Botezul Domnului la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca – hirotonire de preot și Sfințirea Mare a Apei
Glasul Tatălui s-a auzit din nou – precum în momentul Botezului lui Isus, de către Ioan, la Iordan – la Sfânta Liturghie arhierească din Sărbătoarea Botezului Domnului, vineri, 6 ianuarie 2023, în Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca, rostind: „acesta este fiul Meu preaiubit”. În cadrul celebrării, Spiritul Sfânt a coborât prin mâinile Episcopului eparhial la hirotonirea întru sfânta Preoție a diaconului Jean Despruniée, care, începând din această zi, este cel mai tânăr preot al Eparhiei de Cluj-Gherla.
Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată solemn de către Preasfinția Sa Claudiu. La masa sfântului altar, împreună cu Ierarhul, s-au aflat în jur de 20 de preoți, mulți dintre ei sosiți din diferite regiuni ale Franței. Au luat parte la comuniunea de rugăciune: pr. Vasile Tofană SJ, Vicar general, preoți vicari, protopopi, preoți din Curia episcopală, preoți care slujesc în catedrală, alți preoți din Cluj-Napoca, preoți din Franța, diaconi, subdiaconi, studenți ai Seminarului Teologic Eparhial „Sf. Ioan Evanghelistul”. Catedrala a fost neîncăpătoare de mulțimea credincioșilor – între ei, în jur de 80 au sosit din Franța, pentru a fi alături de tânărul Jean la ceasul primirii marelui dar al Preoției: membri ai familiei sale și mulți prieteni. Răspunsurile liturgice le-au oferit, cu armonia ce le e caracteristică, membrii corului Angeli, dirijat de prof. Angela David.
La predică, Preasfinția Sa Claudiu a amintit că această zi de sărbătoare este și aniversare a consacrării episcopale a Preasfințitului Florentin, de binecuvântată amintire, și a mulțumit lui Dumnezeu pentru moștenirea pe care Eparhia de Cluj-Gherla a primit-o prin vrednicul Ierarh, „unul dintre aceste daruri” fiind și tânărul Jean. A continuat: „Este un moment de mare sărbătoare, fiindcă, celebrând Botezul Domnului nostru Isus Cristos, ne aducem aminte și de Botezul nostru. Și, din nou, nu putem să nu mulțumim lui Dumnezeu pentru darul primit în momentul Botezului nostru. Când cântăm împreună: «Câți în Cristos v-ați botezat, în Cristos v-ați și îmbrăcat», să ne aducem aminte de haina minunată pe care am primit-o la Botez și pe care suntem datori să o păstrăm curată…”
Preasfinția Sa a vorbit despre libertate, acea eliberare de păcate pe care o conferă harul Botezului, despre viața nouă, în Cristos, cu Dumnezeu, care poate fi trăită prin credință de către toți cei botezați. Și, așa cum Isus s-a cufundat în apele Iordanului, precum într-un mormânt, pentru a dărui lumii viață nouă, la fel, „noi, avem nevoie să murim păcatului, să primim acest Spirit Sfânt, un nou suflu de viață, o nouă viață. Și, din acest punct de vedere, suntem în fața unei noi creații: așa cum Spiritul, la început, în momentul în care Dumnezeu a creat lumea, «plutea deasupra apelor», așa, acum, Spiritul Sfânt, în momentul în care Cerurile se deschid, plutește asupra noi creații. Și înțelegem că, pentru noi, Botezul înseamnă o nouă viață. Nu mai suntem aceeași oameni dinainte. Chiar dacă, aparent, nu vedem nimic în mod direct, dar, real, ontologic, lucrurile se schimbă: suntem ființe noi. De aceea primim un nume în momentul Botezului. Iar, în sens biblic, numele înseamnă identitate – deci numele pe care noi l-am primit la Botez marchează o nouă identitate în viața noastră”.
Preasfinția Sa Claudiu a arătat că în această zi și noul preot primește o misiune, o identitate nouă, iar la baza misiunii sale se află „iubirea lui Dumnezeu”. A vorbit apoi despre iubirea Tatălui pentru fiecare fiu al Său. În mod particular pentru Jean, dar și pentru fiecare credincios în această zi se aude glasul Tatălui rostind: „acesta este fiul Meu preaiubit”. „Iubiți credincioși, astăzi ne aducem aminte de marele dar al Botezului nostru. Gândiți-vă că noi suntem prezenți în această Sărbătoare, la această Evanghelie (Matei 3,13-17). Că Isus face toate gesturile importante din Evanghelie pentru noi, pentru fiecare dintre noi, nu le face în general pentru poporul lui Dumnezeu, ci pentru mine, pentru fiecare în parte. Isus ne are inima Sa pe fiecare dintre noi, și, în momentul în care se cufundă în apa Botezului, se cufundă împreună cu păcatele noastre, cu robia noastră. Și, în același timp, ne dăruiește un dar extraordinar: acela de a ne simți și de a fi cu adevărat fii ai lui Dumnezeu. Iar acest dar al Botezului continuă și în celelalte Sacramente, în mod cu totul special în momentul în care primim Trupul și Sângele Domnului.”
„În momentul în care primim Trupul și Sângele Domnului, Cerurile se deschid pentru fiecare dintre noi și glasul Tatălui ne mărturisește iubirea Lui. Fiecare suntem prezenți în acel glas minunat al Tatălui: «tu ești fiul Meu prea iubit, întru tine am binevoit». Fiindcă noi suntem îmbrăcați în Cristos prin Botezul nostru, ne ascundem, cumva, slăbiciunea noastră, sărăcia noastră, neputința noastră în Isus Cristos. Și atunci când Dumnezeu ne privește, îl vede pe Fiul Său: aceasta este taina mântuirii noastre și este singura noastră șansă de a trăi veșnic. Noi, prin darul Botezului am învins moartea sau, mai bine spus, Isus a învins-o pentru noi, fiindcă noi suntem botezați în Isus și participăm, prin Botezul nostru, la viața divină. Noi, din momentul Botezului nostru suntem destinați vieții veșnice. Și există acel «deja» și «nu încă»: suntem deja mântuiți, dar nu încă, fiindcă trebuie să trăim viața noastră. Dar avem absolut totul, avem tot darul necesar pentru viața veșnică.”
„De aceea, sărbătoarea de astăzi este sărbătoarea noastră a tuturor și nu putem decât să ne deschidem inimile pline de iubire pentru a-i mulțumi Domnului pentru darul Său. Ce dar mai mare ar fi putut face Dumnezeu decât acela de a veni, de a se face la fel ca noi, de a lua asupra Lui păcatele noastre, de a muri pentru noi, și de a învia pentru ca noi să fim scoși din robia păcatului și a morții. Sărbătoarea de astăzi să fie sărbătoare a fiecăruia dintre noi și să transformăm cu adevărat viața noastră în ceea ce noi celebrăm astăzi: Euharistia, adică mulțumirea; întreaga noastră viață să fie o mulțumire adresată lui Dumnezeu”.
Pr. Jean a fost încredințat rugăciunii tuturor celor prezenți, întregii Biserici, pentru că „misiunea preotului în acest timp este extrem de dificilă” și el are nevoie de susținere, de rugăciunea tuturor, a poporului lui Dumnezeu, a familiei Bisericii.
Preasfinția Sa Claudiu a adresat un cuvânt de recunoștință, în limba franceză, oaspeților din Franța, familiei lui Jean, pentru că l-au dăruit Bisericii. Le-a spus: „Aș dori să vă asigur de prietenia noastră, de comuniunea noastră de rugăciune, în acest moment în care Jean devine preot al lui Dumnezeu iar noi devenim odată în plus o familie. Noi suntem o familie în Biserică, suntem familia lui Dumnezeu și descoperim acest lucru în fiecare zi. Dar, prin acest moment, voi deveniți familia noastră și noi devenim familia voastră odată în plus!”
La momentul hirotonirii preoțești, pr. Marius Furtună, rector al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Evanghelistul” din Cluj-Napoca, l-a prezentat pe noul preot celib, Jean Victor Maria Joseph Despruniée, născut în 3 septembrie 1988, în Paris, Franța, absolvent de Filosofie și Teologie la Universitatea Pontificală Lateran din Roma, și cu un masterat în Teologie la aceeași universitate. După celebrarea liturgică s-a făcut sfințirea cea mare a apei. Rugăciunii i-a urmat cuvântul pr. Jean, cel dintâi în calitate de preot al lui Cristos, care a fost unul de recunoștință. În limba română, și apoi în limba franceză, el a exprimat recunoștință față de Dumnezeu, care l-a chemat. Apoi a mulțumit Preasfințitului Claudiu „pentru încrederea și îndrăzneala sa” și a mărturisit: „Gândurile mele se îndreaptă, de asemenea, către Episcopul Florentin, care m-a primit aici ca un tată și ca un prieten”.
A mulțumit părinților săi, familiei, preoților care l-au îndrumat și învățat, amintind, între multele nume, doar pe cei care i-au fost aproape aici la Cluj: pe pr. rector Marius Furtună, pr. Anton Crișan și pr. Cristian Langa. A mulțumit în mod special tinerilor clujeni, „care m-au primit ca pe un frate” și l-au ajutat să își urmeze vocația preoțească „prin prietenia lor fidelă și exigentă”. A mulțumit familiilor care „l-au adoptat”, primindu-l „ca pe unul de-al lor”. A încheiat prin cuvintele: „încredințez slujirea mea, întreaga mea viață, Maicii Domnului, Maica Îndurării, care m-a însoțit din copilărie cu protecția ei maternă”.
A urmat cea dintâi binecuvântare oferită tuturor de tânărul preot – izvor de har și indulgență plenară – împreună cu o iconiță spre amintire. Totodată, credincioșii au fost invitați să primească și să ducă apă sfințită în casele lor, spre luminare, vindecare, binecuvântare. Cu adevărat în această sărbătoare Cerurile s-au deschis prin puterea rugăciunii – ziua întreagă fiind una senină, însorită, un semn de primăvară acum, în plină iarnă, de bucurie și lumină izbucnind deasupra valurilor de întuneric și ură ce se manifestă amenințător, în acest timp, în lume; semn și prevestire a biruinței depline a lui Dumnezeu prin împlinirea misiunii lui Isus, Fiul Său – începută prin Botez, încheiată prin pătimire, răstignire și moartea pe Cruce – biruință arătată apoi prin glorioasa Înviere.
.
