră, a celor pentru care Sângele Preacurat s-a vărsat pe lemnul Crucii, iar Trupul Preasfânt s-a preschimbat în pâine dătătoare de viață! Cel ce a plecat cerurile pentru a fi pururea cu noi, va împlini întotdeauna rugăciunile celor ce se roagă cu credință.
Leproșii, vameșii, păgânii sunt tot atâtea categorii care ne dau curaj atunci când, cu toate darurile primite, ne simțim nevrednici. Rugăciunile Bisericii ne invită să nu ne pierdem speranța ori în ce situație am fi. Mai mult, nenumăratele exemple pe care Vestea cea bună a lui Dumnezeu ni le pune în față ochilor, să fie pentru noi tot atâtea trambuline înspre Îndurarea nemărginită a lui Dumnezeu, așa cum binecunoscuta și îndrăgita rugăciune a Paraclisului ne îndeamnă: O, Doamna mea preabinecuvântată, folositoarea neamului omenesc, scăparea şi mântuirea celor ce aleargă la tine, ştiu adevărat, ştiu, că foarte am păcătuit, şi te-am mâniat pe tine, preamilostivă Doamnă, şi pe cel născut cu trup din tine, pe Dumnezeul cel bun; ci am multe chipuri, ale acelora care mai înainte de mine au mâniat mila lui cea bună: pe vameşi, pe desfrânate, şi pe ceilalţi păcătoşi, cărora s-a dat iertare de păcate, pentru părere de rău şi mărturisire. Deci aceste miluite chipuri punându-le înaintea ochilor sufletului meu celui greşit, şi spre atâta îndurare a lui Dumnezeu cea primită de dânşii uitându-mă, am îndrăznit şi eu păcătosul, a alerga cu pocăinţă la îndurarea ta cea bună, o preamilostivă Doamnă! ca să-mi dai mână de ajutor, şi să ceri la Fiul tău şi Dumnezeu, iertarea păcatelor mele celor grele.
Sub mantia ocrotitoare a Maicii Sfinte, iubirea și îndurarea lui Dumnezeu ne vor însoți veșnic.
PS Claudiu
Episcopul Eparhiei de Cluj-Gherla
Ev Mt 15,21-28
În vremea aceea, a plecat Isus în părţile Tirului şi ale Sidonului. Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: slobozeşte-o, că strigă în urma noastră. Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă. El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Isus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
